TRIUMFUL MEDIOCRITĂȚII
O magnifică stare de euforie a cuprins o parte a societăţii, atunci, în 2014, când s-au opintit cetăţenii şi-au ales fiinţa fără grai şi fără idei ca să-i conducă spre noi victorii şi spre un viitor luminos.
Jurnalista Oana Stănciulescu, dată afară de curând din studioul televiziunii REALITATEA TV, pe motive de „legături pe-din-dos”, cu ochii umezi şi cu slova lovită de emoţie scria atunci: „minunea s-a produs !!! ”; dacă nu citeai articolul, te-ai fi putea înşela, închipuindu-ţi că este vorba de Naşterea Domnului, nu de alegerea lui Klaus. În spatele ei, un cor de lăudaci ridica-n slăvi gaura covrigului, încercând să ne convingă că nouă covrig nici nu ne trebuie.
Gloata de gânditori de „dreapta”, abia ieşiţi din efortul de campanie, nu au avut timp să-şi tragă sufletul şi s-au apucat, noaptea, să-i scrie discursuri. Băsescu Traian s-a oferit să-l scoată în lume, să meargă cu el în Europa, să stea alături, scaun lângă scaun, să-l calce pe bombeu pe sub faţa de masă când gafează şi să-l instruiască în tainele utilizării scobitorilor pe la dineurile oficiale.
Una peste alta, totul era bine… mă gândesc astăzi că alegerea lui Băsescu Traian a fost mereu victoria şmecheriei, rapacităţii abjecte, trivialităţii, cinismului şi lipsei de educaţie, mulţi dintre cei care l-au ales de ŞASE ori (2 bucăţi primar, preş’ 2004, reconfirmat referendum 1, preş’2009, reconfirmat referendum 2) regăsindu-se în această personalitate vulgară deraiată în sus pe scara socială sau aspirând măcar către un parcurs asemănător, la o dimensiune mai mică, poate.
Dar cărei categorii de populaţie îi aparţine victoria lui Klaus? Aş spune că triumful lui este triumful mediocrităţii şi submediocrităţii cenuşii. „Forrest Gump”-ul de Sibiu îşi depăşeşte scenariul, şi-n loc să fie medaliat de preşedinte, dintr-o banală confuzie de interpretare, ajunge el însuşi şef la Casa Albă de Cotroceni.
Ce final ! Ce aplauze!
Altfel, nimic de zis, şi-a început frumos mandatul: un set de declaraţii pentru intern şi alt set de declaraţii pentru export, dorinţă manifestă de a fi urmaşul „PAS CU PAS” al lui Băsescu Traian, laudatio ciripită pe de rost pentru Kovesi şi DNA, promovat Livia Stanciu pe principiul „o mână spală pe alta” , gâdilat fin sub bărbie LICURICI consacrat… Adică tot ce trebuie pentru asigurarea unei pernuţe moi sub fund pentru următorii cinci ani .
Numai că între timp a observat că numai cinci ani sunt prea puțini pentru lenea lui ancestrală și pentru foamea lui de confort. Și ne-a comunicat, senin, într-o piață goală și cu microfonul sprijinit în fermitatea a trei pietre din pavaj, că EL MAI VREA O DATĂ!!!
Autor: Luminița Arhire
„Nu sunt turmentat, dar eu… Eu pentru cine votez?”