Traditionalul Martisor si obiceiurile sale

Traditionalul Martisor si obiceiurile sale

0 228

Se spune ca prin martisor se alunga iarna. Cuvantul „martisor” are origini latine si este numele popular al lunii martie.
Totusi, se poate spune ca s-au gasit dovezi ca martisorul ar fi fost purtat si de daci, ca simboluri ale primaverii, confectionate in timpul iernii. Ele se purtau doar dupa 1 Martie. Erau facute din pietricele albe si rosii insirate pe o ata, sau monede atarnate de fire subtiri de lana, negru cu alb. In acele timpuri, tipul de moneda purtat la martisor (aur, argint sau bronz) indica statutul social si aduceau noroc, vreme buna sau erau considerate chiar amulete, bune pentru fertilitate si frumusete.

Mai tarziu, martisoarele, purtate la mana, uneori prinse in piept sau la gat, erau scoase la lumina in raport de zona etnografica, la o anumita sarbatoare a primaverii (*Macinici, *Florii, Paste, *Arminden) sau la inflorirea unor arbusti si pomi fructiferi (maces, porumbar, trandafir, paducel, visin, zarzar, cires etc) si agatat pe ramurile inflorite. Se spunea ca purtatorii Martisorului vor fi sanatosi si frumosi ca florile, placuti si dragastosi, bogati si norocosi, feriti de boli si de deochi.

In satele romanesti, de 1 Martie, cea mai importanta actiune era alungarea iernii prin „baterea usilor”. Ritualul se intampla dupa anumite reguli: se inchideau si se deschideau cu putere usile caselor de trei ori, zicandu-se: „Sa intre primavara in casa si sa iasa iarna afara”. Martisorul era facut, cel mai adesea, din fire in doua culori: alb si rosu, dar si din toate culorile curcubeului…Il purtau mai ales copiii si tinerii. De snur era legat un banut gaurit din aur, argint sau arama (sau, mai tarziu, din metalele din care erau facute monedele). Functia era mai intai de protectie, fiind purtat in special la mana stanga, deoarece aceasta parte din trupul omului este vulnerabila, reprezentand calea de acces a spiritelor rele, care aduc boli. Banutul trebuia sa fie „slujit” (sfintit) si se purta toata luna martie. In timp, monedele au fost inlocuite cu amulete de forma patrata, „tesute” pe o bucatica de cutie de chibrituri, cu rosu si alb, in forma Crucii Sfantului Andrei (patronul lupilor, dar si al dragostei, al ursitei si al casatoriei).

Martisorul daruit in zorii primei zile din Martie se purta 9-12 zile, uneori chiar pana la vederea primului pom inflorit, apoi se atarna de ramurile inflorite, crezandu-se ca tot astfel va fi si anul celui care l-a purtat. In Dobrogea martisorul se purta pana sa venirea berzelor, apoi era aruncat spre analtul cerului ca norocul sa fie „mare si inaripat”.

Dar trimis de oameni, unul altuia, de 1 Martie, martisorul se constituia dintr-un banut de aur spanzurat de un gaietan de matase impletit cu fire albe si rosii, pe care persoana ce-l primea in dar il purta la gat pana cand intalnea cea dintai roza inflorita, pe crengile careia depunea apoi darul primit.
Banutul insemna imbelsugarea, firele albe si rosii ale gaietanului simbolizau fata alba ca crinul si rumena ca roza, iar ofranda facuta reginei florilor era o salutare poetica adresata primaverii. In satele Transilvaniei Martisorul rosu-alb din lana se agata la porti, ferestre, la coarnele animalelor, la strungile oilor, la tortile galetilor, pentru indepartarea deochilui, a spiritelor malefice, pentru invocarea vietii, a puterii regeneratoare care se credea ca ar fi stimulata prin insasi „culoarea vietii”.

Bihorenii credeau ca insasi apa de ploaie adunata de 1 Martie sau din „zilele babelor” te face frumos si sanatos, iar in Banat se indatina ca fetele sa adune stropii de apa sau nea de pe frunzele fragilor din padure sa se spele pe obrajori rostind descantecul „drogobetelui de dragoste”: „Floare de fraga/ Din luna lui Mart/La toata lumea sa fiu draga / Uraciunile sa le desparti”.

Dupa unele traditii, firul Martisorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte. Asemenea Ursitoarelor care torc firul vietii copilului la nastere, Dochia toarce firul primaverii, la nasterea anului agrar.
De la romani si aromani, obiceiul a fost preluat si de alte popoare din centrul si sud-estul Europei
.

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.