Tradiții și obiceiuri de Paște

Tradiții și obiceiuri de Paște

0 353

Din Romania pana in Africa sau din Italia pana in Australia, in ce colt din lume ai trai, daca esti crestin, de Paste sarbatoresti, te bucuri, vrei sa fii cu ai tai, cu cei pe care ii iubesti.
Copiii sunt in al noulea cer pentru ca se innoiesc, pentru ca vor sta cu parintii pana tarziu in biserica, pentru ca imediat dupa Inviere vor ciocni oua rosii si se vor infrupta din cozonaci.

Chiar daca, de-a lungul anului, tinerii sunt mai putin prezenti la slujbele religioase, de sarbatori si, mai ales de Paste, curtile bisericilor devin  neincapatoare. Frumosi, imbracati in haine noi, asteapta emotionati, cu lumanarile in mana, sa vina lumina din Cer. Anul acesta e altceva. Sper că nu-l vom uita prea repede.

Sarbatoarea sarbatorilor aduce numai bucurie, numai dragoste. Orice sarbatoare, cu atit mai mult una de importanta si amploarea celei pe care o reprezinta Invierea Domnului Isus Christos, este pregatita prin gesturi si etape preliminare, ale caror valente ritual-ceremoniale, dar si psihologice, asigura intrarea intr-un timp al sarbatorii. Caci sarbatoarea este, in primul rind, traita.

Sarbatoarea Pastelui incepe in dupaamiaza zilei de sambata. Se termina postul de 40 de zile si clopotele incep sa bata din nou. Cel mai important moment al zilei este sfintirea apei botezatoare la biserica.

Se spunea că:

  • ca prima persoana care apuca sa ia apa de la fantana va avea noroc; prima persoana care urmeaza sa fie botezata cu aceasta apa „noua” va avea noroc toata viata. Apa prezenta un rol important si duminica.
  • oamenii obisnuiau sa puna oua rosii in apa si obisnuiau sa se spele din aceasta pentru a se proteja de boli.
  • se obisnuia si sfintirea bucatelor. Crestinii mergeau la biserica ducand mancarea si vinul pregatit pentru a fi sfintite. Postul se termina oficial prin consumarea acestor bucate. In unele regiuni aceasta traditie este vie si in zilele noastre.
  • daca gainile apuca sa manance din ramasitele acestor mancaruri vor oua mult. Se obisnuia ca oul sfintit sa fie consumat in mijlocul familiei, pentru ca in cazul in care careva s-ar rataci sa isi aminteasca cu cine a mancat si sa isi regaseasca calea spre casa.
  • Renasterea naturii, primavara, echivaleaza cu renasterea spiritului omenesc: arborii imbraca strai nou de verdeata si de floare, iar noi suntem gata pentru un nou inceput.

Ne pregatim pentru seara Invierii. Din Moldova pana in Banat, din Transilvania pana in Muntenia un batran le spune celor tineri, si nu numai lor, cum trebuie sa se pregateasca pentru noaptea de Inviere: nu se merge la Biserica fara sa te imbaiezi mai inainte si nu imbraci haine de toata ziua, ci straiele noi pe care mama le-a cusut cu migala si dragoste.
Atat trupul cat si sufletul se innoiesc.

In unele zone ale tarii, oamenii inca mai poarta costumele traditionale, atunci cand merg la Inviere. Pentru a simti cu adevarat si a intampina cum se cuvine sarbatoarea, trebuie sa iesim din starea banala, de zi cu zi, si sa facem pasul spre purificare. Prin apa ne spalam, ne curatam. Uneori, in aceasta apa se pune aghiazma, pentru ca orice urma de pacat sa dispara.
In Banat exista credinta potrivit careia fecioarele si tinerii trebuie sa faca aceasta baie rituala intr-un rau, pentru ca numai apa curgatoare ii putea curata. Traditia spune ca dupa imbaiere nu mai putem purta hainele vechi, tot ce imbracam trebuie sa fie nou.

La miezul noptii dinspre simbata spre duminica, oamenii se trezesc din somn in bataia clopotelor, se spala cu apa curata, imbraca hainele noi, iau fiecare de acasa o luminare („lumina”) si pornesc spre biserica, pentru a participa la oficierea religioasa a Invierii. Doar celor foarte bolnavi le este ingaduit sa ramina acasa.

Avind Crucea si Sf Evanghelie in mina, precedat de purtatorii prapurilor si ai icoanei cu Invierea Domnului, urmat de alaiul de credinciosi care, fiecare, tine in mina o luminare aprinsa, preotul iese din biserica si o inconjoara de trei ori. In urma lor, usile se inchid, iar in biserica nu ramine nimeni. Serviciul divin se va desfasura afara. Iar cind preotul va rosti „Hristos a inviat!”, toti ii vor raspunde, recunoscind taina Invierii, „Adevarat a inviat!”. Aceasta va fi, de altfel, formula de salut timp de 40 de zile, pina la sarbatoarea Inaltarii Domnului.

Pastrind luminarea aprinsa, fiecare se intoarce acasa, trece pragul (pe care, in unele sate era asezata o brazda de iarba verde) si face o mica cruce pe peretele dinspre rasarit, afumindu-l cu luminarea, pe care o pastreaza tot anul. Reintorsi la biserica, cu un cos sau o „straita” in care au pus alimentele (pasca/paine, oua rosii, carne de miel, sare si vin), oamenii participa la Liturghie si la „sfintirea bucatelor”.
Abia dupa aceasta le este permis sa le consume. O vor face acasa, cu toata familia asezata in jurul mesei, intr-o atmosfera solemna.

Pentru a minca ou rosu, se procedeaza in felul urmator: doua persoane, asezate fata in fata, fiecare cu un ou rosu in mina, rostesc formula specifica Pastelor: „Hristos a inviat!”, celalalt raspunzind „Adevarat a inviat!”, apoi ciocnesc ouale, spargindu-le. Se credea ca cei care ciocnesc oua in ziua de Pasti se vor intilni pe lumea cealalta.
Prima zi de Pasti decurge linistit, este interzisa orice activitate distractiva, precum este interzis si somnul. Desigur, astazi lucrurile nu se mai intimpla chiar asa, dar elementele de baza ale sarbatorii se pastreaza.

Luni, a doua zi de Pasti, familiile merg la cimitir unde, intr-o forma sau alta, dau de pomana pentru sufletele raposatilor. O credinta raspindita printre romani este aceea ca, timp de o saptamina, incepind cu noaptea Invierii, portile raiului stau larg deschise. Asa se face ca sufletele persoanelor decedate in rastimpul Saptaminii Luminate ajung, cu siguranta, in rai.

In unele regiuni, ziua de luni este ziua stropitului. Baietii merg la familiile in care sint fete si le stropesc cu parfum, spunind „Am auzit ca aveti o fata frumoasa/Am venit s-o stropesc sa nu se vestejeasca„. Acest obicei se pastreaza si astazi, fiind de fapt un prilej de intilnire intre prieteni si de petrecere.
Aceasta traditie isi are radacinile in credinta in fortele purificatoare si fertilizatoare ale apei. In unele tari in loc de stropit se obisnuieste folosirea nuielei in sensul ca se aplicau cateva lovituri fetelor tinere.
Pentru ambele fapte, baietilor li se cuvenea un ou vopsit. Ouale rosii aveau menirea de a tine raul departe si simbolizau sangele lui Hristos.

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.