Țâști-Bâști Politic: Mucea Flaimucea Ne Plimbă Spre un Război Care Nu Ne Aparține Și Ne Donează și Buzunarele, Ca Bonus!

România nu mai are doar un preș-edinte rupt de realitate.
Are un spectacol ambulant Țâști-Bâști, un fel de mascotă politică hiperactivă care, în loc să se ocupe de țară, ne împinge direct spre un conflict care nu ne aparține nici cu vârful unghiei.
Mucea Flaimucea, cum îl știe poporul, nu guvernează cară țara pe sus ca pe o pisică speriată și o aruncă în brațele războaielor altora.
Și nu doar că ne duce unde nu vrem, dar pe drum mai face și pe Moș Crăciun:
donează din banii românilor către Ucraina, cu o generozitate cu care nu s-ar atinge niciodată de spitale, școli sau bătrâni.
Noi ne chinuim cu medici puțini, salarii mici, prețuri urcate la cer și taxe scoase din joben.
Dar președintele?
E ocupat:
face filantropie militară pe banii contribuabililor români.
E ca și cum ai avea frigiderul gol, dar ai începe să măsori câtă mâncare poți dona vecinilor.
La noi în farfurie e aer, dar Mucea Flaimucea face pachete „strategice”.
Și, evident, totul în numele „valorilor europene”, „securității regionale” și altor formule recitate cu ochii dați peste cap, de parcă am fi la teatru, nu într-o țară în care oamenii numără monede pentru pâine.

Adevărul e simplu:
Românii nu au nicio problemă cu Ucraina.
Dar au o problemă uriașă cu a fi jupuiți pentru cadouri geopolitice, în timp ce propriile servicii publice se prăbușesc.
Nu e solidaritate: e jaf cu ambalaj diplomatic.
Nu e strategie: e sluj servil, executat la virgulă.
Iar „președintele” nostru se comportă ca un portar care a uitat ce poartă are de apărat.
România nu a cerut război.
Românii nu au cerut donații făcute peste capul lor.
România nu și-a dat acordul să fie folosită ca instrument în buzunarele altora.
Dar Țâști-Bâști-ul de la Cotroceni merge înainte, cu elan, cu polonicul ridicat, arătând lumii întregi cât de darnic poate fi… cu ceea ce NU îi aparține.
Și aici e tragedia perfectă:
un președinte care are grijă de toată lumea, mai puțin de români.
Un lider care își donează propriul popor, ca pe o resursă regenerabilă.
Iar poporul are tot dreptul să întrebe:
De câte ori trebuie să fim sacrificați ca să le iasă lor jocul?Așa arată azi „patriotismul”: tai de la școli, tai de la spitale, jupoi cetățeanul până la os și donezi totul către tancuri și drone.
Poporul?
O cheltuială inutilă.
Industria de apărare?
Iubirea vieții lor.
Defilăm ca proștii cu polonicul în mână, în timp ce castronul câinelui ;adică bugetul ,e scobit până la fund de niște creaturi care au impresia că țara există doar pentru confortul lor geopolitic.
În 35 de ani n-am văzut atâta dispreț față de oameni.
Asta nu mai e prostie, nici hoție, nici slugărnicie.
E insultă la adresa rațiunii.
E dezumanizare executivă.
E, pe scurt, muci cu clăbuci la nivel prezidențial.
Și da : orice conducător care nu ține cu poporul său, ci îl jupoaie ca să mulțumească pe alții, poate fi judecat de istorie pentru exact ceea ce este: trădătorul propriului lui popor.
Nu-i trebuie test ADN: se vede clar că președintele nu are nici 1% instinct național.

Autor: Șirin Valentina Șirin
Sursa: facebook.com

Share on Facebook

Tweet

Follow us