CLOSE
Tags Posts tagged with "Titlurile saptamanii"

Titlurile saptamanii

0 549

Vizita preşedintelui Franţei a însemnat o mare lovitură pentru fabrica de la Ghimbav. Contractul pe 5 ani pe care societatea braşoveană il avea pentru furnizarea de elicoptere mediu-grele către Ministerul Apărării Naţionale a fost prelungit cu încă 10 ani

Vizita preşedintelui Franţei a însemnat o mare lovitură pentru fabrica de la Ghimbav. Contractul pe 5 ani pe care societatea braşoveană il avea pentru furnizarea de elicoptere mediu-grele către Ministerul Apărării Naţionale a fost prelungit cu încă 10 ani. Deoarece mentenanţa se asigură mult timp după încetarea furnizării de aparate de zbor, directorul IAR Ghimbav spune că desfacerea produselor este asigurată pentru următorii cel puţin 40 de ani.
În luna aprilie a acestui an, IAR Ghimbav semna un contract general privind industrializarea şi comercializarea elicopterului multirol H 215. Acesta urmează să se construiască la Ghimbav ca urmare a unei cooperări între firma braşoveană şi Eurocopter din Franţa. Potrivit contractului, IAR Braşov va avea calitatea de prim-contractor vizavi de Ministerul Apărării Naţionale iar mentenanţa se va face la Braşov.
Neculai Banea, directorul IAR Braşov, consideră că prelungirea cu 10 ani a contractului iniţial va permite IAR să satisfacă cerinţele de înzestrare ale Armatei Române pe următorii ani.
Banea spune că mentenanţa acestor aparate asigură comenzi şi cerere de servicii pentru IAR Ghimbav pentru următorii cel puţin 40 de ani, astfel încât viitorul celor care muncesc aici este asigurat.
Mai mult, directorul firmei de aparate de zbor spune că acest contract nu exclude nici o viitoare înţelegere cu americanii, împreună cu care s-ar putea construi aparate mai mici, de atac, dintr-o cu totul altă categorie. Dacă elicopterele construite împreună cu Airbus Eurocopter se folosesc în misiuni cu peste 20 de oameni la bord, cu transport de sarcini grele, de 3,5 tone, elicopterul de atac este un elicopter cu două locuri, un pilot şi un trăgător, care face misiuni doar de genul luptă împotriva tancurilor si blindatelor.
În aceste condiţii, rămâne posibilă semnarea unui acord şi cu americanii.
Banea a tinut să sublinieze că toate sunt contracte comerciale, deci nu se pune problema ca IAR să intre sub controlul vreuneia dintre companii.

Vifor Rotar

0 740

La Trianon premierul Apponyi a contestat legitimitatea hoTrianontărârilor de autodeterminare a naţiunilor oprimate in fosta Ungarie Mare!


La sfârşitul Primului Război Mondial, în toamna anului 1918, s-au destrămat toate imperiile şi, în locul lor, conform principiului teritorialităţii, al întâietăţii şi majorităţii, s-au născut naţiuni şi popoare, ţinute în împilare secole şi chiar milenii de către cei puternici. Cu acest prilej, s-au prăbuşit imperiul otoman cu o existenţă de peste 500 de ani în Europa, imperiul ţarist, dar mai ales imperiul austro-ungar, dualism constituit din două state mici, în esenţă, dar care, conform vechiului principiu de drept internaţional, adică dreptul celui mai puternic, au reuşit să ţină sub obroc, să exploateze economic, social şi naţional şi să umilească, secole de-a rândul. Este vorba despre cel puţin zece naţiuni: italieni, polonezi, cehi, sârbi, croaţi, sloveni, slovaci, bosniaci, ruteni şi români.
Aplicat la momentul respectiv, principiul naţionalităţii, îmbrăţişat de absolut toată lumea civilizată, în frunte cu Statele Unite ale Americii, a deschis o eră nouă pe continentul european.
 Învingătorii în război: Anglia, Franţa, Rusia (Antanta) şi apoi, din 1917, Statele Unite ale Americii, obligă învinşii: Germania, Austria şi Ungaria (Puterile Centrale) la tratative dure, prin care au determinat, pe fiecare, să accepte, ca normă de drept internaţional, principiul naţionalităţilor, să ofere foştilor lor supuşi şansa de a alege şi a-şi decide singuri soarta. În felul acesta, pe harta Europei au apărut noi state suverane şi reîntregite, ca: Italia, Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia şi, bineînţeles, România Mare.

Conferinţa de Pace de la Paris (1919-1920) a recunoscut noile state independente şi întregirile naţionale înfăptuite prin voinţa popoarelor încă de la sfârşitul anului 1918, prin evaluarea graniţelor în funcţie de raportul dintre etnic şi teritoriu. Delegaţia României la Conferinţa de Pace de la Paris, condusă de Ion I.C. Brătianu – prim-ministru – a depus o activitate intensă pentru recunoaşterea internaţională a hotărârilor istorice ale poporului român, proclamate solemn şi definitiv la Adunările plebiscitare de la Chişinău (27 martie), Cernăuţi (28 noiembrie) şi Alba Iulia (1 decembrie 1918).În confruntările care au avut loc la Conferinţa de Pace, Brătianu a fost omul politic român care a dovedit cea mai puternică rezistenţă faţă de încercările marilor puteri de a-şi impune voinţa în dauna independenţei României. Venit la Paris să obţină recunoaşterea noilor frontiere ale ţării, Brătianu a declarat, în iunie 1919: „Am moştenit o ţară independentă şi chiar pentru a-i întinde graniţele, nu-i putem jertfi neatârnarea!”.

Marea luptă a dat-o Brătianu în legătură cu Tratatul Minorităţilor, care îl însoţea pe cel cu Austria. Marile puteri, preocupate de situaţia minorităţilor naţionale de pe teritoriul statelor succesoare Austro-Ungariei (adică în frontierele cărora intraseră teritorii ale fostei monarhii dualiste) şi, în primul rând, de situaţia minorităţii evreieşti, au dorit să aibă un drept de supraveghere asupra regimului aplicat acestor minorităţi. Brătianu a protestat ferm împotriva unor astfel de demersuri şi împotriva faptului că Tratatul Minorităţilor conţinea afirmaţii vădit nereale despre minorităţile naţionale din România .Ba mai mult, încuraja pe minoritari, în special pe evrei şi pe unguri, să nu se mulţumească doar cu drepturi egale cu ale românilor, să nu se supună autorităţilor statului român şi să declame la toate forurile europene şi mondiale cum sunt discriminaţi, împuţinaţi şi că îşi pierd identitatea naţională. Toate acestea au avut o bătaie mai lungă şi mizau pe înduplecarea Occidentului să demonteze „Sistemul Versailles”, să anuleze Tratatul de la Trianon şi să revină la Ungaria Milenară. Prin urmare, marile puteri, si, regretabil, în special S.U.A., impuneau României controlul lor economic, în scopul întăririi poziţiilor capitalismului internaţional în economia românească.

 În urma Tratatului de pace încheiat cu Germania la Versailles, României i s-au repartizat doar 1% din totalul despăgubirilor de război pe care trebuia să le plătească statul german, neţinând seama de pierderile suferite de ţara noastră în războiul purtat împotriva Puterilor Centrale şi, mai ales, în problema Bucovinei şi Basarabiei. În art. 59 al proiectului de tratat cu Austria nu se recunoaşte, în mod expres, Bucovina ca teritoriu aparţinând statului român. După ce Conferinţa de Pace de la Paris a decis, la 27 iunie 1919, ca Banatul să fie împărţit între România şi Iugoslavia, ceea ce încălca Tratatul dintre România şi Antantă, din august 1916,  Brătianu a protestat vehement faţă de aceste clauze, care lezau grav independenţa şi suveranitatea României. Lovindu-se, însă, de atitudinea rigidă a celor din Consiliul Suprem al Conferinţei, care „aduceau atingere demnităţii în interesele ţării”, Brătianu a declarat că guvernul român nu le poate semna în acea formă şi a considerat că e mai bine să demisioneze din funcţia de şef al guvernului.

Brătianu a părăsit Parisul, iar la 12 septembrie 1919 a demisionat, cu întregul său guvern. La 1 decembrie 1919, în fruntea guvernului român a venit Alexandru Vaida-Voevod, el preluând şi şefia delegaţiei României la Conferinţa de Pace. Bun diplomat, caracter flexibil şi pragmatic, Vaida-Voevod a reuşit să dezamorseze starea de criză dintre Bucureşti şi Paris, survenită în legătură cu cele două tratate, obţinând unele reformulări în textele lor, astfel încât România a acceptat să semneze tratatul cu Austria şi cel al Minorităţilor.Astfel, desăvârşirea unităţii naţionale a României a căpătat o recunoaştere internaţională prin tratatele de pace din Sistemul de la Versailles, elaborat la Conferinţa de Pace de la Paris, după încheierea Primului Război Mondial.Tratatele de pace s-au semnat de către învingători cu fiecare învins în parte: cu Germania – la 28 iunie 1919, la Versailles; cu Austria – la 10 septembrie 1919, la Saint-Germain (atunci a fost recunoscută, pe plan internaţional, şi unirea Bucovinei cu România), iar cu Bulgaria – la 27 noiembrie 1919, prin care se confirmă frontiera româno-bulgară din 1913, recunoscându-se drepturile României asupra Cadrilaterului (judeţele Durostor şi Caliacra). În cursul anului 1920 au fost semnate tratatele de pace cu Ungaria (4 iunie 1920) şi cu Turcia (la Serves, 10 august 1920).

La 28 octombrie 1920 s-a semnat, la Paris, Tratatul de Pace între România, pe de o parte, şi Anglia, Franţa, Italia şi Japonia, de cealaltă parte, privind recunoaşterea unirii Basarabiei cu România.Tratatul a fost semnat de toţi participanţii nominalizaţi mai sus, în aceeaşi zi de 28 octombrie 1920, dar ratificarea lui s-a făcut pe rând şi cu multă întârziere. Refuzul Japoniei de a-l ratifica, făcându-l inoperant, a fost determinat de dorinţa de a nu prejudicia relaţiile cu U.R.S.S., care a respins tot timpul actul de unire a Basarabiei cu România. Dintre toate aceste tratate de pace, cel mai greu le-a fost Puterilor Antantei învingătoare cu Ungaria, care nu voia să se împace cu noul ei statut. S-a recurs la tot felul de manevre politice şi diplomatice, chiar şi militare, la… dreptul istoric al „Ungariei milenare” (!) asupra teritoriilor „smulse” la Conferinţa de Pace. În acelaşi timp, noul stat maghiar s-a opus puternic acestui verdict.

Ungaria comunistă, sub Bela Kun, ignorând hotărârile Comitetului militar interaliat de la Paris, care-i cerea să-şi retragă armata din Transilvania pe linia de demarcaţie Satu Mare – Oradea – Arad, până la încheierea tratatului de pace, nu s-a conformat, din contră, în vara anului 1919 a început o puternică ofensivă militară în Transilvania şi Slovacia, sortită eşecului pe ambele fronturi. Doar după înfrângerea revoluţiei comuniste şi stabilizarea situaţiei, Ungaria este invitată la Conferinţa de Pace de la Paris. O delegaţie ungară, condusă de contele Apponyi, soseşte în capitala Franţei la 7 ianuarie 1920, dar nu pentru a semna încheierea păcii, ci pentru a încerca să salveze „Ungaria Mare” sau… o parte din aceasta,Transilvania!. Cu o suită de 7 comisari generali, 6 comisari, 38 de experţi şi consilieri politici, contele Appony a făcut o adevărată demonstraţie de forţă în faţa Consiliului Suprem al Păcii. În expunerea pe care a făcut-o în faţa Consiliului suprem, la 16 ianuarie 1920, contele Apponyi a contestat legitimitatea hotărârilor de autodeterminare a naţiunilor oprimate şi a susţinut necesitatea organizării unor „plebiscite” în toate regiunile care s-au desprins de Ungaria, acuzând în acelaşi timp România, Iugoslavia şi Cehoslovacia de „imperialism”, întrucât, tocmai contrar „principiului naţionalităţilor”, ar fi acaparat „teritoriul milenar al Ungariei”.  Delegaţia maghiară a încercat să demonstreze Consiliului Suprem al Păcii de la Paris că, fără ea, Europa Centrală se va prăbuşi din cauza incapacităţii noilor ţări de a se guverna, propunând anularea plebiscitelor naţionale din toate cele trei ţări succesoare şi constituirea unei… Confederaţii danubiene pe ruinele fostului imperiu.

La insistenţele repetate ale delegaţiei maghiare de revizuire a Tratatului de la Trianon, în forma aprobată de Conferinţa de Pace, Alexandre Millerand, noul prim-ministru al Franţei, preşedintele Consiliului Suprem sublinia că: „nu se poate reveni la vechile frontiere. Ele închideau în statul maghiar, în mase compacte, populaţii care nu vor să fie nici supuse ungurilor, nici asimilate de către ei. (…) Zadarnic se obiectează că aceste frontiere sunt foarte vechi. Nu există prescripţie care să poată aboli dreptul popoarelor”, relevă premierul francez. El exprimă un adevăr incontestabil, susţinând că „o stare de fapt, chiar milenară de care face uz delegaţia ungară, nu este îndrituită a subzista atunci când ea este recunoscută a fi contrară justiţiei”.

De asemenea, delegaţia ungară „ridică obiecţii împotriva Tratatului de Pace, în sensul că acesta ar aduce atingeri principiului naţionalităţilor”. Ea pretexta că „împărţirea completă a unui teritoriu, care timp de zece secole a constituit o unitate politică, deoarece natura l-a predestinat astfel”, ar constitui o violare a principiului naţionalităţilor şi, de aceea, propunea organizarea unui plebiscit în problema Transilvaniei. În replică, delegaţia română arăta că „delegaţia ungară, sub haina plebiscitului, face o ultimă încercare de a menţine integritatea teritorială a Ungariei”.În memoriul intitulat Responsabilitatea naţiunii maghiare în război, se pretinde, în pofida tuturor faptelor, că în regatul ungar nu a existat niciodată vreo problemă naţională şi că „revoluţia spontană a naţionalităţilor” din Ungaria a fost influenţată nefast de situaţia din Austria, „un conglomerat de teritorii diferite”, pe când Ungaria a fost încă de la origine „un stat unitar, păstrându-şi acest caracter în mod neîntrerupt”.De asemenea, în Memoriu asupra Transilvaniei, delegaţia ungară acuză România, Iugoslavia şi Cehoslovacia de imperialism, pentru că, „în virtutea principiului naţionalităţilor, acestea ar fi acaparat teritoriul milenar al Ungariei”.

Conferinţa miniştrilor de externe şi ambasadorilor din cadrul Conferinţei de Pace, întrunită în martie 1920, a respins ca nefondate cererile delegaţiei maghiare cu privire la organizarea unor consultări populare, pe cale plebiscitară în teritoriile desprinse din Ungaria şi reunite cu patriile de origine. Alexandre Millerand replica delegaţiei maghiare, în numele Conferinţei de Pace, că „popoarele şi-au exprimat voinţa în lunile octombrie şi noiembrie 1918, iar, drept urmare, aceste popoare, multă vreme oprimate, s-au reunit cu fraţii lor, italieni, români, iugoslavi, cehoslovaci.(sinteza net)

N.R.
In foto: Ion I.C. Brătianu, prim-ministru, sefuș delegaţiei României la Conferinţa de Pace de la Paris, Apponyi – premier maghiar la TRIANON,

 

0 438

Lucian Croitoru, consilierul Guvernatorului matusalemic Isarescu, o fostă nominalizare de premier a lui Traian Basescu, a scris recent un articol (“Ulciorul nu merge de două ori la apă”) în care încearcă să ia de pe umerii băncilor responsabilităţile post-criză – de vină sunt politicienii şi reglementatorii care n-au înţeles prea bine toxicitatea unor produse utilizate de bănci astfel încât nu s-au grăbit să le ia jucăriile după cum sus¬ţine domnul consilier – şi în care tratează marginal şi problema profiturilor băncilor locale. Mai exact, lipsa consecventă a acestora.

Lupta BNR de a ne mentine in dictatura bancară
Croitoru opinează: “Este convenabilă, de exemplu, ideea că unele dintre bănci fac pierderi în mod intenţionat pentru a nu plăti impozit pe profit. Aceste afirmaţii trebuie să se sprijine pe dovezi imediat prezentabile publicului, sau nu trebuie făcute nici măcar aluziv, dacă aceste dovezi nu există.
Vânzarea unor credite neperformante nu se poate face decât la preţul pieţei. Aici judecăţile subiective, conform cărora un credit a fost vândut prea scump sau prea ieftin nu-şi au locul, iar dacă apar, dovedesc neînţelegerea economiei de piaţă, ceea ce este profund şi grav. Poate că prin reducerea creditelor neperformante, profiturile unor bănci au scăzut, dar în acelaşi timp s-au redus şi costurile de finanţare la băncile respective, care au putut astfel să acorde statului român credite la dobânzi mai scăzute. Autorităţile sunt presupuse a înţelege întregul proces, care include atât impozitele mai mici pe profit, cât şi costurile mai mici ale statului cu datoria publică”.
Cu alte cuvinte, să nu mai vorbim de subevaluarea unor portofolii de credite (vândute uneori unor entităţi din grup), să ne raportăm doar la preţul pieţei. Dacă atât a luat banca pe un credit cu probleme – adică 5-10% din valoarea sa, de exemplu – înseamnă că acela era preţul pieţei şi basta.
Păi, cât de liberă era piaţa în care se formau astfel de preţuri? Cine avea acces la ea? Ofertele erau transparente? Hai, debitorii erau ocoliţi de astfel de şanse că era “hazard moral” să-şi răscumpere datoriile la preţuri mai mari decât erau dispuse băncile să le vândă unor “profesionişti”, dar poate ar fi fost amatori şi din alte zone instituţionale (poate niscaiva fonduri de investiţii, poate alte bănci străine cu acţionariat distinct, firme private din diverse domenii, etc).

Ăștia ne prostesc pe față
Să arunci fumigena cu “preţul pieţei” cunoscând că multe din astfel de tranzacţii au fost cât se poate de preferenţiale înseamnă să subestimezi inteligenţa auditoriului. Cum subestimarea inteligenţei auditoriului presupune şi argumentul că prin vânzarea creditelor neperformante băncile şi-au redus costurile de finanţare şi astfel au putut să împrumute mai ieftin statul! Păi, cine este de o bună bucată de vreme finanţatorul principal al băncilor în cazul achiziţiei certificatelor de trezorerie în lei? Băncile-mamă, “piaţa” sau însuşi BNR, prin licitaţiile sale Repo fără număr şi limita de sumă?
“Este posibil ca unele bănci să fi făcut, din greşeală sau nu, unele optimizări fiscale discutabile, ceea ce nu e deloc greu de imaginat date fiind unele neclarităţi sau contradicţii din legislaţie. Dar atitudinea faţă de aces¬tea trebuie întotdeauna să reflecte rezolvarea problemei conform legii şi evitarea generalizărilor, prin învinuiri directe sau implicite, la nivelul industriei a unor comportamente individuale”, mai spune Croitoru încercând să ducă problema în zona unor cazuri izolate deşi din datele prezentate de Finanţe rezultă că majoritatea băncilor şi-au topit profitul în ultimii ani, nu doar câteva “oi negre”.

Alt guru a lui Isărescu – Adrian Vasilescu
În articolul “Îşi ascund băncile profitul ca să nu plătească impozite?” Adrian Vasilescu încearcă o abordare diferită. “Dacă, deci, capitalul e mâncat de pierderi contabile, «cerinţa de capital» trebuie acoperită de acţionari. De băncile-mamă, în cele mai multe cazuri. Suplimentând capitalul. În anii din urmă, când au fost înregistrate pierderi contabile mari, care au mâncat din capitalul băncilor, Banca Naţională a chemat acţionarii lor – în cazul filialelor, băncile-mamă – şi le-a cerut să suplimenteze capitalul. Miliarde de euro au fost aduse în ţară de către acţionari. De aici o întrebare: aşa stand lucrurile, le convine băncilor-mamă să facă jonglerii financiare cu filialele din România, pentru ca apoi să fie obligate să vină cu bani grei ca să le acopere pierderile?”.
Aici se amestecă din nou lucrurile pentru a deruta publicul. Una e să ai pierderi din activitatea de creditare din perioada bulei-pentru care sunt însă de vină politicienii şi reglementatorii, vorba domnului Croitoru în articolul pomenit mai sus (chiar dacă acesta se referea mai ales la reglementatorii sectorului subprime din SUA)-pe care să le acoperi pentru a nu ieşi din business, alta e să le compensezi ulterior prin optimizări fiscale agresive pentru a-ţi scoate pârleala cu majorările de capital din impozitul pe profit pe care nu-l mai dai statului. În articolul respectiv Vasilescu încerca să anuleze orice responsabilitate a BNR în disputa privind optimizările băncilor considerând că fişa postului instituţiei e alta, de acestea ar trebui să se ocupe Fiscul iar BNR să vegheze doar la capitalizarea băncilor.
Acum, sunt de acord că domnii consilieri trebuie să apere imaginea instituţiei, la limită şi a sectorului păstorit de aceasta. Dar măcar să o facă în mod onest, fără sofisme şi acceptând, din când în când, o doză de responsabilitate şi asumând ceva erori vizibile şi din elicopterul cu care fostul şef al Fed vroia să bombardeze pieţele cu bani. Iar eu nu-mi amintesc să fi văzut vreun guler alb de la BNR punându-şi cenuşă în cap, nici măcar în scop terapeutic. Poate o fac doar în cerc restrâns, prin căsuţele de odihnă de la munte sau la un tenis cu amicii la Arenele BNR…

Autor: Cristian Dogaru

 Bursa.ro

0 544

Majorarea bugetului alocat Apărării de către România la 2% din produsul intern brut (PIB) începând din acest an şi lansarea mai multor programe mari de înzestrare a armatei au generat o competiţie acerbă pentru contracte între marile companii europene şi americane din sector, sprijinite intens de statele în care îşi au sediul, inclusiv în cadrul vizitelor la nivel înalt.
Până acum, guvernul PSD-ALDE a anunţat mai multe contracte importante cu companii americane şi niciunul cu companii europene, chiar dacă au continuat, deocamdată, un acord încheiat anul trecut de guvernul tehnocrat cu germanii de la Rheinmetall pentru fabricarea de transportoare blindate la Moreni, pus sub semnul întrebării de un contract similar anunţat recent cu americanii de la General Dynamics.

Programe de înzestrare multianual în valoare de 9,8 miliarde euro
În 1 august, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) a aprobat Planul de înzestrare a Armatei României 2017 – 2026, care include opt programe de înzestrare, cu fonduri multianuale în valoare de 9,8 miliarde euro.
Dintre acestea, patru mari programe de înzestrare au fost demarate până acum, din care în trei s-au anunţat şi contracte.
În toate cazurile, bătălia pentru contracte se dă între companii europene (în principal Franţa şi Germania, care dispun de industrii militare competitive) şi Statele Unite, în condiţiile în care piaţa tehnologiilor militare este una de tip oligopol (câţiva mari ofertaţi pe fiecare piaţă) şi este influenţată de alianţele politice şi militare între state (NATO şi parteneriatul strategic cu SUA, în cazul României).
O altă componentă specială a contractelor de înzestrare militară este legată de posibilităţile de producţie şi de mentenanţă locală a echipamentelor, deţinerea unei industrii proprii reprezentând un atu strategic pentru orice stat în caz de conflict.
În cazul în care producţia locală nu este posibilă, pe plan internaţional se practică aranjamente de tip offset, mecanism prevăzut şi de legislaţia românească.
Un aranjament cu offset presupune ca, în cazul unei achiziţii de armament din străinătate, o parte din valoarea contractului să se întoarcă în statul care face achiziţia prin investiţii, subcontractare locală sau transfer tehnologic.
Legislaţia românească prevede, pentru achiziţiile militare din străinătate, un procent de offset cel puţin 80%.RACHETE – APĂRARE ANTIRACHETĂ
Unul dintre cele mai importante şi mai costisitoare programe de înzestrare este cel cu rachete, capitol la care România stă foarte slab.
În prezent, armata română are în dotare sisteme de rachete Hawk, cumpărate în 2004 din Olanda, dar nemodernizare şi considerate complet depăşite, la care se adaugă sisteme de rachete din epoca sovietică (Volhov).
În schimb, România dispune de radare moderne (FPS, GapFiller), ceea ce înseamnă că armata are în prezent doar un sistem de avertizare şi urmărire, nu şi unul de apărare antirachetă.
Publicaţia „Air and missile defence in Europe”, realizată în noiembrie 2016 de trustul britanic Jane’s Information Group, sublinia că principala vulnerabilitate a României este legată de dotarea deficiară cu sisteme antirachetă, în condiţiile în care Rusia dispune de sisteme balistice sofisticate, pe care le foloseşte ca mijloc de intimidare.
România are nevoie de apărare antirachetă pe trei paliere: apărare cu rază lungă, medie şi scurtă.
Pentru aceste contracte au pregătit oferte grupul european MBDA, care are sistemul sol-aer Aster 30 cu rază lungă antirachetă şi antiaviaţie (până la 120 km), folosit în prezent de armatele din Franţa, Italia şi Marea Britanie. Pentru rază scurtă şi medie, MBDA propune sistemul Aster 15.
Reprezentanţi MBDA au avut discuţii în ultimii ani cu oficiali români despre realizarea unui sistem integrat de apărare antiaeriană şi antirachetă a României.
În plus, MBDA are şi sisteme de rachete pentru nave militare (Exocet), inclusiv pentru fregatele actuale sau viitoarele corvete ale marinei militare româneşti.
De cealaltă parte, americanii au propus sistemul MIM 1014 Patriot, produs de grupul Raytheon începând din 1976, cu rază medie şi lungă (PAC-2 – 160 km, PAC-3 – 20-35 km) şi sistemele de lansatoare mobile M142 High Mobility Artillery Rocket System (HIMARS), produs de Lockheed Martin şi cu rază mare de acţiune.
În această vară, autorităţile americane au anunţat, iar cele române au confirmat ulterior, că România va cumpăra sisteme de , contract în valoare de 3,9 miliarde dolari, şi  sisteme mobile HIMARS în valoare de 1,25 miliarde dolari.
Mai exact, România va cumpăra, în cadrul primului contract, 28 de staţii de lansare M903 de la Raytheon, cu sisteme radar şi de control, 56 de rachete Patriot MIM-104E Guidance Enhanced Missile-TBM (GEM-T) de la Raytheon şi 168 de rachete Patriot Advanced Capabilty-3 (PAC-3) fabricate de Lockheed Martin.
În al doilea cotract, România va cumpăra 54 de sisteme de rachete de artilerie de înaltă mobilitate, serviciile şi echipamentul aferente.
Contractul include 54 de vehicule de reaprovizionare (RSV) HIMARS de tip M1084A1P2 – un vehicul de transport tactic mediu, de cinci tone, dotat cu echipament de manipulare a materialului -, 54 de remorci MTV, dotate cu kituri RSV, de tip M1095 şi zece depanatoare FMTV de tip M1089A1P2 – vehicule de depanare tactice medii, de cinci tone -, 30 de rachete de practică LCRR, echipament de susţinere, echipament de comunicaţii, senzori, piese de rezervă şi de reparaţii, seturi de testare, baterii, laptopuri, publicaţii şi date tehnice, proiectare, formare şi echipament de fomare, susţinere în integrarea sistemelor, echipe de asigurare a calităţii şi o echipă de asistenţă tehnică pe teren, servicii de susţinere tehnică, de inginerie şi de logistică din partea Guvernului american şi contractorilor americani şi alte elemente conexe de logistică şi de susţinere de programe.
Autorităţile române nu au anunţat niciun fel de opţiune de offset, în condiţiile în care aceste sisteme sunt produse în SUA.
În plus, autorităţile române nu au semnalat că ar fi intrat în negocieri pentru transfer de tehnologie, cum a fost cazul Poloniei, care are discuţii tot mai dificile cu Raytheon pentru achiziţionarea a opt sisteme de rachete Patriot.
Iniţial, guvernul polonez se aştepta ca până la sfârşitul lui 2017 să semneze un contract de 7,6 miliarde de dolari cu Raytheon, însă o persoană apropiată discuţiilor a declarat recent că termenul nu mai pare realist, din cauza unor divergenţe între părţi legate de transferul de tehnologie, în special.
Pe lângă aceste sisteme, România are nevoie şi de sisteme de apărare cu rază scurtă şi foarte scurtă (SHORAD/VSHORAD), bătălia fiind, de asemenea, între MBDA şi companiile americane.
Pe acest segment, MBDA propune sisteme cu rachete Mistral şi VL MICA, pentru care autorităţile române chiar au ajuns la un acord de cumpărare în urmă cu aproape un deceniu, anulat ulterior din cauze bugetare.
Oferta americană ar putea include sistemele AN/TWQ-1 Avenger produse de Boeing.

TRANSPORTOARE BLINDATE PENTRU INFANTERIE
Anul trecut, Guvernul a anunţat un contract important, ce prevede producerea în România, printr-o societate mixtă – Romanian Military Vehicle Systems – realizată între compania de stat UM Moreni şi grupul german Rheinmetall, a noilor transportoare blindate amfibii 8X8 pentru Forţele Terestre.
Compania mixtă ar urma să producă circa 550 de transportoare amfibii, iar circa 50 de blindate Boxer (neamfibii) ale Rheinmetall vor fi importate din Germania.
Cele 600 de transportoare vor echpa batalioanele de infanterie dotate în prezent cu TAB-uri vechi, în afara unui batalion, care este dotat cu transportoare uşoare Piranha.
Implementarea acestui contract depinde, însă, de decizia actualului guvern, care nu a anulat contractul.
Germanii au avut, însă, surpriza să îl audă pe ministrul Apărării, Gabriel Ţuţuianu, anunţând la începutul lunii august că că a discutat cu reprezentanţii companiei americane General Dynamics pentru înfiinţarea, până la finalul anului, a unei companii mixte, care să producă vehicule militare în România începând cu vara anului 2018.
Ulterior, Ministrul Economiei, Mihai Fifor, a  precizat că Guvenrul va semna în 23 august un memorandum cu General Dynamisc pentru producţia de transportoare blindate la Uzina Mecanică Bucureşti, dar a susţinut că aurortităţile române intenţionează să încheie un parteneriat şi cu compania germană Rheinmetall pentru construirea de transportoare blindate la Moreni şi pentru fabricarfea de rachete la uzina Electromecanica Ploieşti.
Nu este clar în ce măsură este realist pentru o ţară de dimensiunea României şi cu o armată de circa 70.000 de oameni să producă două transportoare blindate diferite, cu producători diferiţi, pentru a-şi dota forţele armate.

ELICOPTERE MILITARE
O situaţie similară este şi pentru contractul sau contractele pentru înzestrarea armatei cu elicoptere moderne.
Iniţial, contractul luat în calcul era pentru un elicopter multirol (care poate fi folosit pentru sarcini multiple: trasport de trupe, căutare-salvare, asalt al trupelor speciale şi pentru atac – prin echiparea cu sisteme de rachete, mitraliere sau tunuri), deoarece, spre deosebire de Statele Unite (care folosesc trei mai tipuri specializate de elicoptere militare: de atac, de transport şi utilitare – UH), România nu îşi permite deocamdată o astfel de diversitate de tipuri.
Pentru un elicopter multirol, doi producători erau vizaţi: Airbus Helicopters – mult timp considerat favorit, cu modelul H215 M, în condiţiile în care a construit deja o uzină nouă de elicoptere la Ghimbav, inaugurată în 2016 în prezenţa preşedintelui Franţei -, şi compania americană Sikorsky, controlată de grupul Lockheed Martin, care lua în calcul chiar posibilitatea de a produce elicoptere S-70 Black Hawk în România, la Braşov sau Craiova, în cazul în care armata alege acest model.
Al treilea producător interesat de contract, Bell Helicopter, propunea asamblarea în România a modelului AH-1Z Viper, un elicopter de atac şi nu multirol.
Surprizător, guvernul a anunţat, în 3 august, că a semnat o scrisoare de intenţie prin care anunţă Statele Unite asupra disponibilităţii de achiziţionare a unor elicoptere de atac.
Ministrul ApărăriI a declarat, ulterior, că elicopterele de atac pe care România intenţionează să le achiziţioneze vor fi produse în România, compania producătoare, Bell Helicopter, dându-şi acordul pentru acest lucru.
Nu este clar câte elicoptere vor fi produse, unde, câte vor fi cumpărate de România şi dacă guvernul mai are în vedere şi cumpărarea de elicoptere multirol.
În mod normal, producătorii de elicoptere vizau un contract pentru înlocuirea elicopterelor Puma ale aviaţiei militare româneşti, dintr-o generaţie veche de 45 de ani, chiar dacă unele au fost modernizate la standadul SOCAT.
„Dacă te uiţi la necesităţile din României – şi nimeni nu ştie mai bine decât ministerele despre numărul necesar de elicoptere -, estimarea noastră este că, pentru modernizarea întregii flote militare (a României n.r.), este nevoie de 40-50 de aparate”, a declarat recent Olivier Michalon, vicepreşedinte senior pentru Europa în cadrul Airbus Helicopters, într-o discuţie cu jurnaliştii români.
Reprezentanţii Airbus Helicopters, companie considerată mult timp ca fiind favorită pentru obţinerea contractului, spun că modernizarea flotei de elicoptere militare se poate face în timp.
Interesul este în creştere mai ales după ce România s-a angajat să aloce, din acest an, echivalentul a 2% din produsul intern brut (PIB) pentru Apărare, ceea ce înseamnă, la valoarea PIB estimată pentru 2017 (de circa 180 miliarde euro), un buget al Armatei de circa 3,6 miliarde euro sau 4 miliarde de dolari, din care sumele disponibile pentru contracte de înzestrare sunt semnificativ mai mari ca în anii trecuţi, când bugetul Ministerului Apărării a fost de circa 1,4% din PIB.
Preţul unui aparat H215 al Airbus Helicopters este diferit în funcţie de dotarea cu echipamente, dar reprezentanţii producătorului scot în evidenţă flexibilitatea modelului, care poate fi folosit atât pentru transport de trupe, de personal civil sau de echipe de comando, cât şi pentru supraveghere aeriană, suportul infanteriei la sol sau chiar pentru lupta antisubmarin.
În ultimele luni au avut loc mai multe discuţii la Romtehnica compania prin care se fac achiziţiile de tehnică militară, ale reprezentanţilor producătorilor interesaţi de contractul pentru noile elicoptere şi reprezentanţi ai aviaţiei militare şi ai altor instituţii româneşti.

CORVETE + MODERNIZAREA FREGATELOR
Un alt contract cu întârzieri şi în care ar putea apărea câştigători-surpriză este cel pentru realizarea de corvete pentru marina militară.
Anul trecut, guvernul a ajuns la un acord cu oladezii de la Damen ce prevedea achiziţia a patru corvete noi de la grupul olandez Damen, care urmau să fie produse până în 2020 la şantierul Damen Galaţi.
Corvetele sunt menite să asigure în special protecţia antisubmarin, în contextul creşterii flotei ruseşti de submarine din Marea Neagră.
Contractul, negociat de armată şi care trebuia acordat prin încredinţare directă, a fost blocat în Parlament.
Recent, Ministerul Apărării a lansat în dezbatere un proiect de Hotărâre de Guvern privind noile condiţii de achiziţionare a celor patru corvete multifuncţionale, cu o valoare estimată la 1,6 miliarde de euro.
Corvetele trebuie construite în România, trebuie să aibă un deplasament cuprins între 1600-3500 t, cu capabilităţi de luptă în cel puţin două domenii (luptă antiaeriană – AAW şi lupta împotriva navelor de suprafaţă – ASuW / lupta antisubmarin – ASW) şi sistem de management al luptei integrat cu sistemele de senzori şi armament, inclusiv sisteme de rachete navă-aer/navă-navă.

Un amănunt important este faptul că ofertanţii nu vor putea veni cu un proiect complet nou, ci cu proiecte care au fost deja implementate – corvete aflate deja în dotarea unor armate.
Şi în acest caz, lupta se va da între producătorii europeni – Damen, Olanda, Naval Group (fostul DCNS), Franţa, şi Germania (corveta K130 Braunschweig) – şi americani (corvetele Littoral Combat Ship Freedom), grupul Damen fiind în continuare considerat favorit, cu modelul de corvetă Sigma 10514.
Cine câştigă contractul va moderniza şi fregatele actuale ale marinei, contract care presupune instalarea de sisteme moderne radar, de rachete şi de luptă.

Sursa: News.ro

0 588

Consilierii judeţeni vor vota săptămâna viitoare pentru schimbarea destinaţiei imobilului Bazei Olimpia. După ce a încercat fără succes de mai multe ori să închirieze baza sportivă de sub Tâmpa, conducerea Consiliului Judeţean încearcă acum alte variante pentru a pune în valoare investiţiile. În acelaşi timp, forul judeţean continuă discuţiile pentru un schimb de terenuri şi clădiri cu Primăria Braşov şi în privinţa complexului Agrement

Consilierii judeţeni vor vota săptămâna viitoare pentru schimbarea destinaţiei imobilului Bazei Olimpia. După ce a încercat fără succes de mai multe ori să închirieze baza sportivă de sub Tâmpa, conducerea Consiliului Judeţean încearcă acum alte variante pentru a pune în valoare investiţiile.
În acelaşi timp, forul judeţean continuă discuţiile pentru un schimb de terenuri şi clădiri cu Primăria Braşov şi în privinţa complexului Agrement.
Se poartă discuţii cu Federaţia Română de Tenis pentru înfiinţarea unui centru de excelenţă, cu încheierea unui contract de asociere în participaţiune.
Dacă Primăria şi Consiliul Judeţean vor ajunge la o înţelegere, Complexul Agrement ar ajunge în subordinea Primăriei care ar putea da la schimb clădirea Casei Sfatului şi eventual un teren din vecinătatea bazei Olimpia.
Cele două centre sportive şi de agrement de sub Tîmpa sunt în paragină, după ce au fost închise la sfârşitul anului 2015. De atunci, Consiliul Judeţean a încercat în zadar să le valorifice dar nu s-a găsit nicun doritor să plătească preţul cerut de forul judeţean.

Vifor Rotar

N.R.
În foto Baza Olimpia pe timpul in care Cancescu a bagat alti bani publici (sute de mii de euro) intr-o afacere falimentara – Amenajare patinoar. De ce actuala conducere nu mai vorbeste nimic despre aceasta imensa cheltuiala a Județului?
La valoartea finanțată este imposibil ca această investitie să fie amortizată!
Dle presedinte Vestea Adrian chiar așteptăm un raspuns la această intrebare.

 

0 430
Dumitru Dragomir, fost sef al LPF, a fost trimis in judecata de DNA pentru luare de mita si complicitate la spalare de bani, impreuna cu Ioan Bendei, fost administrator RCS&RDS, acuzat de dare de mita si complicitate la spalare de bani.
Procurorii acuza ca in acest dosar, ce priveste drepturile de televizare ale Ligii 1, Dragomir a cerut o mita de 3,5 milioane de euro de la Bendei, din care a primit 3,1 milioane de euro.
Cei doi au fost trimisi in judecata sub control judiciar.
Alte cinci persoane, printre care si fiul lui Dumitru Dragomir, plus trei firme, printre care si SC RCS&RDS SA, au fost si ele trimise in judecata.Ce spun procurorii
Cu privire la infractiunile de dare si luare de mita:
„In perioada aprilie 2009 – mai 2011, in scopul de a indeplini ori de a nu indeplini acte privitoare la indatoririle sale de serviciu, precum si de a indeplini acte contrare acestora, inculpatul Dumitru Dragomir, in calitate de presedinte al Ligii Profesioniste de Fotbal (L.P.F.), cu sprijinul inculpatilor Badita Florin-Bogdan, Bogdan-Dumitru Dragomir si Bodu SRL, a pretins suma de 3,5 milioane de euro de la inculpatul Bendei Ioan in calitatea acestuia de administrator si actionar al RCS & RDS SA, din care a primit suma de 3.100.000 de euro de la RCS & RDS SA.
Banii primiti au fost disimulati sub forma unor plati facute in cadrul unui contract de asociere in participatiune, incheiat la data de 15 august 2009, pentru finantarea afacerii Crystal Palace Ballrooms. 
Contractul respectiv a fost incheiat intre societatile Bodu SRL, detinuta de Dumitru Dragomir si RCS & RDS SA, inculpatul Bendei Ioan beneficiind de sprijinul inculpatilor Dinei Mihai si Oprea Alexandru, administratori ai RCS & RDS SA.
Banii respectivi au fost pretinsi si primiti de inculpatul Dumitru Dragomir in contextul executarii, in perioada respectiva, a unui contract de cesiune a drepturilor de televizare a meciurilor de fotbal din LIGA 1, incheiat la data de 8 aprilie 2008 intre L.P.F. si consortiul constituit din societatea SC RCS & RDS SA, administrata de inculpatul Bendei Ioan si o alta societate.


Cu privire la infractiunea de spalare de bani:
In perioada 2015 – 2016, pe parcursul urmaririi penale desfasurate in prezenta cauza, intre societatile RCS & RDS SA, reprezentata de inculpatul Serghei Bulgac in calitate de administrator si director general (care a beneficiat de sprijinul inculpatilor Bendei Ioan si Dinei Mihai) si Bodu SRL, reprezentata de inculpatul Badita Florin-Bogdan (care a beneficiat de sprijinul inculpatilor Dumitru Dragomir si Bogdan-Dumitru Dragomir) si alte persoane juridice s-au incheiat mai multe acte juridice in legatura cu contractul de asociere in participatiune din data de 15 august 2009.
A rezultat ca patru dintre aceste acte juridice reprezinta, in parte, forme alternative tipice de spalare de bani, prin care s-au stabilit raporturi juridice nereale, pentru a disimula adevarata natura a existentei sumei de 3.100.000 euro in patrimoniul societatii Bodu, dar si in scopul de a ajuta persoanele care au savarsit infractiunile de dare si luare de mita sa se sustraga de la urmarire penala.
Practic, in urma unor operatiuni juridice complexe, a fost schimbata natura sumelor platite, acestea fiind transferate artificial inapoi in patrimoniul RCS & RDS.

Concret:
In cursul anului 2008, la nivelul L.P.F. s-a organizat o licitatie avand ca obiect cesiunea drepturilor de televizare a meciurilor de fotbal din cadrul competitiei Liga I „PARTENER”, in sezoanele competitionale 2008-2009, 2009-2010 si 2010-2011.
In urma desfasurarii licitatiei cu strigare, consortiul de firme din care facea parte SC RCS & RDS SA a fost declarat castigator, pretul de adjudecare fiind de 101.150.000 euro (inclusiv TVA).
In cursul anului 2009, in contextul crizei economice, asocierea de firme a solicitat L.P.F. acordarea unor conditii contractuale mai avantajoase. In aceste imprejurari, inculpatul Dumitru Dragomir, urmarindu-si interesul personal, intrevazut din iminenta neindeplinire a obligatiilor contractuale ale consortiului, a solicitat reprezentantilor SC RCS & RDS SA sa intre intr-un parteneriat de afaceri cu firma pe care acesta o controla. 
Prin urmare, pentru a-l determina pe inculpatul Dumitru Dragomir sa sustina interesele SC RCS & RDS SA la nivelul L.P.F., in legatura cu executarea contractului de cesiune a drepturilor de televizare, la data de 15 august 2009, intre SC Bodu SRL-societate controlata de presedintele L.P.F. si reprezentata de inculpatul Badita Florin-Bogdan si SC RCS & RDS SA s-a incheiat un contract de asociere in participatiune.
Continutul contractului a fost anume conceput de parti astfel incat sa creeze aparenta unei asocieri tipice si sa mascheze cat mai bine vointa lor reala, aceea de a da, respectiv de a lua mita. In baza acestui contract, in perioada 18 august 2009, 10 mai 2011, SC RCS & RDS SA a platit catre SC Bodu SRL, in 27 de transe, suma de 3.100.000 euro (13.059.290 lei).
In perioada 2015-2016 partile implicate in incheierea contractului de asociere in participatiune, au actionat pentru spalarea si curatarea sa de caracterul infractional, in scopul disimularii originii ilicite a acestuia.
Astfel, intre SC RCS & RDS SA, SC Bodu SRL si Sc Integrasoft Srl au fost incheiate mai multe acte juridice, partile preocupandu-se exclusiv sa confere contractului de asociere in participatiune un caracter licit, in special in privinta sumei de 3.100.000 euro, platita in conditiile de mai sus. Aceste operatiuni, care s-au derulat pana in anul 2016, au condus in final la cumpararea de catre SC RCS & RDS SA a afacerii care a stat la baza contractului de asociere.In vederea confiscarii speciale, procurorii anticoruptie au instituit masura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor ce apartin societatilor comerciale BODU SRL (pana la concurenta sumei de 16.771.659 lei) si RCS & RDS SA (pana la concurenta sumei de 13.714.414 lei). Dosarul a fost trimis spre judecare Tribunalului Bucuresti cu propunerea de a se mentine masurile preventive si asiguratorii dispuse in cauza.”

Cine si de ce a fost trimis in judecata:
DUMITRU DRAGOMIR, la data faptelor presedinte al Ligii Profesioniste de Fotbal, sub aspectul savarsirii infractiunilor de:
– luare de mita 
– complicitate la spalare de bani

BENDEI IOAN, la data faptelor administrator al SC RCS & RDS SA, sub aspectul savarsirii infractiunilor de:
– dare de mita
– complicitate la spalare de bani, 

BADITA FLORIN-BOGDAN, la data faptelor administrator al SC BODU SRL, sub aspectul savarsirii infractiunilor de:
– complicitate la luare de mita 
– spalare de bani, 

BOGDAN-DUMITRU DRAGOMIR, la data faptelor, asociat unic al SC BODU SRL, sub aspectul savarsirii infractiunilor de:
– complicitate la luare de mita 
– complicitate la spalare de bani, 

S.C. BODU SRL, sub aspectul savarsirii infractiunilor de:
– complicitate la luare de mita 
– spalare de bani, 

S.C.RCS & RDS SA, sub aspectul savarsirii infractiunilor de:
– dare de mita, 
– spalare de bani, 

OPREA ALEXANDRU, la data faptei, directorul general si presedintele consiliului de administratie al S.C.RCS & RDS SA, sub aspectul savarsirii infractiunii de:
– complicitate la dare de mita, 

DINEI MIHAI, la data faptelor, coordonatorul activitatii juridice a S.C.RCS & RDS SA, sub aspectul savarsirii infractiunilor de:
– complicitate la dare de mita, 
– complicitate la spalare de bani, 

SERGHEI BULGAC, la data faptei director general al SC RDS & RCS, sub aspectul savarsirii infractiunii de:
– spalare de bani, 

SC INTEGRASOFT SRL (la data faptei detinuta de SC RCS & RDS SA), sub aspectul savarsirii infractiunii de:
– complicitate la spalare de bani

0 647

Academia Română a lansat LARICS (Laboratorul de Analiză a Războiului Informaţional şi Comunicare Strategică), care funcţionează sub coordonarea Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române, condus de profesorul Dan Dungaciu.
Cercetătorii şi experţii cooptaţi în această structură academică urmează să se ocupe de analiza metodelor şi strategiilor folosite în războiul informaţional care afectează România şi Uniunea Europeană, în special de către  Ungaria si Rusia, concentrându-se în special pe zonele şi mediile în care aceste mesaje de propagandă care pot destabiliza România, prind cel mai bine, adică acolo unde încrederea în instituţii şi în lideri este cea mai scăzută, după cum a explicat Dan Dungaciu. Acesta a declarat în aula Academiei Române că LARICS nu se va concentra la început pe „fake news” (ştirile false care pot fi folosite în scop propagandistic), aşa cum fac deja multe alte organizaţii din întreaga lume, din simplul motiv că deocamdată acest concept ar fi prea vag: „Pentru noi, abordarea legată de războiul informaţional este în doi paşi. Nu ţine de fake news într-o primă instanţă, cel puţin pentru motivul că nu ştim ce înseamnă asta deocamdată. Dacă o luăm ad litteram, pentru milioane de oameni – musulmani, evrei şi mulţi alţii – şi naşterea lui Isus este fake news. Este o chestiune atât de complicată încât preferăm să nici nu intrăm în dezbatere. O să ajungem la ea, dar nu vom începe cu ea”.
Pentru început, LARICS se va concentra pe analiza mediilor sociale şi mecanismelor neîncrederii în instituţii şi lideri, pe baza cărora războiul informaţional are succes nu doar în România, ci şi în UE.
„Ar trebui să luăm în considerare şi războiul hibrid din interior, al românilor contra românilor. Aş vrea să enunţ câteva aspecte care sunt comentate şi în mass media
– campanii in presă şi pe internet, îndreptate împotriva BOR,
– Academiei Române,
– a familiei tradiţionale,
– a valorilor româneşti,
– a marilor oameni de cultură incepand cu  Eminescu,
– un razboi împotriva identităţii naţionale.

Impunerea dominaţiei minorităţilor o constanta a razboiului informatic
Au inregistrate reacţii de agresivitate neadecvate şi impotriva apelului academicienilor români.
Se pune problema: sunt aceste campanii agresive spontane sau declanşate conform unei pregătiri prealabile? Ce îi mână pe ei în această luptă? Să nu uităm reacţia unor pseudo-lideri de opinie referitor la mesajul academicienilor. Am comis, după părerea dumnealor, un delict de opinie (…). Se încearcă cu perseverenţă impunerea dominaţiei minorităţilor, indiferent de tipul sau relevanţa lor, inclusiv a minorităţilor etnice – statutul Ţinutului Secuiesc a apărut în Monitorul Oficial. Se impune nu egalitate, ci dominaţia minorităţilor”, a considerat academicianul Victor Voicu.

Ungaria, într-un veritabil „război comunicaţional şi de informare” cu România!
Academicianul Ion Aurel Pop, a oferit amanunte despre arsenalul din războiul informaţional al Ungariei sustinut de creierele tabula rasa ale noilor generaţii.Rectorul Universităţii Babeş Bolyai,  a arătat că  există pericolul generaţiilor care din lipsă de cunoştinţe, pot fi bombardate cu orice informaţie: „Receptorul de astăzi e mai mult ca altădată tabula rasa. Vă amintiţi de sloganul „nu acumulare de cunoştinţe, ci know how ?”. Ceea ce creează un prilej extraordinar, orice lucru pe lumea asta are şi dublu tăiş: „generaţii de oameni care nemaiavând cunoştinţe acumulate în cel mai bun computer pe care îl avem la ora actuală şi care este creierul omenesc, pot fi bombardaţi cu orice. Dacă comunicatorul ştie să o facă cu  ticaloasa inteligenţă”. Acad. Pop a exemplificat foarte multe discursuri şi „adevăruri” folosite de Ungaria, într-un veritabil „război comunicaţional şi de informare” pe care îl poartă cu România, în contextul în care România se pregăteşte să aniverseze în 2018 centenarul Marii Unirii, iar Ungaria a înfiinţat un contra-departament de stat pentru organizarea în 2020 a centenarului Tratatului de la Trianon, care a trasat graniţeleUngariei de astăzi.
„Ungaria e o ţară care îşi întăreşte identitatea, sub un guvern de dreapta, cu colaborări de extremă dreapta, dar nu e singura ţară din regiune care face asta, o fac şi cehii, o fac şi slovacii, şi polonezii. Ei folosesc în acest moment aspecte care privesc identitatea Transilvaniei – ardelenismul şi modalitatea de a construi o nouă ţară pe temeiuri istorice, invocându-se existenţa principatului autonom al Transilvaniei.
Dintre aceste idei câteva m-au frapat”, a arătat Ion Aurel Pop, care a înşirat multe dintre conceptele folosite de Budapesta la adresa României, în acest „război informaţional”:
– „Autonomiile au fundament istoric şi ele trebuie promovate dincolo de statul naţional, dar în afara Ungariei, Ungaria istorică este un pământ sfânt, alt slogan care a apărut şi care trebuie reînviat politic.
– Istoria românilor este o istorie recentă, românii fac parte dintre popoarele fără istorie, incluse parţial în monarhia habsburgică şi apoi în dubla monarhuie austro-ungară.
– Termenul de valah nu este sinonim cu termenul de român, aspect împrumutat din necesităţi practice şi de statul vecin Serbia.
– Ardealul nu este România, pentru că face parte din România de mai puţin de 100 de ani, iar din Ungaria  şi legăturile istorice sunt mai puternice cu Ungaria, decât cu România.
– Titlul din manualele de şcoală, pe care le-am urmărit după 1990 în Ungaria istorică – introducere pentru elevii de şcoală primară: Pământul sfânt al Ungariei istorice era prefaţa, iar una din teme se chema „ungurii, civilizatorii bazinului carpatic”.
– Numele Iancu de Hunedoara este incorect, el trebuie numit Ioan, pentru că îl chema Ianoş. Absolut fals.
– Sunt voci în cultura românească care cer… schimbarea imnului de stat. Ele sunt preluate şi se spune că imnul trebuie schimbat pentru că evocă personalităţi străine de cultura noastră, de pildă sintagma Mihai, Ştefan, Corvine. Corvinii ar trebui scoşi din imn, iar ei spun că de-aia trebuie schimbat imnul.
– Numele oraşului Cluj Napoca: pe baza unei poziţii a unui coleg de la Bucureşti, a apărut în Ungaria ideea că Napoca este un termen ceauşist, inventat în 1974, şi ar trebui eliminat. Este o sintagmă cu o vechime de peste 2.000 de ani, avem izvoare de când era un sat dacic, apoi a devenit Napoca, care e cel mai vechi municipiu de pe teritoriul României, a fost făcut la începutul domniei lui Adrian şi are acte în regulă. Ei preiau din arsenalul informaţiilor noastre, trunchiate şi bine dirijate.
– În fine, transilvănenii nu au dorit unirea din 1918. A fost imediat preluat şi tradus în mai multe limbi străine, pentru momentul 2018, când opinia publică din Germania, din Franţa, din statele anglofone să fie pregătită că actul Unirii s-a făcut peste voinţa locuitorilor români transilvăneni”.
Rectorul de la Cluj a explicat că există o singură soluţie pentru a contracara aceste manipulări propagandistice: „Toate aceste lucruri, pe fondul unei lipse crase de cunoştinţe, al unor lecturi fragmentare, prind contur. Pentru a putea răspunde acestor provocări, e nevoie să ne cultivăm cel mai important obiect pe care îl avem în dotare, şi anume creierul omenesc. Pentru asta e nevoie de educaţie serioasă, de grija pentru educaţie pe care noi se pare că nu o mai avem”.

Geopolitica neîncrederii
De ce prinde propaganda rusească în Europa, dar Rusia e impermeabilă la naraţiunea occidentală?
Profesorul Dan Dungaciu a explicat că LARICS se va concentra iniţial mai ales pe „geopolitica neîncrederii”, adică de acele spaţii în care încrederea societăţii este joasă: „Dacă verifici aceste spaţii, o să constaţi că acolo este foarte posibil ca un tip de război informaţional să fie eficace. Comunităţi, spaţii ample, cum e şi UE, sunt acum într-un fel de criză pe care o vedem explicitată prin jumătate de vot extremist care s-a aplicat în Franţa, de pildă. (…) Este o descărcare prin care o criză profundă îşi găseşte într-un fel reacţia. Europenii nu mai au încredere în propriii lideri, de aici apetenţa unora de a recepţiona anumite mesaje. O lipsă de încredere în Europa face ca acest spaţiu să fie deschis la asemenea penetrări”.
Dungaciu a explicat pe larg de ce Rusia are atât de mult succes în folosirea războiului informaţional în Europa, dar mai puţin în România, dar şi de ce Rusia nu ar putea fi la rândul ei ţinta unui răspuns de acelaşi tip din partea Europei, deşi, după cum a declarat fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu, ar fi o forţă foarte mare într-un astfel de război. „ Astăzi, Rusia este exact opusul României înainte de 1989.  Ascultam toţi Europa Liberă pentru a auzi informaţii despre România? Erau două condiţii esenţiale: nu aveam încredere în propriii lideri, nu îi iubeam şi aveam încredere în sursă, adică în Occident. Asta ne făcea extrem de deschişi. Federaţia Rusă de astăzi nu are încredere în Occident şi îşi iubeşte liderii.  Prin urmare orice acţiune propagandistică transmisă către Federaţia Rusă este ineficientă în momentul ăsta. (…) Când încrederea în Putin va fi subminată, în momentul acela populaţia va fi mai deschisă să primească anumite mesaje din Occident. Când se va ridica întrebarea dacă Putin greşeşte, dacă aceşti occidentali au dreptate, atunci Rusia devine permeabilă la astfel de mesaje”, a explicat Dan Dungaciu.
Asta nu înseamnă că o confruntare cu Rusia nu există sau nu va exista. Va exista prin intermediari. Ne vom confrunta în următorii ani cu asemenea tip de bătălie în care vor fi prezente şi mesaje de la Budapesta, şi de la Moscova”.

N.R.

In foto: Dan Dungaciu, acad. Victor Voicu, acad. Ion Aurel Pop

0 417

Datele oficiale după primul semestru 2017 arată că pe resursele energetice ale României, pentru care românii plătesc din greu, străinii fac profituri uriașe și scot dividende grase
Conforma datelor transmise Bursei de Valori București, Fondul Proprietatea a încheiat primul semestru cu un profit după impozitare de 709,3 milioane lei, cu 31% mai mare decât în perioada similară a anului trecut.
Aceeași sursă spune că rezultatul global aferent perioadei a fost de 816,2 milioane lei, față de 351,7 milioane lei de la jumătatea anului 2016. De asemenea veniturile (brute) din dividende în primele șase luni au fost de 539,9 milioane lei, fiind cu 55% mai mari față de cele din perioada similară a anului trecut, informează Agerpres.
Interesante sunt câteva aspecte: în primul rând, creșterea dividendelor se datorează în principal dividendelor de la OMV Petrom SA și a Hidroelectrica SA, deci din petrolul românesc și energie.
De menționat că în primele șase luni ale anului 2016, principalele tranzacții de vânzare au vizat deținerile la Romgaz SA, E.ON Distribuție România SA și E.ON Energie România SA, deci gazul românesc și distribuția de energie.
În al doilea rând, se observă că măsura care prevede anularea impozitului pe dividende avantajează enorm acționariatul Fondului Proprietatea.
Să reamintim ce înseamnă, ca acționari și decidenți, Fondul Proprietatea, „capodopera” guvernării Tăriceanu:

Acționari — aproape 60% străini:

— Acţionari instituţionali străini — 21,86%
— The Bank of New York Mellon (Banca Depozitar pentru Certificate de Depozit Globale având la bază acţiuni suport) — 34,74%
— Persoane fizice nerezidente — 3,14%

Administratorul Fondului — americanii de la Franklin Templeton Investments, firmă din California, SUA.
Conform Actului Constitutiv al Fondului, Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor numeşte cinci membri în Comitetul Reprezentanţilor. Aceștia sunt: Sorin — Mihai Mîndruţescu (preşedinte), iar membrii sunt Julian Healy, Piotr Rymaszewski, Steven van Groningen (președinte Raiffeisen) și Mark H. Gitenstein, fostul ambasador al SUA în România (între 2009 și 2012).
Apropo de acționariat, potrivit comunicatului, capitalurile proprii totale au fost cu 7,6% mai mici comparativ cu cele de la 31 decembrie 2016. Cu late cuvinte — inevstind mai puțin, au câștigat mai mult. Au speculat, cum s-ar traduce.

O concluzie se desprinde clar — pe resursele energetice ale României, pentru care românii de rând plătesc sume care îi fac să trăiască de azi pe mâine, străinii care au pus mâna pe Fondul Proprietatea, în majoritate americani, fac profit uriaș și scot dividende din ce în ce mai mari — neimpozitate după decizia guvernării actuale — și folosind capital propriu mai mic. Strategic, nu?

Dragoș Dumitriu
https://sputnik.md/

0 473

Zilele astea a ieșit cele mai foarte recente cifre INS privind evoluția trimestrială a PIB-ului. E practic catastrofal, cum ar zice obiectivii sistemici: e o creștere de 5,7% pe prima jumătate a anului 2017, creștere ce vine să o confirme și consolideze pe cea din primul trimestru 2017.
E groaznic. E oribil. E apocaliptic. Pentru toți obiectivii civili, gen UM 024 sau Hotnews sau Gîndul sau Realitatea, e un dezastru. Cum poate să fie creștere economică pe vremea guvernării demonilor de pesediști kaghebiști, care știm cu toții că ei de fapt sînt niște nemernici care doar vînd țara la ruși și la chineji și nu fac nimic altceva, da’ nimic nimic de tot? Groaznic. Catastrofal. Trebuie făcut ceva.
Singurul lucru pe care l-au putut cît de cît găsi să încerce să contracareze propagandistic această știre pe care nu prea o puteau ocoli a fost să-i dea un spin negativ. Ce putem spune noi nasol și groaznic despre această știre nasoală și groaznică? Cum o putem cîrpi, să-i înrăim și mai rău pe români împotriva românilor, să scoatem în evidență ce groaznic de nasol de fapt este?

S-au scremut și-au gasit – creștere rea!
Aha. Au găsit. Hai să zicem că nu e bună creșterea economică, pentru că de fapt e de-aia nasoală. Cum există colesterol bun, dar și colesterol rău, pentru tapalabele de servici musai trebuie să existe și creștere rea. De ce? Simplu. E rea, pentru că e pe consum.
Auzi tu, dom’ colonel, colega de la Știri: e pe consum. Yuk. Cîh. Groaznic. Vai, maică, ce nesănătoasă! Deja pute! Luați-o de aici, că miroase a stîrv, a catastrofă! Români, atenție, nu vă bucurați! Nu e de bine, e de rău! E pe consum! Să fugim! E otrăvită!
E simplu. Au mai făcut-o și alte dăți. Analiștii lu’ pește prăjit și obiectiv, de-alde marile minți luminate de pe la BNR și de la Consiliul Fiscal și de la Ziarul Financiar și de pe alte stabilimente de propagandă obiectivă și plină de principii, de vreo două sute de ani încoace, asta știu să facă. Să urle că e nasol.

Principala lor motivație este una obiectivă: li s-a dat ordin. Și știm cu toții că ordinul se execută, nu se discută, altminteri batalionul disciplinar îi mănîncă. Este o motivație partinică și sistemică, din logica anti-PSD cu care este îmbibat sistemul. PSD bad, anti-PSD good.
Tot ce fac strălucitorii de salvatori de Băsescu și Boc și Macovei și, mai recent, Johannis și Cioloș este cel mai foarte perfect și necesar. Tot ce fac bestiile de naibe de balauri kaghebiști de Năstase și Ponta și Dragnea și Tudose și toți ceilalți kaghebiști nemernici este cel mai foarte groaznic și cel mai foarte oribil. Cunoaștem. Am fumat discursul ăsta de atîtea ori…
Dar, dincolo de patima de tabără politică, această gîndire a sistemicilor obiectivi, a tapalabelor și mîndruților de servicii, mai ascunde încă ceva, o boală mult mai ticăloasă decît simpla ură anti-pesedistă.
E vorba despre disprețul față de români.

Valabil doar pentru români! E rău consumul, ați înțeles?
Căci românii nu sînt în mintea tapalebelor și prelipcenilor și rareșbogdanilor de servici decît niște slugi și niște monștri știrbi și medievali.
Ei n-au voie să consume. Ei nu trebuie să fie decît niște sclavi moderni, care trăiesc doar cu apă paie și bătaie, și toată plus valoarea creată în țara asta nu trebuie în nici un caz să se scurgă inutil înspre consumul sclavilor, ci trebuie să plutească limpede și curată și nealterată și nepătată spre insulele Seychelles.
Ce se produce în țara asta nu e voie să se consume loco. Trebuie să se ducă înspre paradisurile fiscale de unde își trag seva capitaliștii cei luminoși și curați și necesari, cei care salvează lumea, stăpînii politrucilor neoliberali din această neocolonie de colț de Balcani, politrucii ăia plătiți de stăpînii lor să-i critice pe români pentru îndrăzneala lor de a consuma.
Ați înțeles? Românii nu au voie să consume. Ei au doar voie să producă și să exporte. Ei n-au voie să bage botul la plus valoare, căci ei sînt niște animale primitive și nu e de nasul lor consumul. De-aia trebuie să le punem botniță. Dacă nu ad literam la bot, ca pe vremea lui Zaharia Stancu, măcar la creier. Să-i învățăm că de fapt consumul e rău. Să nu îndrăznească să ciugulească ceva cumva, să nu consume, că strică bunătate de capitalism. Dă-i dracului de slugi, să nu consume, că strivesc corola de minuni a plus-valorii de export.
Ați înțeles, bă slugilor bă? Vă e clar sau mai trebuie să vă mai repet încă o dată? Bre dom’ Vasilescu de la BNR, pune-le bre botnița aia la loc, să nu consume bre. Dacă ne supărăm mai rău, poate ne aducem aminte că n-au voie nici să respire. Că nici aerul nu e pe gratis. Nu, aerul e doar pentru stăpîni.
Românii? Niște slugi. Să respire doar cînd le dăm noi voie. În rest, consum verboten. La muncă, slugilor, nu la consum! Nicht consum. Arbeit, nur Arbeit. Arbeit mach frei! R’ați ai dracu’ de români, ce tupeu pe capu’ vostru, să îndrăzniți să vreți să consumați…

PS: Dincolo de pamflet, să le spună cineva politrucilor neo-liberali că recenta creștere economică a PIB-ului se bazează îndeosebi pe creșterea producției industriale, iară nu pe consum. Noi știm că propaganda nu are nevoie de adevăr. Dar să știe lumea de fapt cum stau lucrurile.
Mai mult, să le spună cineva ticăloșilor care critică această creștere economică bazată pe consum că toate țările lumii s-au dezvoltat, se dezvoltă și se vor dezvolta mereu îndeosebi pe consum. Și Nemția, și Austria, și Franția, și SUA, toate țările care ne colonizează așa fac. Se dezvoltă pe consum.

Aoleu, era să uit: noi n-avem voie să ne dezvoltăm. Doar nemții au liber la așa ceva. Românii, mai încolo. În altă viață. Doar după ce mor au voie să se dezvolte românii. În viața asta, niciodată. Slugile nu au voie să se dezvolte, ci doar să muncească, să sufere și să moară.

Paștele mamii voastre de nemernici și de ticăloși!

Autor: Mirel Palada

Turambar Blog

1 1092

Motto: „Nu e astfel nici o mirare dacă şi astăzi poporul cel mai bogat în Ardeal sunt Saşii. În gospodăriile admirabile ale ţăranilor saşi, în averile instituţiilor lor e truda şi sunt lacrimile a sute de generaţii româneşti exploatate mai rău decât nişte cete de robi. ” (Vasile Stoica, „Suferințele din Ardeal”)

Klaus Iohannis, la recenta întâlnire a sașilor de la Sibiu: „Vă întâmpin cu căldură la Sibiu, capitala sașilor din frumoasa noastră Transilvanie.” Secuii au și ei „ținutul” lor în aceeași Transilvanie, Iohannis le-a ascultat imnul în poziție de drepți, tot recent, la Miercurea Ciuc – „capitala” secuilor, așa că și sașii au și ei capitala lor la Sibiu, în frumoasa „LOR” Transilvanie, că așa a decretat Iohannis, cică „președintele românilor”… Români, România? Care români, care România?

  Motto: „Nu e astfel nici o mirare dacă şi astăzi poporul cel mai bogat în Ardeal sunt Saşii. În gospodăriile […]

La întâlnirea sașilor de la Sibiu, aceștia și-au cântat și ei imnul lor (Siebenbürgenlied – Siebenbürgen, Land des Segens ), la fel ca secuii și au arborat steagul așa-zisei „Transilvania independentă”.
Iată și dovada în fotografie: primul steag din dreapta plăvanului este steagul secesioniștilor ardeleni, așa-zisul tricolor cu simbolurile sașilor, ungurilor si secuilor, fără însemne ale românilor și având culorile inversate (albastru-roșu-galben).
Ungurii au simbol acvila neagră, secuii soarele și luna și sașii cele șapte turnuri.

Steagul Transilvaniei e luat din fondul stemei; jos galben, mijloc roșu și sus albastru. Asta subliniază așa-zisul steag al Transilvaniei: absența românilor din istoria Transilvaniei. Steagul Transilvaniei e luat din fondul stemei: sus albastru, mijloc roșu și jos galben. Asta subliniază așa-zisul steag al Transilvaniei: absența românilor din istoria Transilvaniei.

Nici Rareș Bogdan, unsuroasa slugă lingușitoare a lui Iohannis, nu putea să fie mai prejos decât stăpânul și ca atare a găsit rapid un teritoriu pentru capitala sașilor nominalizată de Întâiul Sas. „Exploratorul” Rareș Bogdan a descoperit „Țara sașilor” în triunghiul Sibiu-Sighișoara-Brașov, cum apărea scris de zor pe „burtieră” la emisiunea sa din 12 august a.c., transmisă din satul Criț, județul Brașov, unde avea să poposească a două zi și stăpânul Răreșoaiei, însuși Klaus cel Mare, la Festivalul sașilor.
Sașii, fără să punem la socoteală șvabii din Banat, au fost răspândiți pe o zonă mult mai mare, de la Sebeș (jud. Alba),pe Valea Târnavelor, prin Bistrița, până în Bucovina, da‘ de unde să știe toate acestea pomădatul Bogdan? O țară a lor, sașii nu au avut niciodată! Au avut câteva orașe și sate ale lor, exclusiviste, unde nu permiteau românilor să cumpere case sau terenuri ca să se instaleze, dar cam atât, fără „țări” sau „ținuturi”.

M-am uitat, întâmplător, la un fragment din emisiunea lui Rareș Bogdan, butonând telecomanda în așteptarea unui film programat de dimineață. Din principiu, nu urmăresc posturile „Realitatea” și „Digi 24”, acestea fiind trompete propagandistice ale trinomului Iohannis-SRI-DNA, după cum s-a putut observa chiar în timpul campaniei electorale prezidențiale din toamna anului 2014. Nu am rezistat să mă uit prea mult, deoarece cunoșteam discursurile standard ale doi dintre participanții la acea masă rotundă a dezbaterilor despre minoritatea germană. Cert este că cei trei bărbați – cu unele rezerve! – participanți nu erau mari iubitori de români, iar pe doamna prezentă în studiou nu o cunoșteam și nici nu am fost interesat de identitatea dânsei. Cei trei, mai mult sau mai puțin bărbați, erau: Michael Schmidt (patronul firmei „Automobile Bavaria” și prieten apropiat al lui Klaus Iohannis), Emil Hurezeanu (ambasadorul României în Germania, numit personal de Klaus Iohannis) și Rareș Bogdan (pupincuristul numărul unu al lui Klaus Iohannis). După cum vedeţi, spiritul lui Klaus Iohannis plutea deasupra tuturor, fiind şi liantul dintre cei trei palavragii.
Am spus, mai sus, că respectivii nu prea sunt iubitori de români. Da, dar am zis asta ca să fiu elegant şi să nu-i acuz direct de antiromânism!

Michael Schmidt, patronul firmei Automobile Bavaria, a devenit sponsorul lui Klaus Iohannis începând cu anul 2007, când cu evenimentul „Sibiu – Capitală culturală a Europei”, acesta oferind ultimele modele de autoturism BMW, cele mai luxoase şi mai scumpe, pentru folosinţa personală a primarului sibian.
Cu toate eforturile de a da un aspect de legalitate acestei şpăgi, printr-un contract de comodat între dealerul auto şi Primăria Sibiu, toată afacerea se vedea de la o poştă că este o mită mascată. Nu am mai auzit de politicieni care să facă reclamă unor mărci de autoturisme prin propria imagine, explicaţie pe care a încercat să o inducă opiniei publice presa sibiană pentru folosirea gratuită a limuzinelor BMW de către Iohannis, acest soi de publicitate fiind în exclusivitate pentru actori şi sportivi cunoscuţi! Iohannis s-a revanșat prin construirea unui sens giratoriu amplasat nepotrivit, ca să ușureze accesul la reprezentanța Automobile Bavaria din Sibiu, în zona aeroportului, sufocând patru benzi de circulație, giratoriul respectiv fiind și cauza a cel puțin două accidente mortale. Susţinerea financiară a lui Schmidt a continuat mai abitir în anul electoral 2014, când candidatul Iohannis a şi locuit într-un apartament din Bucureşti al omului de afaceri german.

Cârnatul din fotografie este omul de afaceri Michael Schmidt, cetățean german, patronul firmei Automobile Bavaria și bun prieten al lui Klaus Iohannis. Între cei doi este nu doar o prietenie ci şi o relaţie de afaceri: Automobile Bavaria a pus la dispoziţie primăriei din Sibiu numeroase limuzine spre folosința exclusivă a lui Iohannis, începând cu anul 2007, în cadrul unui contract de comodat. Abia în iunie 2014, Iohannis a întrerupt contractul cu Automobile Bavaria, dar nu şi prietenia cu Schmidt, în a cărui apartament de lux din București a locuit în timpul precampaniei electorale si a celei electorale din anul 2014. Schmidt este căsătorit cu Veronica, hărnicuță ca furnica, sora lui Renato Usatîi, un cunoscut antiromân, toxic și virulent, liderul Partidului Nostru din Moldova, partid prorus și antiromânesc.

Veronica Usatîi și un Wurst nemțesc. Individul din fotografie este omul de afaceri Michael Schmidt, cetățean german, patronul firmei Automobile Bavaria și bun prieten al lui Klaus Iohannis. Între cei doi este nu doar o prietenie ci şi o relaţie de afaceri: Automobile Bavaria a pus la dispoziţie primăriei din Sibiu numeroase limuzine spre folosința exclusivă a lui Iohannis, începând cu anul 2007, în cadrul unui contract de comodat. Abia în iunie 2014, Iohannis a întrerupt contractul cu Automobile Bavaria, dar nu şi prietenia cu Schmidt, în a cărui apartament de lux din București a locuit în timpul precampaniei electorale si a celei electorale din anul 2014.
Schmidt este căsătorit cu Veronica, strângătoare ca furnica, sora lui Renato Usatîi, un cunoscut antiromân, toxic și virulent, liderul Partidului Nostru din Moldova, partid prorus și antiromânesc.

Asa cum spuneam Michael Schmidt este căsătorit cu frumoasa basarabeancă Veronica Usatîi, sora lui Renato Usatîi, cel mai aprig antiromân din Republica Moldova. Cu siguranță, o căsătorie din dragoste, doar se vede pe chipurile celor doi soți în fotografia de mai sus!

Emil Hurezeanu, propagandistul personal al lui Klaus Werner Iohannis încă de pe vremea când avea emisiunea „România mea” de la Antena 1, a fost numit de acesta din urmă ambasador în Germania, deși la ora numirii avea doar cetățenie germană! Tare, nu? Să numești ambasador al României în Germania un cetățean german! Ulterior, după nominalizarea ca ambasador, Emil Hurezeanu a solicitat de urgență și cetățenia română.
Hurezeanu este cunoscut ca agent CIA și BND fiindcă a lucrat la posturile de radio care oficial aparțineau celor două servicii secrete: Europa Liberă (CIA) și Deutsche Welle (BND). Iată că acum acest agent de influență a ajuns ambasador al României în țara a cărei cetățenie o împărtășește cu celălalt „român”, Klaus Werner Iohannis! Recunosc, „în nemernicia mea” – vorba lui Bastus din filmul „Columna”, că până la începutul anilor ’90 am fost un fan al lui Emil Hurezeanu, pe care-l ascultasem permanent la „Europa liberă”.
Însă două afirmații ale acestuia m-au făcut să-mi schimb părerea și să-l încadrez la categoria „Lichele – propagandă antiromânească”. Ambele au fost rostite la emisiuni de televiziune atunci, la începutul anilor ’90. Prima zicere a fost că patriotismul este ceva învechit, desuet și trebuie să ne lepădăm de el ca și de comunism (?!), iar al doilea duș rece mi l-a produs atunci când a spus că rolul lui și al altora ca el este să demitizeze Istoria Românilor, adică să ne demonstreze că Mihai Vitezul nu era chiar atât de viteaz, ci mai mult un mercenar de duzină, iar Ștefan cel Mare era chiar scund ca înălțime și cam curvar de felul lui.
„Hure” înseamnă curvă în limba germană, așa că nici nu se putea un nume mai potrivit pentru domnul Curvișteanu, care ajunsese să povestească în scop propagandistic până și despre planta numită în bășcălie beșina sasului.Pupenklausul Emil Hurezeanu zicea despre această plantă la televizor, în septembrie 2008: „Românii i-au zis aşa pentru că miroase frumos, în numele bunei convieţuiri cu saşii”. De unde să știe marele analist, devenit peste noapte și botanist, că beșina sasului nu este o floare, ci o umilă ciupercă puturoasă, „Lasiosphaera gigantea”, pe numele ei latinesc?  (http://www.upm.ro/ldmd/LDMD-02/Lds/Lds%2002%2064.pdf)

Liviu Vălenaș spunea că Emil Hurezeanu , conform informațiilor deținute de CIA, era infiltrat la „Europa liberă” de către Securitate prin departamentul DIE:„Eu m-am întâlnit încă în 1993 cu Richard Cummings (în prezenţa lui Nicolae Stroescu- Stînişoară), iar colonelul Cummings mi-a declarat atunci că CIA a reuşit să descopere cinci agenţi infiltraţi de Securitate la radio „Europa Liberă”. Mi-a dat şi numele lor: Nestor Rateş, Emil Hurezeanu, Liviu Tofan, Ioana Măgură-Bernard şi Neculai Constantin Munteanu” (Sursa: https://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/JURNALISTICA/Procesul%20comunismului%20de%20LV.htm).

Emil Hurezeanu a mai fost acuzat de un sibian, Victor Negară, că ar fi fost turnător la Securitate, unde semna notele informative cu pseudonimul Harry. Am înțeles că Hurezeanu l-a dat în judecată pe Negară și a câștigat procesul fiindcă nu există probe materiale care să-l incrimineze ca informator al Securității înaintea plecării definitive din România. A avut grijă Mircea Dinescu ca acestea să dispară pe vremea când lucra la CNSAS-ul proaspăt înființat, că doar cei doi erau prieteni, aveau emisiuni împreună la televiziune și serveau același sistem, încă de pe vremea comuniștilor, chit că se dădeau dizidenți amândoi!

Am fost coleg cu Emil Hurezeanu la liceul „Octavian Goga” din Sibiu, undeacesta era cu un an școlar înaintea mea, deși ca vârstă este cu doi ani mai mare. De atunci, auzisem de la alții că este turnător și că ar fi evreu cu nume românesc de împrumut. Nu știu, nici dacă era „sifon” și nici dacă este circumcis fiindcă nu am avut tangență cu el în liceu  –  eu eram cu golanii care fumau în budă, nu la cenaclul literar cu Emil  –  și nici măcar nu am făcut pipi împreună ca să văd dacă-i botezat cu briciul.

Evreu nu-i exclus să fie și Rareș Bogdan, ceea ce ar explica într-un fel jigodismul antiromânesc al acestuia, fiindcă mare parte dintre evrei – de fapt, khazari deveniți evrei – au în loc de nume de familie tot un prenume, ca și o parte din țigani. Exemplific prin evrei „sub acoperire”, persoane cunoscutepublicului larg, care au și ei un prenume în loc de nume de familie: jurnalistul Dan Pavel, veșnicul parlamentar Radu F. Alexandru (pe ăsta cică-l cheamă Feldman, da și-a transformat numele de familie în inițială), vedeta radio-tv Andrei Gheorghe sau fostul consilier prezidențial Zoe Petre. Pe aceasta din urmă am pomenit-o ca ca să nu zică poliția gândirii că discriminez sexul frumos, fiind și antifeminist, nu doar „antisemit” fiincă îmi permit să fac publice numele unor evrei cu nume românești de împrumut. Sunt și români care au un prenume în locul numelui de familie, dar aceștia sunt destul de rari, fiind excepții.

Rareș Bogdan, un pupincurist al alogenilor, dar care pozează cu tupeu în patriot român, îl lingușea pe Arpad Paszkany cât a stat pe la Cluj, după care, la București, a trecut la lins posteriorul lui Klaus Werner Iohannis.
Acest slugoi unsuros ridică permanent în slăvi sașii, nu doar pe idolul său devenit Gauleiter peste colonie, fără să cunoască adevărul despre comportamentul execrabil al sașilor față de români, începând din Evul Mediu și până la terminarea Celui de Al Doilea Război Mondial.

Chiar și pe vreme comuniștilor, sașii erau educați în familie cu ideea că sunt superiori românilor și se purtau ca atare în societate. Vă spune asta unul care a crescut, a copilărit și a trăit printre sașii sibieni până la emigrarea lor aproape în totalitate după anul 1990! Am fost cu ei pe munte, la chefuri (ceaiuri dansante, cum le spuneau bucureștenii), am avut prietene săsoaice, dar, indiferent cât de mult te acceptau în preajma lor și cât îți erau de apropiați, cu greu puteau să-și disimuleze disprețul față de români.

Despre asuprirea săsească asupra românilor a scris cu lux de amănunte Vasile Stoica, un mare patriot român din Avrig (Sibiu), care a luptat cu arma în mână pentru Marea Unire, fiind și rănit, după care a devenit diplomat român în SUA, ambasador în diverse țări și în final a murit în temnițele comuniste, în 27 iulie 1959 la Jilava. Aceasta a fost răsplata pentru o viață întregă dedicată României, astfel a fost răsplătit acest mare patriot, din păcate prea puțin cunoscut. A fost ucis practic în țara lui de către bolșevici, după ce fusesecondamnat la moarte în contumacie (1 noiembrie 1917), de Curtea Marţială din Clujul austro-ungar pentru trecerea Carpaţilor și publicarea lucrării „Suferinţele din Ardeal” (1916), carte din care vă invit să citiți capitolul „Noi și sașii”:Propaganda mincinoasă despre armonia dintre sași și români este departe de adevărul istoric

Dragostea falsului patriot Rareș Bogdan pentru alogeni și mentalitatea sa, conform căreia românii din Ardeal sunt superiori celorlalți români din alte zone ale țării, tipică secesioniștilor clujeni, a fost sesizată de ceva vreme și de alții. Iată ce scria domnul George Damian în data de 21 februarie 2013, când Crin Antonescu tocmai îl înscăunase pe Klaus Iohannis ca prim-vicepreședinte la PNL și Rareș Bogdan ridica primele osanale idolului său din Sibiu: „L-am auzit pe Rareş Bogdan la Realitatea TV lăudându-l pe Klaus Iohannis ca pe adevăratul Mesia al României. Dom’le, e un sas serios, saşii sunt altceva, sunt o chestie deosebită, Klaus Iohannis a vorbit în luxemburgheză, cel mai bun primar din România, în Ardeal e altfel decât în restul ţării, acolo oamenii sunt superiori, el, adică Rareş Bogdan ştie cum e acolo. Pe de altă parte, Amedeo Ene (gazda nu ştiu cărei emisiuni) care e din Medgidia nu are de unde să ştie cum e în Ardeal, dar el, Rareş Bogdan ştie foarte bine, el e ardelean. Mai avea puţin Rareş Bogdan şi spunea că românii sunt rasă inferioară.

Deci avem trei nivele: pe primul palier îl găsim pe teutonul arian Klaus Iohannis, blond şi înalt, onest şi bun administrator; apoi vine Rareş Bogdan – ardelean cumpănit şi civilizat, apropiat de valorile occidentale, de regiune superior doar pentru că e de Cluj; pe cea mai de jos treaptă, aflat la începutul evoluţiei îl găsim pe Amedeo Ene de Medgidia. Sincer, mie îmi plac vinurile de Dobrogea, cele de Ardeal au sticla cu abţibilde şi culoarea frumoasă, dar sunt cam acre.”(http://www.george-damian.ro/klaus-iohannis-teutonul-salvator-suntem-sclavi-in-masura-in-care-acceptam-asta-4351.html)doi-papagali-ok

Când îl văd pe pseudo-patriotul Rareș Bogdan, înfășurat în drapelul tricolor și răcnind ca un autentic Nae Cațavencu: „Să nu uitaţi să iubiţi România!”, mă apucă pandaliile. Iar sintagma „România dodoloață” sună de-a dreptul caraghios, dacă nu chiar indecent în gura de cocotă masculină a acestui impostor.

Bernd Fabritius, ales în Bundestag, este categoric – eu sunt german din România. Dacă vă referiţi la român, la naţionalitate, eu nu sunt român, eu sunt neamţ.
Noroc că mă uit rar și „en passant”, după cum spuneam la început, la emisiunile sfertodoctului de la Cluj și la gașca de antiromâni pe care-i adună la șezătoare acest Rareș Bostan. Acolo este o adevărată menajerie de năpârci care urăsc românii: Alexandru Florian, Ion M. Ioniță, Ion Bogdan Lefter, Adrian Niculescu și alții de aceeași teapă, buni de trași în țeapă. Din emisiunile dedicate de Rareș Bogdan Festivalului sașilor de la Criț nu putea să lipsească Bernd Fabritius.
În timp ce românii se manifestă cu dragoste frăţească faţă de saşii din Ardeal, aceştia le răspund cu o atitudine şovină, cum face, de exemplu sasul provenit din Agnita, Bernd Fabritius, care a fost ales în Bundestag la ultimele alegeri din Germania. Dacă exaltata presă cosmopolită din România trâmbiţa că acest Fabritius este primul român intrat în Bundestag, iată ce răspundea, cu aroganţă şi superioritate ariană, „românul” într-un interviu: „AGERPRES: Dumneavoastră vă simţiţi mai mult român sau mai mult german?; Bernd Fabritius: Eu sunt german din România. Dacă vă referiţi la român, la naţionalitate, eu nu sunt român, eu sunt neamţ. Eu am rădăcini din România, mă simt ca un sas care provine din România.” E clar că aceşti indivizi, născuţi pe pământ românesc, neagă cu înverşunare apartenenţa la poporul român, adică, pe înţelesul tuturor, s-a cam terminat cu „cetăţenii români de altă naţionalitate” de pe vremea lui Ceauşescu!
Bernd Fabritius aranjează jocurile din culise pe lângă guvernul german, ca să impună presiune asupra României pentru retrocedări care încalcă în mod cert Convenţia de Armistiţiu din data de 12 septembrie 1944 şi Decretul-Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai, prin care Grupului Etnic German din România (Deutsche Volksgruppe) i-au fost confiscate averile şi a fost desfiinţat fiindcă era o ORGANIZAŢIE NAZISTĂ! Grupul Etnic German a fost reactivat în anul 2007, când FDGR-ul, condus la acea vreme de primarul sibian Klaus Iohannis, s-a declarat oficial, prin instanță judecătorească, succesor al organizației hitleriste Grupul Etnic German din România (Deutsche Volksgruppe in Rumänien) pentru a obține imobilele acestei organizații naziste, confiscate prin acel Decret-Lege al regelui Mihai din octombrie 1944. Prin incredibila Sentinţă civilă nr. 2790 a judecătoarei Maria Morar, din 28 mai 2007, FDGR a fost declarat oficial succesor al organizației naziste Grupul Etnic German!
Klaus Werner Iohannis s-a aflat într-un grav CONFLICT DE INTERESE, fiind conducătorul ambelor părți aflate în proces, adică municipiul Sibiu (primarul municipiului) și FDGR (președintele organizației la nivel național) care a solicitat recunoașterea calității de succesor al Grupului Etnic German. În plus, Iohannis Klaus Werner este vinovat şi de abuz în serviciu, deoarece în calitatea sa de primar al municipiului Sibiu nu a făcut demersurile necesare pentru ca municipiul Sibiu să fie apărat în instanţă, trimițând doar o întâmpinare prin care spunea că lasă decizia la latitudinea instanței şi nici nu a atacat sentinţa civilă a Judecătoriei Sibiu nr. 2790 din 28 mai 2007, la dosar nr. 1672/306/2007, aceasta rămânând definitivă. Despre aceste fraude imobiliare înfăptuite prin abuz în serviciu și conflict de interese, comise la Sibiu de primarul Klaus Iohannis, care a reactivat, prin intermediul FDGR, o organizație nazistă și a retrocedat imobile aceluiași FDGR-ului condus de același Klaus Iohannis puteți să citiți aici: Jaf imobiliar la Sibiu, retrocedări ilegale către FDGR, succesor al organizaţiei naziste Grupul Etnic German.

Apropiat al președintelui României, datorită scopurilor comune, Bernd Fabritius este un sas originar din Agnita (unde Iohannis a fost profesor de fizică), ajuns parlamentar în Germania, el fiind președintele Asociației Sașilor Transilvăneni din Germania. A devenit și succesorul revizionistei Erika Steinbach la conducerea așa-zisei „Uniuni a etnicilor germani expulzaţi” (numită și „Uniunea Izgoniţilor”). Erika Steinbach, fosta preşedintă a Uniunii Asociaţiilor Etnicilor Germani Expatriaţi (sau Uniunea etnicilor germani expulzaţi / Uniunea Izgoniţilor) – Bund der Vertriebenen (BdV), PROMOVA O POLITICĂ REVIZIONISTĂ ŞI DE DISCULPARE A GERMANIEI pentru ororile comise în al Doilea Război Mondial. Aceste demersuri au declanşat un adevărat scandal în Polonia, unde Erika Steinbach este considerată făţiş ca fiind nazistă. Așa cum așchia nu sare departe de trunchi, nici mentalitatea lui Bernd Fabritius nu este departe de a celei pe care a înlocuit-o.

Bernd Fabritius, Erika Steinbach și soții Iohannis.Bernd Fabritius, Erika Steinbach și soții Iohannis.

Un antiromân foarte vocal în Germania, Bernd Fabritius este un homosexual care trăiește într-un parteneriat oficial cu alt barbat, fiind des invitat în emisiunea efeminatului Rareș Bogdan, fățarnicul care pozează în patriot. Fabritius este foarte apropiat de Iohannis, așa cum am mai spus și s-au vazut de nenumărate ori în Germania și la Sibiu, unde parlamentarul german are ore la Universitatea Româno-Germană.
Măcar acesta are curajul să-și asume homosexualitatea, spre deosebire de alții în compania cărora apare! Oameni cu gusturi rafinate, doar noi ăștia cârcotașii le vedem perverse și anormale. În rest e fain, e „prea ca la țară”… Țara sașilor!

Marius Albin MARINESCU

http://www.justitiarul.ro/

0 408

16 posturi de muncă sezonieră sau permanentă sunt disponibile prin reţeaua EURES dar niciun braşovean nu s-a arătat interesat de ofertă. De altfel, nici din țară nu s-au arătat prea mulți doritori pentru selecţia naţională programată pe 21 septembrie, promovată la Braşov de aproape două luni.

16 posturi de muncă sezonieră sau permanentă sunt disponibile prin reţeaua EURES dar niciun braşovean nu s-a arătat interesat de ofertă. De altfel, nici din țară nu s-au arătat prea mulți doritori pentru selecţia naţională programată pe 21 septembrie, promovată la Braşov de aproape două luni.
Locurile de muncă vacante în Germania provin din partea Hotelului Marriott Frankfurt şi a altor angajatori germani, reprezentaţi de Agenţia Federală de Muncă – Serviciile de Plasare Internaţională Saxonia.
Sunt vacante 8 posturi de ospătar, 2 de recepţioner, 4 de bucătar/commis de cuisine, 1 post de coordonator evenimente şi un post de lăcătuş mecanic. Cunoaşterea limbii germane e obligatorie, iar contractele de muncă pot fi pe durată determinată, de 12 luni, cu posibilitate de prelungire, sau pot fi permanente.
Salariul oferit este de:
* 1.800 – 2.250 euro brut/lună, pentru posturile de ospătar,
* 1.850 – 2.095 euro brut/lună, pentru posturile de bucătar/commis de cuisine,
* 2.095 euro brut/lună, pentru posturile de recepţioner,
* 2.000 – 2.500 euro brut/lună, pentru postul de coordonator evenimente şi
* 2.513 euro brut/lună pentru postul de lăcătuş.
Angajatorii pot asigura cazarea gratuit/contra cost, sau oferă sprijin în vederea găsirii unei locuinţe. Pentru programarea la interviu, este obligatorie înscrierea la AJOFM.

Vifor Rotar

2 1196
Matthew Heimbach, unul dintre organizatorii marsului rasist din Charlettosville, inspirat de Corneliu Zelea Codreanu si Iustin Parvu:
Comunistii ne-au atacat cu cutite, arme si spray-uri si au avut sprijinul politiei si guvernului”.
Mattew Heimbach, fondatorul Partidului Traditionalist al Muncitorilor din SUA, s-a inspirat din scrierile lui Corneliu Zelea Codreanu, liderul Garzii de Fier, miscare romaneasca nationalista, antisemita, de extrema-dreapta din perioada interbelica si ale staretului Iustin Parvu.
Heimbach face in activitatea sa apologia unor miscari criminale care au produs milioane de victime in toata lumea. Marsul rasist din SUA a produs si el primele victime.
Acesta este considerat unul dintre cei mai influenti nationalisti americani care pledeaza pentru suprematia albilor, avand conexiuni puternice cu numeroase miscari de extrema-dreapta din Europa si SUA.

Intr-un interviu pentru Antena 3, Mattew Heimbach a vorbit despre modul in care acesta si-a formulat doctrina partidului pe baza ideologiei legionare, formulata in „Pentru legionari”, despre lucrurile care otravesc societatea si despre violentele de la Charlettosville.
Mattew Heimbach Acesta a declarat ca a aflat de la un prieten din SUA despre Miscarea Legionara si ca „Pentru legionari„, cartea-manifest a lui Codreanu, reprezinta o „sursa de inspiratie pentru mii de nationalisti americani”. 
Partidul lui Heimbach a realizat tricouri cu Corneliu Zelea Codreanu, despre care declara ca sunt „foarte populare” in randul extremistilor pentru ca simte o conexiune cu „camarazii care si-au pierdut vietile”.

Despre Iustin Parvu, staretul de la Manastirea Petru Voda si personalitate marcanta a Miscarii Legionare, Heimbach spune ca „reprezinta o inspiratie din pricina suferintelor pe care acestea le-a trait sub regimul comunist”. De asemenea, acesta declara, intr-un interviu pentru ryanphunter.wordpress, ca „daca ma pozitionez alaturi de Justin Parvu care a sprijinit legionarii, atunci trebuie sa sprijin afirmatiile lui Codreanu. Justin Parvu, pe drumul sau spre sfintenie, a sustinut legionarii”.
Pentru nationalistul american, lucrul care otraveste societatea cel mai puternic este reprezentat de globalizare.
Legat de violentele de duminica, din Charlettosville, Virginia, in urma carora 3 persoane au murit si 35 au fost ranite, Mattew Heimbach afirma: „Comunistii ne-au atacat cu cutite, arme si spray-uri si au avut sprijinul politiei si guvernului”.

In foto: Corneliu Zelea Codreanu, Iustin Parvu, Mattew Heimbach

0 724

0 479
Am promis ca o sa-i ținem sub presiune „în problema Aeroportului”  pe cei doi paguboși „raspunzatori” de administrarea corespunzatoare a Municipiului si Judetului Brasov. Iata, le comunicam că și la Iasi s-a anunţat, vineri, aproape dublarea traficului aerian pe Aeroportul Iasului in ultimii 3 ani; adica de cand infractorul Cancescu a ingropat in campul Ghimbavului inca aproape 40 de milioane euro …zicandu-i viitorul Aeroport. …Viitor la care se „lucreaza” de peste 10 ani!!!
Ce sa vezi, cel venit in locul …fostului sau Sef a reluat efectuarea …acelorasi si acelorasi „studii de feza si pre …fezabilitate”, majoritate a inutile, pe care excrocul Aristotel a „decontat” mii si mii de euro din banul public!
Ce se intampla insa la Aeroportul International Iasi? Astfel din aprilie 2018 Societatea aviatica Wizz Air va  introduce şase noi rute duble de pe aeroportul ieşean către Paris (Franţa), Eindhoven (Olanda), Malmo (Suedia), Dortmund (Germania), Salonic (Grecia) şi Billund (Danemarca).
In acest fel, numărul destinaţiilor internationale operate numai de Wizz Air pe aeroportul ieşean va ajunge la 14, urmând a fi alocată şi a doua aeronavă pentru baza operaţională de aici. Totodată, va creşte numărul zborurilor dus-intors pe săptămână către Milano, Roma şi Tel Aviv.
Managerul de comunicare al Wizz Air, Sorina Ratz, a spus, într-o conferinţă de presă, că în total compania va avea peste 70 de angajaţi la Iaşi incepand cu anul viitor, urmând a fi recrutat doar personal local. Ea a spus că Wizz Air a transportat anul trecut pe aeroportul ieşean 218.000 de pasageri, în timp ce numai în primele şapte luni din acest an numărul călătorilor se ridică la aproape 200.000.!!
Potrivit directorului aeroportului din Iaşi, Alexandru Anghel, în acest an traficul pe aeroportul ieşean va ajunge la 1,2 milioane pasageri, iar pentru 2018 se estimează un trafic de 1,5 milioane de persoane …cam de 5 ori populatia Brasovului!
Ce se intampla insa la Brasov? Parole, Parole…
„…în 24 august 2016, la inițiativa președintelui CJ Adrian-Ioan Veștea au fost reluate demersurile parlamentare pentru adoptarea actului normativ care să reglementeze situația juridică a terenului Aeroportului Brașov – Ghimbav…(dupa 7 ani, exact limbajul „comunicatelor” lui Cancescu!!!) …
„În 6 decembrie 2016, plenul CJ Brașov a aprobat indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiții.  Potrivit devizului general întocmit în cadrul reactualizării studiului de fezabilitate …pentru etapa a III-a de realizare a Aeroportului Internațional Brașov – Ghimbav”, valoarea investiției cu TVA este de 57.505.600 euro. (Nu-i cam mult …doar pentru etapa a treia?)
„Tot în cursul anului 2016, Consiliul Județean a realizat procedurile (!!) pentru revizuirea studiului de obstaculare(!!).
Pe 22 februarie 2017, CJ a lansat (…iar ?!) licitația deschisă pentru realizarea Proiectului tehnic pentru Cale de rulare Alfa, platforma de îmbarcare-debarcare şi extinderea reţelelor de canalizare şi drenaj aferente pistei de decolare-aterizare, iar pe 26 mai 2017 a fost semnat contractul între Județul Brașov (…chiar tot judetul?) și SC Search Corporation SRL pentru această lucrare. Durata de prestare a serviciilor este de 75 de zile, pe 29 mai 2017 CJ Brașov dând comanda pentru prima etapă, respectiv … realizarea documentației aferente Certificatului de Urbanism. (Deci in atatia ani administratia Cancescu nu facuse nici macar un Certificat de urbanism, adica o hartie …nu un aeroport!!) Pe 20 iunie 2017, administraţia judeţeană a lansat licitaţia privind realizarea… studiului de fundamentare care să… analizeze situaţia actuală şi variantele posibile pentru finanţarea, finalizarea şi operarea obiectivului de investiţii.
Studiul trebuie finalizat în termen de 45 de zile de la data atribuirii contractului/emiterii ordinelor de începere a serviciilor sau lucrărilor. Data-limită de depunere a ofertelor este 2 august, iar termenul maxim de evaluare a dosarelor este 28 august 2017.  După aproximativ doi ani în care proiectul a stat în conservare (!!), am parcurs etapele obligatorii din punct de vedere legal pentru continuarea lucrărilor, etape care țin de faza elaborării sau „actualizării documentațiilor tehnice”. 
Pe baza studiului de fundamentare pe care îl avem scos la licitație(iar?!), consilierii județeni vor putea decide în cunoștință de cauză, având la îndemână argumente tehnice, economice și juridice, asupra modalității de finalizare a investiției.
(N.R.Afacerea cu studii de fezabilitate este susţinută de lege. Pentru că expiră foarte repede, în 24 de luni, trebuie refăcute le nesfârşit. Alin Goga, director de investiţii CNADNR Craiova: „… Nu este problema legii. Este problema ta, că tu… lansezi proiectele în mod inutil, ştiind că nu poţi să le realizezi”.
Aşa se ajunge  să se tot plătească câte un… nou studiu de fezabilitate… pentru aceeaşi bucată de şosea.
Ion Lixandru, vicepreşedinte Asociaţiei Române de Logistică şi Transport: „Au o cumetrie. Au 3-4 ingineri care ştampilează nişte hârtii, trimit studiile. (…) Se fac din apartament, având GPS, internet şi celelalte. Se livrează, se semnează şi oricum ele stau acolo că nu au niciun risc”.) 

„Realizarea aeroportului rămâne prioritatea administrației județene și eforturile noastre se concentrează în această direcție, însă trebuie… parcurse toate procedurile  prevăzute de legislație pentru fiecare etapă”, susține Adrian-Ioan Veștea. ( Sa-l …auda D-zeu. Dar si DNA! )
Dl. presedinte are un singur mare defect: il imita intocmai, …ca declaratii si model de comportament, pe excrocul infractor Cancescu! (d.d.r.)

0 464

Chinezul Jack Ma, fondatorul Alibaba, a pornit de jos si a ajuns unul din miliardarii Planetei. Acesta raspunde la intrebarea – de ce sunt oamenii saraci?

„Cel mai greu de multumit sunt oamenii saraci:
– Daca le oferi ceva gratis, cred ca este o capcana.
– Daca le spui ca e vorba de o investitie mica, sunt nemultumiti ca nu castiga mai mult.
– Daca le propui ceva consistent, spun ca nu au bani.
– Daca le propui sa incerce lucruri noi, vor raspunde ca nu au experienta.
– Daca le spui ca e vorba de o afacere cunoscuta, li se pare prea greu.
– Daca le spui ca este un nou model de afacere, vor spune ca este prea complicat.
– Daca le spui sa se ocupe de un magazin, se plang ca nu au libertate.
– Daca le spui sa conduca o afacere noua, se plang ca nu au pregatirea necesara.

Si mai au ceva in comun: le place sa consulte motorul de cautare Google, sa-si asculte prietenii la fel de deznadajduiti ca si ei si incurajandu-se in saracie, gandesc mai mult decat un profesor universitar, dar fac mai putin decat un orb”.
Intreaba-i numai ce pot sa faca. Nu vor fi in stare sa-ti raspunda.
Concluzia mea: in loc sa va accelerati degeaba bataile inimii, mai bine va accelerati viteza de actiune, in loc sa va ganditi la ceva, mai bine faceti acel ceva cu tot cu gandit. Oamenii saraci dau rateuri din cauza atitudinii si a saraciei mintii: toata viata lor este despre… a astepta.”

Si acum intrebarea de final: Va suna cunoscut? De aceea mie-mi place foarte mult un citat:  „Tot ce poti sa faci pentru oamenii saraci este sa nu devi unul dintre ei”

ȚNici nu-i de mirare ca cei mai multi oameni sunt saraci! De fapt ei nu sunt saraci material, ci au devenit asa. Saracia se naste mai intai in minte si in atitudine. Ulterior apare si in planul fizic, material etc”, considera miliardarul chinez.

Sursa: caplimpede.ro

Prev1...767778...90Next Page 77 of 90
Numarul: 7913 | Data: 2025-12-17


ROMANIA MARE 100 ANI







INFOBRASOV.NET 2004-2024

Aniversam 20 de ani de activitate neintrerupta
Aprilie 2004 - Aprilie 2024

Titlurile saptamanii












SE INTAMPLA IN BRASOV















Noutatile din SPORT





©2015 InfoBrasov.net