După ce în luna iunie premierul Viorica Dăncilă anunța realizarea în parteneriat public-privat a canalului magistral magistral Siret – Bărăgan, Guvernul a decis vineri ca acest obiectiv de investiții să fie inclus în programul naţional de reabilitare a infrastructurii principale de irigaţii din România.
Guvernul a adoptat vineri o Ordonanță de Urgență privind trecerea obiectivului de investiţii „Canal magistral Siret – Bărăgan” din administrarea Ministerului Apelor şi Pădurilor în administrarea Ministerului Agriculturii, pentru a fi inclus în programul naţional de reabilitare a infrastructurii principale de irigaţii din România.
Potrivit acesteia, obiectivul de investiții, proiectat pe o lungime de 191 kilometri, în județele Vrancea, Brăila, Buzău și Ialomiţa, cuprinde două etape de realizare. Finalizarea primei etape a investiţiei, în judeţul Vrancea, cu o lungime de 51,5 kilometri, va permite folosirea irigaţiilor pe o suprafaţă de aproximativ 120.000 de hectare, a susținut Dăncilă.
„Luăm măsuri şi pentru refacerea şi extinderea sistemului de irigaţii din România, obiectiv stabilit şi în programul de guvernare. Aprobăm astăzi un act normativ prin care obiectivul de investiţii Canal magistral Siret – Bărăgan va trece din administrarea Ministerului Apelor şi Pădurilor în administrarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru a fi inclus în programul naţional de reabilitare a infrastructurii principale de irigaţii din România”, a declarat Viorica Dăncilă la începutul şedinţei de guvern.
„Canal magistral Siret – Bărăgan”
Realizarea investitiei va insemna irigarea a 500.000 de hectare de culturi agricole din Baragan si sudul Moldovei si eliminarea riscului de producere a unor inundatii catastrofale in Lunca Siretului. Adică noul canal ar putea prelua alti 21.000.000 mc de apa din bazinul Siretului, pe langa cei 16.000.000 mc preluati de Acumularea Calimanesti- Vrancea. Pentru judetul Galati, Canalul Siret-Baragan ar pune in siguranta circa 130 km de diguri existente pe malul stang al Siretului, dar si 130 km de diguri de pe malul drept, din judetele Vrancea si Braila, salvand de la inundatii 22 de localitati. Constructia unui canal intre Focsani si Bucuresti inseamna ca am putea calatori cu vaporul prin Baragan, de la Adjud, Marasesti, Focsani sau Tecuci, la Dridu, la nord de Bucuresti, iar 500.000 ha ar fi irigate ieftin » eliminand riscul unor viituri catastrofale, ca cea din iulie 2005. Proiectul a fost aprobat in anul 1986 si prevedea construirea unui canal magistral de la Acumularea Calimanesti din Vrancea si strabatea, pe 190 km, judetele Vrancea, Galati, Buzau, Braila si Ialomita, terminalul fiind in zona localitatii Dridu, de la nord de Bucuresti.
Lucrarile au inceput in 1987, in anii ce au urmat au fost construiti primii kilometri, dar in 1993 lucrarile au fost stopate de Guvernul Vacaroiu. Cu chiu, cu vai, in 2007 au mai fost alocate 10 milioane de lei, cu care a fost finalizat si pus in functiune un prim tronson de 5,7 km. In 2008, i-a fost alocat proiectului numai 1 milion de lei, pentru cheltuieli de conservare. Pentru finalizarea lucrarilor prevazute in etapa 1, pentru un tronson de 50 km in care strabate Lunca Siretului, in judetele Vrancea si pe o mica portiune judetul Galati, pana in judetul Braila, ar fi necesare 174 milioane euro. Urmatoarea etapa, ar insemna construirea a 80 km canal pe teritoriul judetului Braila. O suma la indemana, mai ales in conditiile in care pot fi accesate fonduri europene.
Ştiaţi că planta denumită cânepă are peste 25.000 de utilizări? De la alimente, vopsele şi combustibili, şi până la îmbrăcăminte şi materialele de construcţii, cânepa e folosită peste tot. Urme de cânepă se găsesc chiar şi în pliculeţele de ceai Lipton… Şi chiar şi la o parte a componentelor, la maşinile fabricate azi, se găseşte tot cânepă. Cea mai veche dovadă despre utilizarea ei o reprezintă o bucată de ţesătură de cânepă, descoperită în Mesopotamia, şi datând de peste 10.000 de ani. Cea mai veche hârtie provine din China, în urmă cu două milenii, şi este făcută din fibră de cânepă. Chiar şi faraonii au utilizat cânepa în construcţia marilor piramide… Cânepa a devenit atât de importantă în Anglia secolului al 16-lea, încât regele Henry al VIII-lea a aprobat o lege în anul 1553 prin care îi amenda pe fermierii care nu creşteau pe pământurile lor cel puţin un sfert de acru de cânepă pentru fiecare 60 de acri deţinuţi. În America, au existat perioade în care puteai chiar plăti impozite în natură, în cânepă. În anul 1850, în SUA existau mai mult de 8.000 de ferme de cânepă. La fiecare 3,6 secunde câte un om moare de foame. Seminţele de cânepă sunt cele mai hrănitoare şi o soluţie economică pentru a pune capăt foametei de la nivel mondial. Cu o concentraţie de 80% de „grăsimi bune” de care corpurile noastre au nevoie pentru menţinerea unei sănătăţi acceptabile, precum şi proteinele şi aminoacizii deţinuţi, cânepa reprezintă un echilibru perfect necesar alimentaţiei umane. Primul motor diesel a fost proiectat să folosească uleiuri vegetale, printre care s-a folosit şi uleiul de cânepă. În anii 1930, Henry Ford a produs un automobil care era compus 70% din material plastic realizat din cânepă. Picturile marilor artişti Rembrandt, van Gogh sau Gainsborough au fost realizate pe pânze din cânepă, folosindu-se acuarele extrase tot din aceeaşi cânepă.
Peste 50% din pesticidele „bune”folosite în lume sunt utilizate în cultivarea bumbacului.Dar cânepa este un material de 8 ori mai puternică decât bumbacul! Cânepa poate creşte într-o sută de zile, fără folosirea erbicidelor şi pesticidelor, astfel ajutând la protejarea mediului înconjurător. De asemenea, din cânepă s-ar putea fabrica hârtie de ziare sau de cărţi, mult mai rezistentă decât cea produsă din lemnul copacilor, ajutând astfel şi prezervarea pădurilor care produc oxigenul atât de necesar vieţii.Şi totuşi, de ce cânepa este atât de marginalizată în zilele de astăzi? Doar pentru că din ea se poate produce şi marijuana?
Marijuana e periculoasă, adevărat, dar nu pentru corpul sau mintea umană, ci pentru companiile petroliere, pentru industriile chimice, de alcool şi de tutun. Afaceri uriaşe, în care se învârt multe milioane de dolari şi putere, au ascuns adevărul de ochii publicului. Dacă s-ar populariza faptul că acest canabis ar putea fi folosit ,la preturi minime, în produse comerciale, acest lucru ar crea o adevărată bombă atomică la scară industrială! Întreprinzătorii n-au fost „învăţaţi” niciodată despre potenţialul extraordinar al canabisului, pentru că cei foarte bogaţi au conspirat pentru a oferi dezinformări asupra publicului cu privire la această plantă care, dacă ar fi folosită în mod corespunzător, ar ruina marile companii din domeniile mai sus menţionate. De unde provine cuvântul „marijuana”? El a fost folosit pentru prima dată la mijlocul anilor 1930 pentru a defăima buna imagine şi istoria fenomenală a plantei de cânepă. Dar iată care sunt faptele înregistrate de-a lungul timpului despre cânepă: – toate manualele şcolare din SUA au fost tipărite pe hârtie realizată din cânepă până în anii 1880; – în SUA, din 1631 şi până la începutul anilor 1800 era legal să-ţi plăteşti impozitele sub formă de cânepă; – refuzul de a creşte cânepă în America, în secolele 17 şi 18, era ilegal. De exemplu, în Virginia, pentru o perioadă de timp, puteai ajunge în închisoare dacă refuzai să creşti cânepă; – George Washington, Thomas Jefferson şi alţi preşedinţi ai SUA, de la începutul istoriei statului american, au crescut cânepă; – 80% din toate textilele, confecţiile, hainele etc. erau făcute din cânepă, până când în anii 1820 s-a introdus cultivarea bumbacului; – primele biblii, hărţi,Declaraţia de Independenţă a SUA, toate au fost scrise pe hârtii realizate din cânepă; – în anul 1916, guvernul SUA a previzionat faptul că până în anii 1940, toate ziarele vor fi tipărite pe hârtii de cânepă şi astfel nu va mai fi nevoie ca arborii să fie tăiaţi. Studiile arătau că 1 acru de cânepă echivalează cu 4,3 acri de arbori; – vopsele şi emailuri de calitate au fost realizate din sămânţa de cânepa până în 1937 (în SUA); – primul model de maşină „T”” pentru Henry Ford mergea pe gazolină extrasă din cânepă,maşina însăşi fiind realizată din cânepă. Maşina avea tăblii de plastic obţinut din cânepă, care erau de 10 ori mai rezistente faţă de oţelul.
– revista „Mechanical Engineering Magazine” (februarie 1938) a publicat un articol intitulat „Cea mai profitabilă cultură ce poate fi crescută”, arătând că aceasta nu poate fi decât cânepa. -în 1942 Departamentul Agriculturii din SUA, încurajau fermierii americani să crească cânepa pentru a susţine efortul american de război: „Cânepa există dinaintea construcţiei templelor greceşti. Timp de mii de ani, această plantă a fost folosită în China pentru realizarea îmbrăcăminţii. […] Acum în Filipine şi în Indiile de Est, cânepa se află în mâinile japonezilor. Cânepa americană este necesară atât pentru industria militară, cât şi pentru celelalte industrii ale noastre.” – cultivarea şi producţia cânepei nu face rău mediului înconjurător. Agenţia Americană de Dezvoltare (USDA) a confirmat acest lucru arătând că această plantă produce de 4 până la 7 ori mai puţină poluare decât ceilalţi înlocuitori organici ai acestei plante.
Conspiraţia DuPont împotriva cânepei a fost o realitate! În anul 1937, marea corporaţie petrochimică DuPont şi-a patentat procesul fabricării plasticului din petrol şi cărbune. Raportul anual al companiei le-a recomandat acţionarilor săi să investească în noua sa divizie petrochimică. Produse sintetice ca materialele plastice, celofanul, celuloidul, nylonul etc., puteau fi realizate din petrol. Industria naturală a cânepei ar fi ruinat afacerile DuPont cu peste 80%…
Cine credeţi că era un investitor important al companiei DuPont? Andrew Mellon (1855-1937), care a devenit Ministrul Finanţelor pe timpul preşedinţiei faimosului Hoover. Mellon l-a numit pe Harry J. Anslinger,nepotul său, la conducerea Biroului Federal de Narcotice şi Droguri Periculoase. Intenţia era foarte clară: cânepa trebuia să fie declarată ilegală, întrucât ameninţa afacerile de miliarde de dolari. Aceşti oameni au introdus un cuvânt mexican obscur, „marihuana”, pe care l-au „împins” în conştiinţa Americii. Manipularea mass-mediei în privinţa cânepei :La sfârşitul anilor ’20 şi în anii ’30, în ziarele americane a început o campanie care scotea în evidenţă lucrurile groaznice privind… marijuana. Pericolul marijuanei era prezentat în ştirile de primă pagină. Cititorii au fost învăţaţi că marijuana era responsabilă pentru toate de la accidentele de maşină până la pierderea moralităţii. Filme ca „Reefer Madness” (Nebunia marijuanei) (1936), „ Marihuana: Assassin of Youth” (Marijuana, asasinul tinerilor) (1935) şi„Marihuana: The Devil’s Weed ” (Marijuana, iarba diavolului) (1936) erau pelicule propagandistice, create de aceşti industriaşi pentru a înlătura un duşman. Scopul lor era acela de a câştiga simpatia publicului, astfel încât să poată fi adoptate legile anti-marijuana.În anii 1930, oamenii erau foarte naivi, chiar la limita ignoranţei. Pe 14 aprilie 1937, legea interzicerii marijuanei a fost introdusă în House Ways and Means Committee (comitet parlamentar din cadrul Congresului SUA), singurul comitet care poate introduce un proiect de lege în camera legislativă, fără a fi dezbătut de alte comitete. Preşedintele acestui comitet era Robert Doughton, care era un apropiat al companiei DuPont. El s-a asigurat că legea va trece prin Congres. Dr. James Woodward, doctor şi avocat, a depus mărturie, mult mai târziu, din partea Asociaţiei Medicale Americane, că motivul pentru care această asociaţie nu a denunţat legea interzicerii marijuanei mai devreme, a fost faptul că ea tocmai descoperise că marijuana era de fapt cânepa. În septembrie 1937 cânepa a devenit ilegală. Cea mai utila recoltă din lume a fostidentificată cu un drog. Congresul american a interzis cânepa (decizie anulată de presedintele Donald Trump în 2018) pentru că i s-a spus că ea este cel mai mare drog cauzator de violenţă… În anii ’50, sub ameninţarea comunistă din SUA, dl. Anslinger a afirmat exact contrariul: marijuana te va linişti atât de mult, încât soldaţii americani nu vor mai lupta deloc.
Care e adevărul? Cânepa are o fibră de calitate mult superioară celei produse din lemn. Mult mai puţine chimicale sunt necesare pentru a fabrica hârtia din cânepă, decât hârtia produsă din lemn.Unui copac îi ia zeci de ani de zile pentru a ajunge la maturitate, pe când cânepei îi este destul un singur sezon.Iată câteva din întrebuinţările pe care cânepa le-ar putea aduce omenirii: 1) Toate materialele din plastic ar trebui realizate din ulei de sămânţă de cânepă. Materialele plastice din cânepă sunt biodegradabile. De-a lungul vieţii lor, ele se descompun şi nu fac rău mediului înconjurător. În schimb, materialele plastice făcute din petrol ruinează natura; ele nu sunt biodegradabile şi fac mare rău planetei.Materialele plastice făcute din cânepă nu vor distruge ape curgătoare aşa cum au făcut DuPont sau alte corporaţii. 2) Din cânepă se pot face medicamente. Să nu uităm că în trecut, Asociaţia Medicală Americană sprijinea tratamentele pe bază de canabis, care sunt mult mai naturale şi mai puţin nocive pentru organismul uman, decât medicamentele care se bazează pe compuşi petrochimici. Cânepa ajută la lărgirea arterelor, astfel încât sângele să poată circula mai bine. De asemenea, cânepa conţine THC, un agent activ, care ajută în bolile de astm şi glaucom. 3) Cânepa poate ajuta la combaterea foametei în lume. O mulţime de produse alimentare pot fi realizate din cânepă. Seminţele de cânepă conţin proteine naturale în cantităţi mari. De asemenea, ele conţin doi acizi graşi esenţiali care ajută curăţarea trupului de colesterol. Aceşti acizi graşi nu pot fi găsiţi în altă parte în natură. 4) Din cânepă se pot face haine durabile. Hainele realizate din cânepă sunt extrem de durabile de-a lungul timpului. Dar în anumite state din SUA ca de exemplu în Kentucky, s-a ajuns la măsuri extreme, ca de exemplu, purtarea hainelor făcute din cânepă fiind considerată o infracţiune. Vă imaginaţi să fiţi arestat pe stradă pentru că purtaţi blugi din cânepă? Spuneţi oamenilor, inclusiv copiilor voştri, adevărul. Folosiţi produsele din cânepă. Eliminaţi cuvântul „marijuana” şi gândiţi-vă la povestea care a fost creată.
Cânepa trebuie să fie utilizată în viitor ? Da, căci avem nevoie de o energie curată pentru a ne proteja planeta. Reclamele de la TV spun că… „dacă cumpăraţi marijuana, contribuiţi la asasinate şi la războaiele dintre bande”. O plantă atât de utila, cum este cânepa, a devenit între timp una de factură „teroristă”… Atât de departe a ajuns manipularea! Dar nu uitaţi câteva cifre foarte elocvente: 1/2 de milion de decese anual în lume se produc din cauza fumatului! Alta 1/2 de milion de decese anual în lume se produc din cauza alcoolului! Industria petrochimică distruge natura, şi nu … folosirea industriala a cânepei.
Care sunt adevăraţii „ucigaşi”? Nu cumva alcoolul, ţigările, petrolul,gazele de esapament,chimicalele ci mai ales bolile generate de acestea? (Info Text)
Ambiția, tenacitatea și perseverența sunt atributele care au ajutat-o pe Raluca Ada Popa, o tânără sibiancă, să fie recunoscută la nivel mondial ca fiind un geniu al informaticii.Raluca e o tânără pe care, dacă ai vedea-o pe stradă, ai spune despre ea că este doar frumoasă. Dar dacă o auzi povestind despre parcursul ei profesional, cu siguranță spui că e deșteaptă. Și fără ”fițe”, pentru că pentru nivelul la care a ajuns, Raluca are o modestie… moderată. Recunoaște că e în top, dar și că a ajuns acolo pe meritele și forțele proprii. Altfel nu se poate la MIT și Berkeley.
Raluca Popa are 30 de ani și de 11 ani trăiește în străinătate. A ajuns în Statele Unite datorită unui profesor căruia și acum îi mulțumește. “Eram la clasa de mate info intensiv. A venit un profesor din State, sibian, Liviu Iftode și ne-a încurajat pe cei mai buni să aplicăm pentru facultățile din America. El a fost cel care m-a ajutat, mi-a dat teste să mă pregătesc….”, povestește cea care a fost șefă de promoție în generația ei și olimpică la matematică, fizică și informatică.Și pentru că informatica era pasiunea Ralucăi, a aplicat la mai multe facultăți de profil din Statele Unite. A fost acceptată la Caltech. După primul an în care a obținut doar note maxime, s-a transferat la MIT, o altă instituție de prestigiu în domeniul informaticii. Aici Raluca a absolvit, a făcut un master, apoi un doctorat și un post-doctorat. La acest nivel Raluca s-a specializat în securitate informatică și în acest domeniu a realizat și lucrarea de doctorat. “Lucrarea mea s-a bazat pe protejarea datelor, dar într-un fel diferit. De exemplu, alte programe de acest gen crează un zid în jurul informației, dar care poate fi spart de hackeri. Eu am gândit un program care criptează informația. Se poate lucra cu ea, dar accesată din exterior ea e criptată. Cu această lucrare am câștigat premiul pentru cel mai bun doctorat în informatică de la MIT”, spune Raluca.
După ce și-a încheiat studiile sibianca a primit propuneri pentru a preda de la cele mai mari universități din SUA: Harvard, Berkeley, MIT, Stanford. “Am ales Berkeley, pentru că aici mi s-a oferit de la început oportunitatea de a mă dezvolta. Am avut posibilitatea să îmi fac laboratorul meu, să lucrez cu studenții cum credeam că e mai bine, și în plus e în Silicon Valley”, povestește Raluca.La finalul lunii noiembrie Raluca o să lanseze oficial PreVeil – programul de securitate inspirat din teza ei de doctorat. “Deja 36 de companii așteaptă să îl testeze, iar câteva mii de utilizatori individuali l-au descărcat. Pentru aceștia este gratuit, companiile îl primesc contra cost. Merge pe același principiu de date criptate, care pot fi văzute doar de cel care le trimite și de destinatar”, explică Raluca. Deși promite să se transforme într-o companie de milioane de dolari, Raluca își dorește ca programul ei să ajungă la cât mai multă lume și să protejeze cât mai multe date.Așa a ajuns sibianca să predea la una din cele mai bune universități din lume.
Clasa ei de securitate informaticăare peste 500 de studenți. Raluca nu este singură la curs, ci este ajutată de 19 asistenți. “Sistemul de învățământ de aici este total opus celui din România. Aici ești ajutat să te dezvolți, ți se oferă toate condițiile, de la resurse la infrastructură, la orice… Nimeni nu îți pune piedici, dimpotrivă, ești ajutat pe toate planurile, nu ești limitat decât de propriile puteri. Asta a fost frustrarea mea în România, că nu mă puteam dezvolta așa cum îmi doream și nu aveam acces la informații.Copiii aici de mici sunt învățați și îndreptați să facă ceea ce le place. De aceea, acum văd la studenți un entuziasm extraordinar atunci când vorbesc despre ceea ce învață. Când vin cu întrebări sau discutăm temele se vede pe fața lor dorința de a învăța, sunt deschiși la orice fel de informație. Fac totul pentru că le place, nu pentru că trebuie”.Faptul că Raluca a terminat MIT, predă la Berkeley, a câștigat premiul pentru cel mai bun doctorat,a studiat un an și la Swiss Federal Institute of Technology din Zürich, faptul că este un geniu al informaticii recunoscut la nivel mondial, nu a impresionat inca in România. Nimeni nu a fost interesat să „profite” de experiența și talentul ei. „ Aș fi interesată să predau un curs acasă, să ajut cumva. O fac totuși pentru că sunt membru în Liga Studenților Români din Străinătate, și alături de ei avem proiecte, dar tot doar pentru studenții români care studiază în străinătate”, spune Raluca.Cine o aude?
Pentru a arata el românilor cât de tare este și mai ales cât de aparat este de structurile globaliste Mugur Isărescu, cu un tupeu incredibil, a ieșit la atac. „Ia uite cine ne dă nouă sfaturi”!, a spus luni guvernatorul BNR Mugur Isărescu, referindu-se la Darius Vâlcov consilierul pe probleme economice al premierului și unul din arhitecții programului de guvernare. Guvernatorul Isărescu se simte deranjat de noile dezvăluiri ale lui Darius Vâlcov, care se alătură altor voci (fostul ministru Șerbănescu, sen. de Brașov Daniel Zamfir, Lucian Isar, av. Gh. Piperea), care au avut curajul să arate românilor cine este în spatele manevrelor din lumea bancară. În lipsa unor argumente Isărescu a trecut la atacuri la persoana și jigniri. Cică domnul consilier (Vâlcov) nu știe nici tratatul unional, a mai adăugat Isărescu, tratat care spune clar că Banca Națională nu are voie să dea sau să primească sfaturi. Asta să confirme ca el, Marele și Veșnicul Guvernator nu dă socoteală nimănui din această țară! ”Mai e un lucru grav: a canalizat toată discuția despre bănci doar pe problema creditului, ceea ce e chiar periculos! Păi prin bănci se fac toate plățile din economie (asta pentru că tot BNR a elimiba aproape complet plățile în numerar, asta ca să poată fi comisionată orice mișcare a banului). Dar singura preocupare a domnului consilier este să atace creditul și ROBORUL. Păi prin ROBOR intră lichiditatea în sistem. E ca și cum ai atenta la aprovizionarea cu lichiditate a Trezoreriei Statului.”, a mai spus Isărescu cu ocazia prezentării Raportului privind inflația.
Ce a mai spus luni Guvernatorul:
Oamenii
noștri sunt oameni care ar putea lucra în orice bancă din Europa, sunt
oameni foarte buni. Este o precizare necesară, pentru că dânșii au avut o
frustrare. M-au întrebat: „Noi pentru cine lucrăm? Pentru că ni se
spune că suntem lipsiți de patriotism”. Le-am spus că lucrează pentru
România, pentru Europa și pentru aderarea la spațiul euro. Și să nu ia
în considerare aceste declarații.
Formulări din acestea că se joacă cineva cu dobânzile, că le manipulează, sunt mai mult decât periculoase. Ele pot fi tăiate de la rădăcină cu o simplă privire către teancul de rapoarte. Facem 4 rapoarte pe an și facem asta de 13 ani. Este dureros că mulți nici nu le citesc, dar ies în presă și fac diverse acuzații.
Pe la sfârșitul anului și începutul acestui an am asistat la un atac jalnic asupra BNR, inclusiv cu invective cum că nu suntem patrioți.
S-a sărit la gâtul BNR în ceea ce privește cursul valutar, într-o manieră total neresponsabila. Chiar dacă au cerut prin postări caraghioase să fie cursul fix, asta nu se poate. Dar va dați seama cât de porniți erau să atace BNR.
Suntem pentru creșterea consumului, dar atenție la dozaj. Ce se dorește, să ne facem că nu vedem cifrele? Acestea arată clar că s-a dat prea mult în economie. Această propagandă de doi bani nu mai merge.
Adâncirea contului curent este cauzată de creșterea bunurilor de consum. Se vede și pe stradă sunt mai multe mașini decât capacitatea autostrăzilor.
Există o dorință a consilierului economic al premierului să aibă grijă de bunăstarea românilor și cere asta Parlamentului, Guvernului. Și pentru asta ne cere să reducem dobânzile. Ia uite cine solicita asta, și chiar imperativ!
Păi să vina cu o OUG și să spunem să trăiască românii mai bine, să trăiască ca în Germania. Dacă nu le punem o taxă
Avem de discutat câteva lucruri introduse în mod repetat de consilierul pe probleme economice al premierului. Ne creează probleme de credibilitate. Are acest obicei de a lua 2-3 cifre dintr-o parte și de a le pune în altă parte…
Dânsul se întreabă de ce avem o rată a dobânzii de pilitică monetară mai mare ca în Cehia sau Polonia. Și se minunează! Dar chiar se minunează! Păi uitați-vă la soldul contului curent al Ungariei sau Poloniei. Sau la deficitele lor bugetare. Păi nu poți să iei doar cifrele care îți plac și să nu le vezi pe celelalte
Domnul consilier nu știe nici tratatul unional. Noi nu avem voie să primim sfaturi
Mai e un lucru grav: a canalizat toată discuția despre bănci doar pe problema creditului, ceea ce e chiar periculos! Păi prin bănci se fac toate plățile din economie. În bănci sunt 10 milioane de depozite. Într-o zi în România se fac 300.000 de plăți.
Dar singura preocupare a domnului consilier este să atace creditul și ROBORUL.
Păi prin ROBOR intră lichiditatea în sistem. Păi e ca și cum ai atenta la aprovizionarea cu lichiditate a Trezoreriei Statului.
Toată discuția cu ROBOR s-a bazat pe ideea că e bazat pe faptul că se calculează pe niște cotații manipulate. Mai spun o dată: tranzacțiile au legătură nu neapărat cu creditul, ci cu lichiditatea din sistem.
Comparația făcută vineri la televizor de consilierul economic al primului ministru- repet: consilierul economic al primului ministru- a fost total nereușită!
Înainte de a veni cu acuze din astea nu ar fi mai normal să vii la noi să discuți?
A mai declarat și la Boomberg că Roborul trebuie ”setat”. Păi nu știu ce setări vrea să-i facem, că el e un algoritm, e calculat de o agenție internațională! Acum o să spună că îl lăsăm și pe mâna străinilor! Repet, e vorba de consilierul economic al primului ministru.
Dl consilier economic al primului ministru NU vorbește în numele Băncii Naționale și nici nu poate să discute în numele BNR. Nici nu știu în numele cui vorbește de fapt.
Pentru că nici în Planul de trecere la euro nu e niciun damf de Vâlcov! Iar, după cum vorbește, n-a citit niciun raport al BNR. Dar tot comentează politica monetară!
Pentru Ordonanța 114, solicitarea BNR este desprinderea taxei pe active de ROBOR
BNR și reprezentanții Ministerului Finanțelor Publice (MFP) au format un grup de lucru la Comitetul Național de Supraveghere Macroprudențială (CNSM), pentru a discuta despre taxa pe activele băncilor, „ca să nu se mai interfereze domnul Vâlcov”, consilierul pe probleme economice al premierului Viorica Dăncilă.
Cursul a fost relativ stabil în ultima parte a anului, 0,1-04%.În schimb, s-a reușit stabilizarea anticipațiilor privind inflația. Publicul, în complexitatea sa, a avut încredere în această instituție. Pare cu atât mai bizar să asistăm, la finalul anului, la acest atac jalnic asupra Băncii Naționale a României. Reacția de la finalul anului a fost una disproporționată, indusă prin acuze publice. Le spun celor care au sărit la gâtul BNR, într-o manieră total neloaială și total iresponsabilă, că și pe vremea sistemului de cursului de schimb, se mișcau cu plus – minus 1%. Deci, chiar dacă au solicitat prin postări caraghioase pe site-urile lor, să fie cursul fix, cursul fix de tot nu poate să fie. Dar vă dați seama cât erau de porniți să zică ceva despre Banca Națioanlă”
Dincolo de toate aceste vorbe faptele sunt total în defavoarea lui Isărescu. Acest Isărescu ne crede prea proști, asta pentru că am îndurat atâta timp o dictatură bancară care a sărăcit milioane de români. Politica monetară dusă de BNR nu a fost în folosul românilor ci a străinilor. Orice majorare de salarii care a fost promovată de guvernanți a fost dublată imediat de modificarea cursului de schimb și de creșterea ROBOR. Asta dovedește o mare dușmănie față de cetățeni, pentru ca în loc să se adune ceva bănuți și în buzunarele românilor aceștia au luat drumul conturilor multinaționalelor și a băcilor comerciale. Trebuie oprit acest odios individ care dincolo că ne-a sărăcit și nea blocat o dezvoltare și o bunăstare binemeritată după decenii de bolșevism, ne-a mutat și rezerva de aur din țară în străinătate. Vlad T.
Municipiul Brașov va susține și producția celui de-al cincilea episod al serialului documentar „Wild Carpathia”. Realizatorul este cunoscutul jurnalist britanic Charlie Ottley, care a prezentat Primăriei proiectul episodului cu numărul 5, centrat pe povestea de iarnă a României. Ottey a filmat deja o serie de imagini printre care bradul de Crăciun din Piața Sfatului, Târgul de Crăciun, precum şi locuri pitorești din oraș și va continua să filmeze în Zona Metropolitană.
Municipiul Brașov va primi tot drepturile de difuzare pentru toate episoadele seriei, și va fi promovat ca sponsor în toate difuzările și la toate evenimentele legate de lansarea sau difuzarea acestui episod.
Realizatorii sunt la jumătatea filmărilor și au nevoie de finanțare pentru continuarea proiectului pe care deocamdată îl suportă din banii proprii iar bugetul estimat este de aproximativ 120.000 de euro.
Participarea financiară a Brașovului ar oferi garanția continuării proiectului, în condițiile în care filmările nu pot rata perioada de iarnă și depind foarte mult de ninsoare.
Potrivit primarului George Scripcaru, cota noastră de participare a municipalității va depinde direct de cât va apărea Brașovul în acest film de 46 de minute, aler cărui episoade anterioare au adus foarte multă notorietate României și Brașovului.
Primarul Brașovului l-a invitat pe Charlie Ottley să prezinte împreună lucrurile care ar trebui cunoscute despre Brașov și România, la Reuniunea directorilor responsabili pentru tematica biodiversității, care va avea loc în luna aprilie, la Brașov, în cadrul președinției României la Consiliul Uniunii Europene.
Documentarele lui Charlie
Ottley despre pădurile virgine din Carpaţi, oameni, locuri și obiceiuri, au
fost difuzate în 120 de ţări şi traduse în peste 20 de limbi.
Comerţul românesc este controlat de şapte entităţi: Auchan, Carrefour, Louis Delhaize Group (Cora&Profi), Schwarz Gruppe (Lidl&Kaufland), Metro AG, Coop (Selgros) şi Royal Ahold (Mega Image). Oricum am da-o, cam tot ce se vinde prin ţară trece pe la aceste mega companii. În prezent ele controlează aproape tot ceea ce mâncaţi şi beţi, detergenţii pe care-i folosiţi, dar şi o mare parte din îmbrăcămintea pe care o purtaţi, multe dintre electronicele pe care le aveţi în case s.a.m.d.
O concentrare de asemenea proporţii e greu de înţeles din perspectiva securităţii naţionale. E clar că domeniul a fost lăsat voit nereglementat pentru a le permite marilor rechini europeni să acapareze tot, lăsându-ne practic în voia vântului. Acesta este motivul pentru care comerţul autohton e sugrumat, iar grosul profitului se duce la marile lanţuri. Practici comerciale incorecte, achiziţii după bunul plac, creşterea nesustenabilă a importurilor şi multe altele sunt efectul direct al prezenţei pe piaţă a acestor veritabile lipitori către care se duc o bună parte din banii românilor. Partea proastă e că acum e atât de târziu încât nu-mi dau seama ce s-ar mai putea face. Asta pentru că, în cazul în care companiile menţionate decid să părăsească România – supărate de vreo decizie pe care-o percep negativă – pot declanşa o foamete mai ceva decât pe vremea lui Ceauşescu.
Laptele pe care-l beţi dimineaţa, brânza din farfurie, iaurtul şi celelate specialităţi vă sunt oferite de doar cinci companii: Lactalis (liderul absolut al pieţei autohtone), Olympus, Danone, Friesland Campina, Hochland Romania. În afara acestora, restul fac figuraţie. Fermierii români produc anual 5 milioane tone de lapte, dar de procesat nu se procesează decât a cincea parte. De ce, e simplu: telemeaua pe care-o mâncaţi dimineaţa se face în Polonia, caşcavalul afumat e adus din Germania s.a.m.d. Un alt domeniu în care bravul Consiliu al Concurenţei a declanşat anchete din care a rezultat că totul e OK.
Combustibilul pe care-l folosiţi la maşină provine de la doar trei producători. Asta în timp ce monopolul extracţiei de petrol e deţinut de OMV. La Revoluţie, România avea zece rafinării, şi procesa aproximativ 34 milioane de tone de petrol. Nu aveam capacitatea să consumăm atâta petrol, dar planul de dezvoltare prevedea că, la un moment-dat, se va ajunge la această capacitate. Aşa că, până să ne dezvoltăm, exportam în draci în Occident carburant rafinat aici. Acum am mai rămas cu doar trei rafinării, iar necesarul de combustibil îl importăm. Am ajuns mai rău decât iranienii din vremea lui Ceauşescu: ei ne dădeau ţiţei contra tractoare, ciment s.a.m.d. Noi acum pompăm petrolul autohton până la rafinăria OMV din Viena pentru a importa produse petroliere finite. Asta în timp ce rafinăriile noastre au fost date la fier vechi.
Gazul cu care vă încălziţi e furnizat de Romgaz (slavă Domnului, încă aparţinând statului) şi de omniprezentul OMV. În afara lor mai sunt doar ruşii prin cozile de topor de prin Elveţia.
Grâul românesc este colectat şi depozitat de o mână de companii care, după dorinţă, pot creşte sau scădea preţul fără nicio problemă.Ei controlează exportul şi tot ei fac falsele importuri. Variaţia preţului pâinii de la raft ar trebui să vă pună pe gânduri, dar întrucât ei sunt invizibili, de-aceea vi se pare că toată creşterea e un blestem. Poate o fi, dar unul fabricat cu atenţie.
Ştiaţi că sunteţi obligaţi ca orice tranzacţie peste 5.000 EUR s-o faceţi prin intermediul băncilor? Probabil nu vi se pare exagerat, doar salariul/pensia vi le încasaţi aproape obligatoriu prin intermediul băncii şi tot acolo vă păstraţi banii. Aşa e că nu e nimic în neregulă? Oare? V-aţi gândit totuşi că avem de-a face cu un cartel format din câteva bănci şi că pe această piaţă statul mai are undeva sub 5%? Că aceste „plăţi obligatorii” vin la pachet cu tributul obligatoriu pe care trebuie să-l plătiţi băncilor sub forma diverselor comisioane? Nu-i totuşi ciudat că banul, un monopol al statului, devine prin această cartelizare o chestiune strict privată şi controlată din afara ţării? Probabil acum înţelegeţi de ce Guvernatorele e atât de scump la vedere şi alege să ignore audierile solicitate de comisiile parlamentare.
Sunt doar câteva exemple pe care vi le-am dat şi
care ar trebui să vă tragă un semnal de alarmă. În realitate,
„libertatea” economică pe care-am sperat-o nu s-a dovedit a fi decât o
mutare a proprietăţii de stat în portofoliul unor entităţi private
străine care mimează concurenţa. Şi dacă statul mai avea milă în ceea ce
priveşte preţurile, privaţii optimizează în draci profiturile,
făcându-vă să scoateţi cât mai mulţi bani din buzunare. De asemenea, cei
care-au acaparat economia produc daune iremediabile ţării întrucât, în
locul producţiei interne preferă importurile, destabilizând astfel şi
contul curent, dar şi piaţa forţei de muncă.
Atunci când vă întrebaţi de ce ne-a plecat din ţară
atâta amar de forţă de muncă, uitaţi-vă cu atenţie spre cei cărora le-am
amanetat economia. De asemenea, dacă vă îngrijorează creşterea gradului
de îndatorare al ţării, daţi un ochi în farfurie şi conştientizaţi că
eticheta frumos colorată şi otrăvurile dichisite le luaţi din import,
alimentând astfel deficitul de cont curent şi, automat, influenţând
gradul de îndatorare. Şi nu doar propria sănătate o distrugeţi consumând
fake-urile acelea penibile, ci şi sănătatea economică a ţării.
Realitatea e că suntem captivi, iar libertatea ne-am vândut-o pe nimic
atunci când urlam că ne-am luat-o înapoi. N-am luat de fapt nimic
altceva în afara iluziilor.
Am urmărit cu interes apariția excelenței voastre la televiziunile Antena 3 și Realitatea TV și nu mă pot împiedica să vă scriu câteva rânduri. Ați dovedit că sunteți interesat de fenomenul românesc și că cunoașteți destul de bine România, ceea ce apreciez în mod deosebit. Am constatat că aveți totuși unele lacune și faceți unele confuzii în legătură cu un subiect care pe mine mă preocupă de mai mulți ani: relațiile româno-evreiești din anii guvernării mareșalului Ion Antonescu.
Sunteți, în mod evident, o persoană inteligentă și educată, contez pe capacitatea dumneavoastră de a accepta părerile altora și de a examina cu seninătate situațiile în care vi se atrage atenția asupra unor eventuale greșeli sau lacune de informație.
Sunt convins că mă cunoașteți după nume măcar, sunt catalogat ca unul dintre cei mai înverșunați anti-semiți, iar dacă ați lucrat la Ambasada Israelului din România în urmă cu 20 de ani, este probabil că ați luat cunoștință de încercările mele de a scrie ambasadorului Israelului din România și de a intra în dialog cu acesta. Am trimis pe adresa ambasadei mai multe memorii, am lăsat la portar și câteva cărți scrise de mine pe subiectul acestei controverse care atârnă greu în contenciosul româno-evreiesc:
A fost sau nu un holocaust în România? Se fac românii vinovați de genocid anti-evreiesc? Ce acuze îndreptățite pot fi aduse fie românilor, fie evreilor, din perspectiva relațiilor reciproce?
Îi dăm sau nu dreptate evreului Elie Wiesel care ne-a acuzat pe noi, românii, în termenii cei mai duri: „Ați ucis! Ați ucis! Ați ucis!”
Vă însușiți această poziție?…
Ați abordat la TV un subiect care vă dezice alte afirmații: cazul reginei-mamă, căreia la Ierusalim, la Yad Vashem, i s-au recunoscut merite absolut deosebite în salvarea unor evrei din România și a fost declarată „Drept între popoare” pentru intervenția salvatoare în legătură cu vestitul „tren al morții” din vara anului 1941. Conform regulamentului de acordare a acestui nobil titlu, persoana care a făcut un asemenea gest trebuia să fie în situația de a-și risca viața prin gestul respectiv. Ceea ce, evident, nu a fost cazul reginei mamă! Eu, personal, mă întreb de ce n-a făcut regina mamă niciun gest în favoarea evreilor strămutați în Transnistria și supuși unui regim de exterminare! Supuși adică unui genocid, adica vestitului Holocaust! Nu a schițat nici regina mamă, nici fiul ei regele Mihai, niciun gest de solidaritate cu evreii din Transnistria, un gest de delimitare de mareșal și de politica sa față de evrei! Consider că lipsa de reacție a reginei față de tragedia din Transnistria o descalifică ca„Drept între popoare”!
Sau, mai degrabă, lipsa acestei reacții dovedește că nu era cazul unor asemenea gesturi, deoarece în Transnistria nu se producea nicio tragedie, niciun genocid sau ditamai holocaustul! Faptul că regina a intervenit pe lângă mareșal în favoarea evreilor din România într-un moment când situația evreilor era primejduită de intervenția brutală a naziștilor germani este afirmat de mai mulți istorici, deși nu e dovedit că intervenția respectiva a avut vreun efect asupra mareșalului! Dar din toamna anului 1941 și până în primăvara anului 1944, cât a durat strămutarea evreilor în Transnistria, nu se cunoaște nicio intervenție a familiei regale în favoarea acestor evrei, despre care unii susțin că au fost supuși unui regim de exterminare, care a făcut aproape 300.000 de victime! Și doar regina mamă ar fi avut autoritatea să intervină în apărarea evreilor supuși exterminării în Transnistria! De ce n-a făcut-o? Mai merită onorantul titlu de „Drept între popoare”?!
Singura persoană care a intervenit pe lângă mareșalul Antonescu în favoarea acestor evrei nefericiți a fost liderul evreilor din România, cunoscutul Wilhelm Filderman, care i s-a adresat cu mai multe memorii conducătorului statului român, invocând informațiile sigure pe care le avea de la evrei deportați în Transnistria. Cunoașteți, domnule ambasador, detaliul care răstoarnă în modul cel mai spectaculos teza Holocaustului din România? Cunoașteți că mareșalul Ion Antonescu, excedat de memoriile marelui Filderman, bazate pe informații false, mincinoase, a dispus deportarea lui Filderman în Transnistria, pentru a constata singur, la fața locului cum mor pe capete evreii în Transistria?!… A fost deportat Filderman (foto jos), cu familia sa, i s-a pus la dispoziție o locuință cuviincioasă, o mașină cu șofer, să poată merge peste tot în Transnistria pentru a verifica situația evreilor. După câteva luni de documentare nemijlocită, avocatul Filderman n-a mai spus niciodată, în viața sa, un cuvînt de reproș la adresa guvernării mareșalului. Dimpotrivă, a avut nenumărate intervenții publice prin care a combătut ideea genocidului, a suferințelor evreiești în România. Cea mai cunoscută fiind intervenția sa în justiție, printr-o declarație notarială, pe care o puteți găsi integrală pe internet, unde circulă sub titlul ușor abuziv de Testamentul lui Wilhelm Filderman. Vă dau un singur citat:
„În perioada dominației hitleriste în Europa, am fost în legătură susținută cu Mareșalul Antonescu. Acesta a făcut tot ce a putut pentru a îmblânzi soarta evreilor expuși la persecuția germanilor naziști. Trebuie să subliniez că populația românească nu este antisemită, iar vexațiile de care au avut de suferit evreii în România au fost opera naziștilor germani și a Gărzii de Fier. Am fost martor al unor mișcătoare scene de solidaritate între români și evrei în momente de grea încercare din timpul imperiului nazist în Europa. Mareșalul Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea măsuri dure împotriva evreilor. Aș aminti doar următoarele două exemple:
– Grație intervenției energice a Mareșalului a fost oprită deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina. El a dat pașapoarte în alb pentru a salva de teroarea nazistă evreii din Ungaria, a căror viață era în pericol. – Grație politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub regim de administrare tranzitorie cărora, lăsând impresia că sunt date altora, le era asigurată conservarea în scopul restituirii la momentul oportun.
Menționez acestea pentru a sublinia faptul că poporul român,
atât cât a avut, chiar în măsură limitată, controlul țării, și-a
demonstrat sentimentele de umanitate și de moderație politică. Dar când
ocupația sovietică a impus tirania totalitară dirijată de Moscova,
condițiile s-au schimbat. Românii nu au mai fost în stare să aibă nici
cea mai mică autoritate asupra conducerii afacerilor lor interne.”
Ați pomenit la TV despre faptul că rușii au pus mâna pe toată arhiva
de la Auschwitz… A mai existat o arhivă care a fost luată cu japca de
ruși, după 23 august 1944: Ion Antonescu, care a avut multă minte, a
știut că după încheierea războiului, dacă nemții îl vor pierde, așa cum
erau o mulțime de semne, va conta mult la încheierea păcii atitudinea
avută de beligeranți față de evrei. Drept care Ion Antonescu a pregătit
un fond de documente din care rezulta atitudinea corectă față de evrei a
guvernului Antonescu. Acele documente se aflau în câteva lăzi destinate
conferinței pentru pace ce urma să aibă loc la sfârșitul războiului.
N-au mai ajuns să fie puse la dispoziția conferinței, lăzile acelea au
ajuns la Moscova, sub titlu de pradă de război!…
Domnule ambasador, Vă rog să rețineți detaliul cel mai important pe care vi-l pun la dispoziție: după 1991, în debandada care a urmat în URSS, emisari ai Israelului au reușit să „cumpere” de la ruși acele lăzi de documente care, în strategia lui Antonescu, urmau să exonereze România de orice acuzație de anti-semitism, de genocid etc. Acele documente se află acum în Israel și, în calitatea dvs de ambasador al Israelului în România, cred că le-ați putea consulta!… Dar mai ales ați putea pleda pe lângă superiorii dvs să facă gestul sublim și atât de corect, de firesc, de a preda autorităților de la București acele documente care, sunt sigur, vor pune capăt discuțiilor pe tema unui holocaust anti-evreiesc în România!
Nu sunt acestea singurele dovezi ale comportamentului corect pe care autoritățile statului român l-au avut față de evrei. Vă ofer și posibilitatea de a-l cunoaște, cât încă mai este în viață, pe domnul Șerban Alexianu fiul lui George Alexianu (in foto, alaturi de Antonescu in fata plutonului de executie), fostul guvernator al Transnistriei, care vă poate vorbi, cu probe și documente inedite, despre nevinovăția tatălui său, condamnat la moarte și executat alături de mareșal în iunie 1946. Autorii raportului comisiei Elie Wiesel nu s-au ostenit să-l întrebe cu ce poate interveni în apărarea tatălui său, deși eu, personal, le-am explicat că au obligația să afle ce are de spus în privința nevinovăției tatălui său. Toată viața sa domnul Șerban Alexianu a purtat pe nedrept povara de a fi considerat fiul unui condamnat la moarte pentru crime imaginare. Îmi îngădui să vă recomand o discuție cu acest domn Șerban Alexianu, veți cunoaște astfel un om, un român adevărat.
În principiu, vă pot ajuta să aflați cealaltă față a celor petrecute
în Transnistria anilor 1941-44, din perspectiva celor care neagă
producerea unui Holocaust anti-evreiesc în România. Este vorba de acea
„altera pars” al cărei drept la cuvînt cred că-l recunoașteți fără
rezerve! Vă recomand să intrați pe siteul meu, http://www.ioncoja.ro,
la rubrica Holocaust, unde veți găsi texte și comentarii semnate cele
mai multe de subsemnatul. De ani de zile caut un interlocutor evreu cu
care să verific ipoteza mea privind „holocaustul” din anii aceia. Am
fost de acord, cu ani în urmă, să particip la o discuție în Israel pe
acest subiect, dar discuția nu s-a mai organizat. Mă pun la dispoziția
oricărui istoric evreu sau român pentru a ne verifica argumentele în
această dispută despre care unii nu ar vrea să se afle că există.
Nu, domnule ambasador, românii, foarte mulți români, nu recunosc genocidul imaginat de falși istorici, de falși evrei! Cei care s-au grăbit să accepte această acuzație cumplită nu-și merită identitatea de români, de oameni!
E timpul să cunoașteți și români adevărați! Vă stau la dispoziție!
Cu cele mai bune gânduri,
Ion COJA
Post scriptum: Am aflat cu plăcere că sunteți pasionat de teatru. Cu ani în urmă am trimis în Israel proiectul unui spectacol care s-ar putea juca simultan în două limbi: ivrit și arabă. Pun în attachmentul acestei misive proiectul spectacolului Adio, Julieta, adio! Ar fi grozav să fie montat în Israel, s-ar potrivi de minune…
Potrivit informațiilor transmise în scris de autori antici, printre care se numără Lactantius și Eusebius, a existat pe continentul european IMPERIUL DACIA MARE, ce se întindea din Asia Mică până în Peninsula Iberică. Vaticanul păstrează documente antice asupra acestui caz, la fondul de manuscrise secrete. Citez din articolul publicat în Jurnal Paranormal, cu titlul ROMA ITALICĂ ESTE UN TOPONIM DE OBÂRȘIE DACICĂ. CE SPUNE O VECHE CRONICĂ RUSEASCĂ. A EXISTAT IMPERIUL DACIA MARE?
”În luna august din anul 2001, am făcut o vizită venerabilului preot cercetător istoric, Dumitru Bălașa, din Drăgășani. Cu acel prilej am primit cartea intitulată Roma Veche, al cărei autor este distinsul cleric. Redau câteva fragmente din această lucrare, atestată științific de numeroși cercetători, care are la bază letopisețul rusesc Voskrenskaia Letopis, pentru a fi consultate de către cititori. Inserez și o informație scrisă de Dumitru Bălașa, în cartea sa Roma Veche: ”În anul 305, Galer I a desființat Imperiul Roman și a înființat Imperiul Dacia Mare, ce ținea din Asia Mică până în Iberia. Este o realitate necunoscută istoricilor, deși ea apare documentar (vezi și Lactantius și Eusebius).”
Cetatea Zînelor – Covasna
”Potrivit informațiilor transmise posterității de către istoricul latin Lactantius (240 – 320 e.n.), contemporan cu Galerius, împărații daci din Roma Italică se purtau fără menajamente față de populația romană. De pildă, împăratul GaleriusMaximianus a
tratat cetățenii romani cu o cruzime exemplară, așa cum cuceritorii îi
tratează pe cuceriți, totul în numele aceluiași tratament pe care
victoriosul Traian l-a aplicat cu două secole înainte poporului lui dac.”(Sursa: Enciclopedia Wikipedia).
Vaticanul ascunde manuscrise
antice despre umilințele îndurate de romani din partea împăraților
daci, ce se aflau la cârma IMPERIULUI DACIA MARE. Documentele despre
IMPERIUL DACIA MARE și despre DACI sunt secretizate în Biblioteca
Vaticanului.
În alocuțiunea rostită de regina Margareta a II-a a Danemarcei, cu prilejul vizitei de stat a lui Nicolae Ceaușescu în Danemarca, regina elogiat cunoștințele agricole ale dacilor, pe care le-au lăsat dacii moștenire danezilor. Constituie o dovadă în plus, că IMPERIUL DACIA MARE a existat. A se consulta și documente din Arhiva Ministerului de Externe al României, în care există o copie de pe alocuțiunea rostită de regina Margareta a II-a a Danemarcei. Teritoriul țării noastre a fost secole de-a rândul grânarul Europei, până au luat hotărârea politicienii români să dezvolte industriile autohtone.
Stimați cititori, ne aflam în fața unui fals istoric de proporții prin care Vaticanul a modificat istoria reală a DACIEI – deci și Istoria popoarelor europene -, în funcție de interesele sale. Să cerem Papei Francisc să fie desecretizate neîntârziat documentele existente la Biblioteca Vaticanul asupra DACIEI și despre DACI – strămoșii poporului român și a României moderne. Vaticanul ascunde totodată, vina împăratului Traian pentru ravagiile făcute în Europa de popoarele migratoare asiatice, în anii care au urmat distrugerii militare a Daciei de către romani. În cazul de față, Vaticanul participă de secole la dezinformarea maselor umane asupra Istoriei universale, prin eludarea documentelor pe care le posedă. (A se consulta și articolul din Jurnal Paranormal, cu titlul ISTORIA DACIEI A FOST FALSIFICATĂ. LA SUBSOLUL SARMIZEGETUSEI-REGIA SUNT VESTIGII ANTICE, DISPUSE PE 9 NIVELURI DE LOCUIRE UMANĂ).
Poporul român nu trebuie să uite că armata romană aflată sub conducerea împăratului Traian a purtat un război de agresiune și jaf împotriva DACIEI. A considera că agresorul și jefuitorul strămoșilor noștri este strămoșul poporului român, este o ofensă incalificabilă. A venit timpul ca parlamentarii români să ia măsuri legislative pentru revenirea țării noastre la denumirea sa antică, DACIA. Denumirea român și România este un peiorativ și vine de la rumân, ce înseamnă iobag, șerb, potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române (DEX), editat de Academia Română. România este unica țară din Europa care își trage numele din iobăgie. Prin revenirea țării noastre la denumirea antică DACIA se va schimba în bine și percepția de care vor beneficia europarlamentarii români în fața liderilor europeni.
Comportamentul bizar a preș. Klaus Werner Iohannes, în raport cu diferite categorii de oameni, nu putea să nu fie sesizat de toți românii. După mai multe observații și analize comportamentale, specialiștii s-au pronunțat: suferă de o formă agravată de caligynefobie și ginofobie. Iohannis îi era frică inca din liceu de fetele frumoase și puternice! PSD ii propune sa se infrunte cu OLGUTZA la prezidentiale!!
Președintele PSD Cluj, Horia Nasra, l-a acuzat si el pe Klaus Iohannis că îi este frică de femeile frumoase și puternice și din acest motiv refuză să o numească pe Lia Olguța Vasilescu în funcția de ministru. Refuzul, explică social-democratul, vine dintr- ”un misoginism produs undeva între caligynefobie și ginofobie” Din aceasta cauza, ca sa-si depăsească acest complex de inferioritate, sotia sa îl ține strâns de mâna în locurile publice.
„Klaus Iohannis, din interes pur electoral, a transformat România într-un câmp de luptă politică și este dispus să facă orice pentru a împiedica Guvernul României să-și realizeze programul său de guvernare, de aceea, sistematic, pune bețe-n roate.
Cazul Lia Olguța Vasilescu nu este un accident, premierul României fiind un alt exemplu. Pe de altă parte consecvența irațională în refuzul numirii doamnei ministru Vasilescu poate fi interpretată și printr-un misoginism produs undeva între caligynefobie (frica față de femeile frumoase – n.r.) și ginofobie (teama de femei – n.r.), frica de femei frumoase și puternice”, a spus Nasra, potrivit paginii de Facebook a PSD Cluj.
Confirmarea diagnosticului s-a produs în urmă cu 458 de orer, preș. Klaus Iohannis a respins joi din nou numirea Liei Olguţa Vasilescu la Ministerul Dezvoltării, explicând că social-democrata nu are pregătire și experiență în domeniu, nici instruirea și aptitudinile necesare, nici reputație neștirbită și moralitate(!?).
Istoricul Dorin Mihai are dreptate cand scrie: „România reîntregită s-a făcut cu suferinţă, iubire şi sacrificiu, pe de o parte, şi cu inteligenţă, diplomaţie şi tenacitate, pe de altă parte. Se înţelege că o asemenea operă nu era la îndemâna mediocrităţilor, a samsarilor şi a lichelelor. Românii si-au facut acest dar uriaş cât secolul, au crezut în ţară şi în neamul nostru cu o dăruire şi o tărie de caracter care binemerită a fi întipărite în conştiinţa şi memoria colective. Nu ştiu când şi dacă aştrii se vor mai alinia prea repede într-o conjuncţie fericită, menită să ne aducă pe toţi românii împreună. Atunci, măreţia cauzei a fost susţinută de milioane de oameni sinceri care nu-l mai suportau pe Ceausescu. Dar au fost in frunte si suficiente personalităţi adevarate ori chiar siromâni simpli care au ştiut să adauge timp istoriei, vorba lui Eminescu. Ei au înţeles că, dacă nu ai puterea să „cazi unde trebuie” în balanţa istoriei, atunci când a venit vremea, rişti să ratezi totul şi definitiv.Sa trecem peste „manevtrele oculte” cu care ni se scot ochii„… Reacţionăm destul de consistent în situaţii limită, atunci când “modul românesc al fiinţei” (C. Noica) este negat. De mai multe ori în istorie am dovedit o capacitate aparent inexplicabilă de mobilizare in extremis. Poate şi pe aceea că istoria nu ne-a privilegiat cu victorii uşoare ori nemeritate. Sau poate pentru că suntem o naţiune moderna mai tânără, capabilă de elanuri şi de credinţă.
Dar atunci când vine vorba să confirmăm construind si să transpunem idealurile în legi bune şi în buna tocmire a vieţii, lucrurile se complică. Ies la iveală samsarii istoriei, profitorii bunei credinţe a neamului nostru ţărănesc, speculanţii patriotismului lucrativ, trişorii şi învârtiţii, adică toată pleava umană care nici pe front nu a luptat, nici credinţă nu a avut,În vremea aceasta, poporul, jignit în demnitatea lui, preferă să se închidă în sine ori să cadă în fatalism, pierzându-şi încrederea că mântuirea poate să vină şi de la istorie, înafara celei de la Dumnezeu. Iar dezamăgirea a generat frustrări în rândul tinerilor cu deosebire, acestia vor propune curând soluţii radicale de asanare morală. Cu acest bagaj confuz şi corupt de istorie, dar şi cu o memorie viciată, am recăzut în capcanele naivităţii şi ale manipulării, începând din decembrie 1989, când comuniştii s-au travestit în salvatori,omiţând să ne spună amănuntul că veneau si în numele Moscovei, la fel ca părinţii lor, în anii de după război. Vocile critice şi conştiinţele vii au încercat să rupă crusta optimismului oficial. Dar cine are urechi să-i audă, dacă României îi merge bine, tot oficial, românul are pită şi slană pe masă, iar belferii trăgeau sfori cu folos? Cei care au anuntzat dezmăţul moral şi politic au fost fie ignoraţi; blestemul nu venea de nicăieri, nu era misterios, nici doar urmarea conjuraţiei statelor vecine ci consecinţa lipsei noastre de prevedere, a demisiei morale din partea prea multor politicieni, a slabei mobilizări a simţului civic, a superficialităţii, suficienţei şi ticăloşiei ridicate la rang de decizie. Aşa se face că nu am sesizat prăbuşirea încrederii în clasa politică, derapajele democraţiei, corupţia devastatoare din vremea regimului lui Carol al II lea, impostura generalizată. Conştiinţele lucide au dezvăluit mecanismele acestor stări de lucruri şi au făcut recurs la responsabilitate. Într-o stare de marasm moral fără ieşire, a trebuit să executăm cererile imperative ale ruşilor, ungurilor şi bulgarilor, fără să mai avem puterea să protestăm, darămite să ne solidarizăm pentru a rezista.
Putem să deplângem prăbuşirea României Mari până se scutură cămaşa de pe noi, putem să invocăm perfidia vecinilor, putem să cădem sub imperiul psihozei conjuraţiei străinilor, dar toate acestea nu ne ajută să înţelegem cum idealul generaţiei de la 1918 s-a prăbuşit dramatic la 1940, iar apoi o nouă cădere ne-a obligat să acceptam distrugerea tututror simbolurilor Marii Uniri şi martiriul înfăptuitorilor ei. Cu acest bagaj chinuit din fragmente de amintiri ieşeam formal din comunism, pentru a fi conduşi… tot de vechii comunişti,protejai de aceiasi securisti,, care-i adunau pe români la Alba Iulia de 1 decembrie 1990, pentru o mascaradă de omagiere a Marii Uniri, fără martirii ei. Când Corneliu Coposu i-a evocat pe erorii uitaţi, mulţimea instigată de vedeta de duzina Petre Roman, fiul kominternistului Neulander, sub privirile îngăduitoare ale bătrânului bolşevic Ion Iliescu, a început să urle turbată. Sancta simplicitas! Comuniştii omagiau un fel de unire fără poveste şi fără eroi, ca o abstracţiune. Cu aceeaşi comunişti în funcţiile cheie ale institutiilor statuluidefilăm şi astăzi, într-o ţară demoralizată, sfâşiată de lupte interne, bântuită de false psihoze şi fără niciun ideal de viaţă, chiar si la Centenar. Iar ceea ce ar fi trebuit să fie un titlu de mândrie naţională şi un prilej de pioasă aducere aminte se finaliza a fi un fiasco….
O ţară se clădeşte în fiecare zi, nu doar la sărbători. Iar România în care trăim, cu bunele şi cu relele ei, este expresia modului nostru de a fi, cu tarele noastre educaţionale, cu neputinţele noastre, cu vrajba dintre noi. Nu putem depăşi acest marasm decât dacă acceptăm că trebuie să ne schimbăm cu totii: noi, cetatenii in primul rand,dar RADICAL decidenţii politici,apoi institutiile „tacute” care au incalecat Justitia , adminstraţia ţării in structurile de decizie,dar mai ales gestiunea idealurilor. Are cineva curajul să înceapă?
Puțini români pot înțelege paranoia securistoidă care s-a revărsat peste noi în cel mai nenorocit și mai păgubos regim (Băsescu) din perioada modernă a țării. Și cele mai perverse previziuni nu au putut anticipa o astfel de evoluție care întrece și cel mai trist deceniu din epoca Ceaușescu. Practic, așa cum de altfel s-a recunoscut de la cel mai înalt nivel, statul a fost controlat de o structură mafiotă.
Claudiu Manda, președintele Comisiei de control a activității SRI, a afirmat că Parchetele și SRI au interceptat 6 milioane de români în perioada 2005-2016. Aceste interceptări au costat 141 de miliarde de euro, ceea ce ar însemna o sumă mai mare chiar decât prejudiciile acuzate în dosare de parchete și SRI.
„Totalul acestor acte de autorizare și supraveghere în 2005-2016 înseamnă 311.000 de mandate. În contextul în care pe un mandat de supraveghere putem să ne gândim că vorbim de o medie de 20 de persoane sau posturi interceptate, putem să gândim că au fost mai mult de 6 milioane de persoane interceptate”, afirmă Claudiu Manda, potrivit luju.ro.
Un calcul făcut de ziariștii de la Lumea Justiției arată că un minut de interceptare telefonică ar costa 2,57 de lei, ceea ce însemnă că pentru o zi costurile se ridică la suma de 780 de euro. În cazul filajului costurile sunt și mai mari, adică, 7.536 de lei pentru o zi
O știre aproape uitată, este de anul trecut, a fost reluată acum cateva zile de către Canalul tv B1, că de la anul guvernatorul BNR ne va părăsi, nu va mai ocupa această funcţie. Știrea nu a mai fost reluată. Mugur Isărescu (are 70 de ani, și de mai mulți ani cumula pensia cu salariu, alte îndemnizații și bonusuri), guvernatorul BNR, a declarat luni, 7 mai 2018, într-o conferinţă de presă, ca nu va mai ocupa postul și va pleca.
Este un anunț care vine după aproape 29 de ani în fruntea Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu rezistănd tuturor presiunilor politice pe o funcție care a influențat în mod radical economia României.
Anul 2019 este de fapt și momentul în care lui Isărescu îi expiră (în luna iunie a.c.) actualul mandat în fruntea instuției, iar prin declarația de anul trecut acesta anunță că nu va mai cere Parlamentului să fie validat pentru un alt mandat. Sigur actuala coaliție de la guvernare nu îl va mai acorda.
Mugur Isărescu este singurul guvernator post-decembrist al BNR, fiind în fruntea instituției imediat după Revoluția. Acesta a fost și premier al României între 1999 și 2000 și a candidat fără succes în alegerile prezidențiale din anul 2000 (a luat mai puțin de 3%).
Acel anunț a venit în contextul criticilor puternice lansate de PSD și Guvern la adresa BNR și a guvernatorului, o situție care se repetă an de an. Acum tela este ROBOR, Politica cursului de schimb, OUG taxa pe lăcomie.
„Gilets jaunes” – cunoscuţi la noi sub denumirea de „Vestele galbene” – şi „#rezist” se află în stradă, poziţiile lor fiind aparent similare.
Doar aparent, pentru că nihilişti-anarhişti de la „#rezist” – susţinuţi de forţe externe anti româneşti şi de însuşi Preşedintele României (cel care ar trebui să protejeze echilibrul societăţii româneşti, dar încalcă sistematic prevederile Constituţiei României) demonstrează împotriva Guvernului României, în timp ce „Gilets jaunes” – pro statul naţional francez – luptă împotriva sistemului distructiv al dictaturii Grupului „Bilderberg” şi al globalismului financiar sclavagist din spatele acestuia reprezentate de însuşi Preşedintele Franţei.
Pentru a înlătura o condamnabilă similitudine între batalioanelor sorosiste din România şi patrioţii francezi ieşiţi în stradă, vă prezentăm o selecţie de texte preluate din presa din România şi din Franţa. Lăsăm la aprecierea cititorilor să tragă învăţămintele şi concluziile de rigoare în privinţa poziţiilor aflate la antipozi ale celor două formaţiuni.
Rothschildzii dau şefii de stat ai Franţei!? Deşi există nume distincte importante în istoria marilor afaceri ale rothschildzilor francezi, precum Guy de Rothschild sau Edmond de Rothschild, din anul 2003 afacerile ramurilor engleză şi franceză s-au unit într-o acţiune globală, apoi cea franceză a luat conducerea. Politicianul francez Georges Pompidou (1911-1974) a fost angajat în 1953 de către Guy de Rothschild să lucreze la banca Rothschild Frères, cea a ramurii franceze a familiei.
În 1956, Pompidou ajunge managerul general al băncii evreieşti, poziţie pe care o ocupă până în 1962, când este propulsat în funcţia de prim-ministru al Franţei. Stă în această poziţie până în 1968, apoi, din 1969 până în 1974, devine preşedinte al Franţei. Pompidou a dat o lege în 1973, supranumită şi „legea Rothschild” prin care obliga statul francez să se împrumute de la băncile private, cum vom vedea. Apoi, ca o replică, preşedintele socialist François Mitterrand (în funcţie între 1981 şi 1995) a naţionalizat în 1982 parte din sistemul ban¬car francez, în frunte cu banca Rothschild, în scopul „restabilirii puterii creării de bani de către colectivitate”. Statul preluase practic doar firmele acelor bănci (despăgubind proprietarii), aşa că, în 1984-1987, David Rothschild, fiul lui Guy, ajutat de acesta, a refăcut banca franceză a familiei, sub numele final de Rothschild & Cie Banque (iniţial Paris-Orleans Finance), împreună cu fratele său Edouard Rothschild şi vărul Eric de Rothschild. Când statul francez le preluase prima bancă, ei primiseră o importantă despăgubire de sute de milioane de franci francezi, echivalentul valorii acţiunilor lor pe piaţă. Formal, capitalizarea iniţială a noii lor bănci a fost de numai un milion de dolari, dar beneficiind de resurse ascunse, curând şi-au transformat banca de investiţii într-unul din marii jucători din Franţa şi din Europa continentală de vest, compania bancară fiind controlată prin „elveţiana” Rothschilds Continuation Holdings AG, deţinută la rândul ei de „olandeza” Rothschild Concordia.
Cum ramura franceză a devenit cea mai puternică ramură a familiei după 2003 (şi, mai ales, după 2007), în presa internaţională, mai ales în cea franceză, au apărut semne de întrebare şi despre cum a acces în politică Emmanuel Macron, care în 2017 a devenit preşedintele Franţei, învingându-o pe naţionalista Marine Le Pen, deoarece şi Macron a fost din 2008 un angajat de vârf al băncii Rothschild, ajungând managing director şi chiar „partener” şi, bineînţeles, multi multi milionar în euro. În politică, lui i s-a înfiinţat peste noapte, în aprilie 2016, un partid cu pretenţia de „anti-sistem”, numit En Marche (În Marş), de orientare şi liberală şi pro-globalizare, dar care s-a vădit ca fiind construit tot de către „sistem”, mai ales după ce s-a aflat că Macron şi partidul său au fost finanţaţi de ong-urile internaţionale ale lui George Soros, promotorul nr.1 al sistemului global (fără frontiere) al marelui capital şi pionul Rothschild în afacerile politice internaţionale. (În 2016, mai mulţi hackeri au spart conturile de e-mail ale lui Macron şi ale companiilor cu care lucrează, descărcând de pe acestea peste 9 GB de date pe care le-au distribuit apoi pe Internet, pe Twitter, sub titlul EMLeaks sau # Macronleaks, din acestea rezultând nu numai că prezidenţiabilul era ajuta de Soros, dar şi că făcea transferuri dubioase băneşti în paradisurile financiare).
Ascensiunea rothschildiană a lui Macron Oricum, cel care l-a propulsat politic pe Macron este finanţistul evreu francez Jacques Attali. Acesta aparţine lumii marii finanţe internaţionale, începând cu „Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare”, o instituţie financiară de preluare a estului european comunist, pe care a conceput-o din 1989, la Londra, şi i-a fost prim şef din 1991, şi, deşi prin cărţile lui (precum A Brief History of the Future – O scurtă istorie a viitorului) apare ca un „insider” deconspirator al ocultei globale, dezvăluind chiar şi viitorii paşi şi etape ai „programului bancherilor illuminati”, el însuşi este un arhitect al noii ordini mondiale. De fapt, în 2007-2008 Macron i-a fost iniţial subaltern lui Jacques Attali, la aşa zisa „Commission pour la libération de la croissance française”, o comisie guvernamentală de „îmbunătăţire a creşterii economiei franceze”, prezidată de Attali, care a avut de la preşedintele francez Nicolas Sarkozy, evreu şi el, în parte, mână liberă în a-şi alege oamenii. „Emmanuel Macron? Eu l-am inventat! Total!”, avea să spună mai târziu Jacques Attali, adăugând: „Cu începere din momentul în care l-am propulsat la Paris şi în întreaga lume… Aceasta este realitatea obiectivă”. Şi publicaţia Paris Match, atunci când relatează întâlnirea din primăvara lui 2008 dintre David Rothschild şi „promiţătorul in-spec¬tor financiar” Macron, precizează că acesta din urmă i-a fost introdus bancherului evreu de către Jacques Attali şi Serge Weinberg, un magnat „francez” membru al grupării globale Comisia Trilaterală, evreu şi el (ca şi Rothschild şi Attali).
Şi Jacques Attali este un participant mai vechi la întrunirile Grupului Bilderberg (precum cea din 1975), think-tank-ul mai elitist şi mai important decât Co¬mi¬sia Trilaterală, ambele susţinute de familia Rothschild, cum participant/membru a fost şi ex-preşedintele francez Georges Pompidou (fost bancher Rothschild şi el) şi cum va fi în 2014 şi Emmanuel Macron, îna¬inte de a deveni ministru al Economiei şi, în trei ani, preşedinte al Franţei. În anul morţii preşedintelui Pompidou, 1974, şedinţa Grupului Bilderberg, care s-a ţinut în Franţa, s-a deschis chiar cu un moment de reculegere pentru acesta, ca pentru un important membru, la întrunirea din 1974 a grupului fiind prezent şi Guy de Rothschild (tatăl lui David Rothschild), care îl avusese angajat manager general la banca sa pe Pompidou, pe care apoi l-a propulsat în politică.Din funcţia guvernamentală în Comisia Attali, deci, Emmanuel Macron a trecut la banca lui David Rothschild, în 2008, perioadă în care l-a cunoscut pe cel mai apropiat consilier politic al său, pe Ismaël Emelien, care, deşi are un nume de rezonanţă musulmană, nu este arab, ci doar are o familie ce provine din nordul Africii, ca şi Jacques Attali, care este evreu algerian. „Există o îndoială cu privire la originea sa musulmană, care se bazează doar pe numele său” spunea despre Ismaël Emelien şi publicaţia evreiască „Temps et Contretemps” în articolul „Les « arabes » de Macron”, din septembrie 2017 (în echipa de campanie a lui Macron au fost cooptaţi mai mulţi arabi şi musulmani, care să aducă la vot, pentru el, şi acest electorat, ceea ce au reuşit).
Grupul Bilderberg „garantează” pentru Macron În anul 2012, când încă era director la banca Rothschild, tot Attali l-a introdus cu ample recomandări pe Macron şi la preşedintele francez socialist François Hollande, acesta angajându-l drept secretar general la Palatul Élysée, sediul preşedinţiei Franţei, unde s-a ocupat de promovarea unor proiecte legislative favorabile mai degrabă marelui capital decât electoratului socialist al preşedintelui. Macron s-a supărat când a fost format primul guvern Manuel Valls, investit la 31 martie 2014, deoarece nu a fost numit ministru al Economiei, dar în 29 mai – 1 iunie participa la întrunirea Bilderberg din 2014, invitat fiind de către preşedintele Bilderbergerilor, Henri de Castries, şeful trustu-lui financiar Axa Group în care cei mai importanţi parteneri oculţi sunt Rothschildzii francezi.
Una din¬tre cele mai importante instituţii financiare multinaţionale la nivel mondial, cu sediul central la Paris, în Axa Group unii dintre cei mai importanţi parteneri sunt Rothschildzii francezi, conform studiului profesorului de economie de la Sydney University Evan Jones: The Fall and Rise of the French Rothschilds (2013), iar şeful Axa Group, Henri de Castries, a preluat conducerea Grupului Bilderberg din 2012, când s-a retras din funcţie celebrul vicontele Étienne Davignon.
Întors de la întrunirea Bilderberg din 2014, Macron declanşează voit un scandal public prin demisia de la Palatul Élysée însoţită de apariţii tv în care îşi promova imaginea de super economist marginalizat de putere exprimându-şi „frustrarea că nu poate influenţa reformele guvernamentale”, aşa că guvernul se restructurează şi, din august 2014, el devine ministru al Economiei şi Finanţelor.
Pe mâna finanţiştilor evrei De la demisia din fruntea staff-ului prezidenţial şi până la co¬optarea în guvernul Franţei, Macron nu a vrut să mai ocupe vreo funcţie, nici publică, nici în privat, conservându-şi astfel imaginea de marginalizat. Dar el a fost „ajutat” de către omul de afaceri evreu Alain Minc să fie angajat în această perioadă la Universitatea din Berlin ca „cercetător” la distanţă, ceea ce trebuia să îi mărească prestigiul. Minc se chema la naştere, în realitate, Minkowski, tatăl său, Josef, fiind un evreu comunist polonez, dar care ajunge în Franţa, Alain Minc, un prieten al familiei Rothschild (mai ales al lui David Rothschild) ajungând să facă parte, la un moment dat, din grupul de consilieri intimi ai preşedintelui Nicolas Sarkozy. Macron s-a apropiat mult de „businessman”-ul Alain Minc, deşi erau deja prieteni, chiar din poziţia sa de director al băncii Roths-child & Cie, când s-a ocupat din partea băncii de recapitalizarea publicaţiei „Le Monde”, Minc fiind încă de atunci preşedinte al board-ului revistei franceze care mai târziu i-a făut şi campanie mascată lui Macron. De fapt, tânăr emigrant evreu în Franţa de după război, Minc a făcut parte, ca şi Macron mai târziu, din organizaţia French-American Foundation, ca unul din primii Young Leaders ai acesteia, o organizaţie de „Global Influnece” înfiinţată în 1976 de think tank-ul amercian globalist Council on Foreign Relations şi menită să apropie Franţa de politica S.U.A. Prin French-American Foundation sunt interconectate nume de participanţi sau chiar „Young Leaders”, precum magnatul evreu american John Paulson, George Soros, Bill Clinton, Hillary Clinton, Henri de Castries (şeful Bilderberg şi ex-şef la grupul financiar AXA, dirijat de Rothschildzi), Pierre Moscovici (politicianul socialist francez de origine evreiască din România care a tutelat P.S.D.-ul în vremea lui Năstase), celebrul general american Wesley Clark sau Robert Zoellick, fostul preşedinte al Băncii Mondiale.
Tot de finanţa internaţională este legat şi numele celui mai apropiat colaborator politic al lui Emmanuel Macron, care l-a ajutat să îşi facă partidul prezidenţial, „En Marche”. Este vorba, cum am văzut, de către aparent musulmanul Ismaël Emelien – mai degrabă evreu magrebian -, care a demarat în viaţa socială ca asistent al lui Dominique Strauss-Kahn, fost ministru de Finanţe al Franţei şi director al Fondului Monetar Internaţional în perioada 2007-2011, la rândul lui provenind dintr-o familie evreiască magrebiană (tinereţea şi-a petrecut-o în Maroc, unde are şi o vilă) şi participant asiduu la şedinţele Bilderberg. Când nu avea nici 20 de ani şi era student, Emelien a fost cooptat în echipa de conslutanţă politică a lui Gilles Finchelstein, un evreu francez, „luptător împotriva antisemitismului”, care lucra pentru „socialişti” precum Pierre Moscovici sau Dominique Strauss-Kahn. Astfel a ajuns Emilien să lucreze direct pentru Strauss-Kahn, în campaniile acestuia şi, totodată, să se cunoască cu Macron, care era membru al Fundaţiei Jean Jaures, o promotoare a „progresismului”, în timp ce şeful lui Emilien, Finchelstein, este şeful acestei fundaţii, importante în Franţa, ce l-a şi suţinut pe Macron la prezidenţiale.
Macron şi Emelien au devenit prieteni foarte apropiaţi, astfel încât Macron l-a angajat la cabinetul său ministerial pe consilierul politic, au făcut împreună partidul în 2016, iar din 2017 l-a adus şi în staff-ul de la palatul prezidenţial, la Élysée. Ideea victoriasă a lui Emelien şi a Fundaţiei Jean Jaures împotriva naţionalistei Le Pen, din campania pre-zidenţială a fost să mobilizeze şi electoratul musulman în favoarea lui Macron, reuşind căci „Ismael este cel mai bun strateg politic din Paris”, zicea Laurent Bigorgne, directorul Institutului Montaigne, think-tank-ul liberal prezidat de Henri de Castries, preşedintele Grupului Bilderberg. Este un fapt bine cunoscut în Franţa că, în 2016, anul în care, demisionând din guvern, s-a lansat în campania prezidenţială, Emma-nuel Macron se afişa des, şi în public, cu tutorele şi ex-patronul său, David Rothschild, fapt reflectat şi de numărul revistei Paris Match din 2017 mai sus citat, care debutează cu fotografie din 2016 în care râd fericiţi, împreună, David de Rothschild încadrat de Macron şi de mult mai vârstnica lui soţie, Brigitte.
„Tutorele” lui Macron, Attali, are desfăşurătorul globalizării Bilderberghianul Jacques Attali îşi asumă rolul de a-l fi creat, „totalmente”, pe Emma-nuel Macron. Attali aparţine acelei lumi a evreilor magrebieni (nord africani), aşa cum am mai arătat, şi se află într-o strânsă relaţie cu ramura franceză a familiei Rothschild, familie care a ajutat la stabilirea în Franţa, după Al Doilea Război Mondial, a sute de mii de evrei magrebieni (din Maroc, Algeria, Tunisia, Libia, Mauritania şi Egipt), din fostele colonii, care se regăsesc din plin şi în jurul lui Macron.
Dacă, conform presei franceze, Attali este cel care l-a plasat pe Macron la banca Rothschild, recomandându-l la mai întâi la François Henrot, mâna dreaptă a lui David de Rothschild, Henrot avea să se scape într-un interviu, în 2017, arătând că Macron „este un excelent manipulator care « spune poveşti » privind poziţionarea sa « anti-sistem »”.Attali este un personaj complex al noii ordini mondiale de tip „Illuminati”. El este şi mason, ca şi mulţi dintre cei apropiaţi lui, exprimându-şi viziunile în lucrarea „Labyrinth in Culture and Society: Pathways to Wisdom” din 1999, dar programul mondialist, la care este parte, îl expune în altă lucrare, din 2006, „A Brief History of the Future”, apreciată de către „nemuritorul” Grupului Bilderberg, sforarul mondializării Henry Kissinger, ca „strălucită”. În această scurtă „istorie a viitorului”, Attali ne anunţă că, mai întâi va veni „sfârşitul imperiului american”, apoi „hiper imperiul” transnaţionalelor, în care practic nu vor mai exista naţiuni şi ţări, dar care va face şi el implozie, urmând „hiperconflictul”, care va face loc mult aşteptatei „hiperdemocraţii” illuminate, când ar fi bine(!?).
Hiperdemocraţia va fi Guvernul mondial unic, stabilit de O.N.U., ce va impune fiecărui cetăţean obligaţii faţă de mediu şi de alte persoane, dezvoltând „un bine comun” definit de o inteligenţă colectivă: „o inteligenţă specifică în sine” ce gândeşte diferit de fiecare om. „În cele din urmă, în stadiul final al evoluţiei vom putea asista la o hiperinteligenţă a tra¬iului, în care omenirea va fi doar o componentă infinitesimală. Istoria singulară a lui Homo sapiens sapiens ar atinge punctual final: desăvârşirea” (Jacques Attali).
„Gilets jaunes” Unii vorbesc deja despre o mişcare franceză care s-ar putea răspândi în toate țările occidentale. Acțiunea „Vestele galbene”, timidă la inceput, a căpătat o dimensiune neașteptată la Paris, când demonstranții, deși puțini în acesl moment, au decis să ocupe simbolic Champs Elysées.
Acțiunea „vestelor galbene” a luat o amploare neașteptată la Paris. Această parte a capitalei franceze reprezintă tot ceea ce urăsc francezii de jos: puterea banilor, pe care Francois Hollande promisese să o combată, dacă ar fi fost ales. Dar, predecesorul lui Emmanuel Macron și-a temperat rapid entuziasmul odată instalat la Elysée. Pentru că puterea, în țările industrializate care domină lumea, este departe de a fi o țintă ușoară pentru liderii politici ale căror cariere sunt făcute și desfăcute de interesele celor foarte bogați Ridicarea extremei dreapte în majoritatea țărilor europene va provoca, în cele din urmă, un cutremur care le-ar putea duce la revenirea în anii 1930 care au precedat cel de-Al Doilea Război Mondial. Ingredientele pentru o revoltă generală și apariția regimurilor naționaliste sunt reunite și apar primele simptome ale unei sciziuni între conducători și conduși.
Emmanuel Macron a fost adus la putere de către Rothschild, o entitate cu naționalități multiple care modelează politica unei țări în funcție de conjunctură. Este cea care-i dictează foaia de parcurs președintelui pe care l-a impus. Este cea care a trebuit să-l alinieze pe Nicolas Sarkozy – președinte al dreptei – la politicile războinice ale Washingtonului și care au dus la asasinarea liderul libian Muammar Gaddafi, pentru a profita de bogățiile subterane ale acelei țări. Este, de asemenea, cea care l-a făcut pe François Hollande, președintele stângii, să facă același lucru în Siria, singura țară care, până la distrugerea sa, ar putea încă să-i facă probleme Israelului. La fel implicarea armată și în nordul Mali, unde resursele naturale trebuie să rămână în mâinile „familiei conducătoare” din cea de – A Cincea Republică. Rothschildzii l-au sponsorizat pe tânărul Emmanuel Macron pentru a face treaba murdară prin sărăcirea unor segmente întregi ale societății franceze și îmbogățirea celor mai bogați prin eliminarea impozitului pe capital și creșterea taxelor în detrimentul celorlalți.
Democrația occidentală de fațadă constă în a lăsa plebea să vorbească liber, însă ascunde o dictatură deghizată, a cărei putere reală este concentrată în mânile bancherilor speculanți și ale magnaților dezinformării, cele două categorii fiind adesea legate de alianțe din interes, așa cum se întâmplă la monarhi.
România, câmpul tactic al unui experiment totalitar Jacques Attali a fost suficient de înțelept să prevină contemporanii că imperiul global care își pregătește, azi, triumful are să fie unul de factură totalitară. Ipoteza bancherului filosof este verificabilă întrucâtva pe terenul realităților din U.E. Iată că, acum, în pofida Tratatului constituțional, care nu prevedea partajări ale suveranităților în materia justiției, liderii U.E. își anunță intenția de a generaliza M.C.V.-ul spre a avea control asupra statutului de drept din țările Europei Unite. Această cale de partajare a suveranității acolo unde ea nu este partajată este o șmecherie care, la noi, a fost impusă sub demagogia luptei cu corupția. Acum, liderii U.E. spun că România nu este o excepție în materie de corupție, că nu este campioana en titre a acestui „sport” și că lupta împotriva corupției trebuie generalizată.
Cum să ne înfrânăm noi gândul că am fost primul câmp tactic al acestui experiment totalitar: controlul politico-securistic al Justiției? Lăsați, voi, românilor, de-o parte amestecul vostru politic în treburile justiției voastre ca să venim noi, creatorii M.C.V.-ului, cu propriul nostru control politic, susținut de controlul S.R.I.-ului vostru. Veți vedea, la urmă, că veți fi avut o contribuție însemnată la punerea Justiției din tot cuprinsul U.E. sub controlul forțelor globalitare. Patria globală vă va fi recunoscătoare! Dacă n-ar fi apărut intenția liderilor U.E. de a generaliza M.C.V.-ul, am fi putut crede că noi am fost aleși pentru acest experiment pentru că suntem un model de corupție generalizată. Ei bine, nu. Acum știm: suntem doar un model de slugărnicie. Știm acum mai bine ceva important: de câte ori ceva enigmatic nu poate fi explicat prin rațiuni din trecut, ori din prezent, acel ceva este reglat de rațiuni din viitor (de scopuri).
Revendicările „Gilets jaunes” Spre deosebire de urletele anarhiştilor de la „#rezist”, subvenţionaţi generos de forţe externe, printre numeroasele revendicări ale „Gilets jaunes” se regăsesc: ieşirea imediată a Franţei din N.A.T.O.; salariu minim pe economie de 1.300 euro net lunar; salariul plafonat la cel mult 15.000 de euro; indexarea raportată a inflaţiei a salariilor, pensiior şi alocaţiilor; stoparea privatizărilor şi crearea de locuri de muncă; revenirea în proprietatea statului a industriilor gazelor naturale şi de electricitate; pensionare la vârsta de 60 de ani; reindustrializarea Franţei; oprirea migraţiei forţate; interzicerea organismelor modificate genetic, a pesticidelor cancerigene şi a comercializării ambalajelor poluante[9] şi multe altele.
MOTTO 1: „S-a născut principala forţă de opoziţie: Alianţa 2020 USR-PLUS. Proiectul nostru e România. Acum ai cu cine!“(Dacian Julien Cioloș, 2 februarie 2019, pe FACEBOOK)
MOTTO 2: „ …Domnul Cioloş a fost prim ministru al României un an de zile, iar singurul partid care l-a susţinut în mod onest, necondiţionat, a fost PNL, deşi de multe ori am strâns din dinţi, faţă de această atitudine necondiţionată. Atitudinea lui faţă de PNL a fost una ezitantă.” ( Alina Gorghiu, 10 martie 2017, Timișoara …………………………………………………………………..
Într-o zi ca oricare alta, în martie 2017, doamna Gorghiu Alina a ieșit și ne-a spus că a strâns din dinți, o îndelungată perioadă, și așa, cu dinții strânși, l-a pupat lunguieț pe Julien Dacian (sărut franțuzesc unilateral, se-nțelege…) ceea ce trebuie să recunoașteți, este o figură erotică extrem de originală, demnă de studiat și care, poate, va face istorie… Din felul în care ne-a mărturisit că nu prea i-a plăcut, nici nu știm ce să înțelegem , căci iată cum a strâns dânsa din dantură un timp nedefinit:
„…Profilul lui Dacian Cioloş este un PROFIL CORECT pentru candidatul PNL”( 29 iulie 2016) „…Vouă VĂ PLACE Cioloş? Că mie DA…( pagina de Facebook, 1 octombrie 2016)
”…Dacian Cioloş va fi NUMITOR COMUN al unei formule pe care eu o consider esenţială în acest moment în România pentru schimbarea de care avem nevoie. Şi noi, şi USR VOM SUSȚINE propunerea de prim-ministru Dacian Cioloş şi cumva platforma aceasta e startul unei campanii cu Dacian Cioloş prim-ministru. Aşa o văd eu, rămâne să mă contrazică Dacian Cioloş dacă nu e aşa…”( 16 octombrie 2016)
„…Vom vedea dacă vom reuşi să închidem acest cerc frumos, dacă va veni în PNL( Dacian Cioloș, of course! n.n.) . ÎL AȘTEPT în interiorul PNL, dacă asta va fi dorinţa sa…” (19 noiembrie 2016)
„…Posibilitatea ca Dacian Cioloș sa fie premier ÎNCĂ SE JOACĂ, în condițiile în care multe lucruri depind de rezultatul partidelor mici, dacă vor intra sau nu în Parlament. Orice meci se joacă până la capăt, obiectivul e de a încerca să facem o majoritate parlamentară PENTRU Dacian Cioloș premier.”( 11 decembrie 29016, imediat după alegeri, de necrezut dar adevărat… )
Eu nu mai știu ce să zic… erotismul acesta cu năbădăi mă „confuzează” profund. „Susținerea necondiționată” pentru Dacian e cea care i-a provocat scrâșnete din dințișori doamnei Alina, or, dacă noi avem doi neuroni care se ating în treacăt – și-i avem ! – sinapsa produsă între acești doi solitari cred că poartă următoarea întrebare simplă și legitimă: păi, dacă tu, fată, spui că nu ți-a plăcut și totuși , ai ieșit zi de zi să ne convingi că-ți place, CINE TE-O FI PUS, LIBER( AL)O ȘI INDEPENDENTO SĂ ZICI CĂ NU MAI POȚI DUPĂ EL? Dragă, Dacian Julien e ofilirea oricărui avânt pasional pentru orice om care e cât de cât „trestie gânditoare”. Ne amintim, desigur, că atunci când a ținut el un discurs înflăcărat la mitingul liberal, mulțimea era să adoarmă de parcă ar fi fost în sala de operație, cu eterul în nări , numărând 10..9..8…
De aceea, cum nu există o altă explicație, doar dragostea năbădăioasă a lui Klaus Werner pentru Julien, pe când acesta și-a făcut GUVERNUL LUI în 2015 fără voi, fraierilor, este răspunsul la întrebarea despre dințișorii tăi strânși. Cum dragostea lui Werner s-a ofilit între timp, nu mai e nevoie nici de impulsul erotic liberal către fostul comisar … Să observăm însă că liberalismul în patru labe, cu lesă telescopică e pe cale să devină o altă figură erotică de mare atractivitate. Mai aveți puțin și veți elabora, Alina & Ludovic, o KAMASUTRA politico-liberal-prezidențială care, cred, pe mulți cetățeni îi va ambiționa și-i va contorsiona în fel și chip.
Să nu-i provocăm, zic… Adică, din câte se observă, v-a mai rămas să vă aliați cu Ponta și cu Tomac…
Motto: “Implicarea mea in domeniul vaccinarii a inceput in 1979, cand am descoperit ca demielinizarea sistemului nervos central (scleroza multipla) fusese cauzata la mai multi oameni de vaccinul impotriva gripei porcine [“epidemia” fictiva din 1976 – n.t.]. M-am implicat si mai mult cand am aflat ca acelasi lucru se intampla si dupa vaccinarea antihepatitica. Aceste concluzii au fost confirmate de multi alti specialisti si au fost chiar extinse, incluzand si alte reactii grave la vaccinul antihepatitic B, reactii care includ bolile autoimune precum artrita reumatoida, nevrita optica, encefalomielita postvaccinala si chiar si diabetul juvenil” 1999 – marturie in fata congresului depusa de dr. Burton A. Waisbren, Sr., MD
Ce este hepatita B? Diagnosticul de asa-zisa “hepatita B” este de fapt descrierea unui simptom: hepatitis = inflamarea ficatului. Ca atare, hepatita B nu are cum sa fie o boala, ci este doar o descriere a unui simptom. Asta ca sa stabilim din prima ignoranta medicinei alopate cu privire la ce este o boala si care sunt cauzele ei. Medicina alopata sustine ca “Hepatita B este o infectie hepatica grava cauzata de virusul hepatitei B.”
Sa vedem ce spune “stiinta”: “Hepatita acuta cu virus B se refera la o infectie recenta a caror simptome pot aparea de la o luna pana la 4 luni de la infestare. Cele mai multe persone adulte infectate reusesc sa lupte impotriva virusului , simptomele se remit in saptamani sau luni si nu dezvolta boala, considerate fiind vindecati. Sunt frecvente cazurile in care simptomatologia este extrem de discreta astfel incat persoanele nici nu stiu ca au aceasta boala dar pot transmite virusul la altii cu care vin in contact.“
1. DE CE apar simptomele de la O LUNA pana la 4 LUNI? DE CE nu stiti cu exactitate? 2. DE CE nu se “infecteaza” toti? 3. DE CE se remit simptomele in SAPTAMANI sau LUNI? 4. DE CE exista frecvent cazuri cu “simptomatologie discreta”? 5. CUM se constata “simptomatologia discreta”? 6. CUM s-a constatat “transmiterea virusului” daca simptomatologia este discreta? 7. Unde sunt publicatiile stiintifice care au demonstrat cu experimente de control ipotezele alopate? Orice om care gandeste trebuie sa-si puna intrebari cu privire la neconcordantele flagrante ale explicatiilor alopate! Ah, iar daca si acum mai credeti ca simptomele care se manifesta la nivelul ficatului reprezinta cumva cauza hepatitei, va reamintim si ce a scris medicul american Tilden in cartea “Toxemia Explained” despre asa-zisele diagnostice alopate:
Valoarea simptomatologiei Sir James MacKenzie (f. probabil cel mai mare medic al timpurilor sale) nu a reusit totusi sa iasa din superstitia medicala ca boala ar fi o entitate separata si ca singura modalitate de a gasi boala ar fi sa urmarim simptomele pana la sursa. Dar daca urmarim simptomul pana la sursa, ce facem acolo? O durere e urmarita pana la sursa si realizam ca vine de la cap. Capul nu cauzeaza durerea. Apoi gasim simptome de hiperemie (acumulare excesiva de sange in cap); presiunea de la surplusul de sange in cap cauzeaza durerea. Atunci, oare presiunea este boala? Nu. Atunci, hiperemia este boala? Nu. Hiperemia este si ea o cauza a durerilor, dar ce anume cauzeaza congestia? Durerea este doar un simptom. Presiunea cauzeaza durerea; presiunea este si ea tot un simptom. Hiperemia este tot un simptom. Durerea, presiunea, hiperemia sunt toate simptome. In timp, peretii vaselor de sange sunt slabiti si presiunea cauzeaza o ruptura a unui asemenea vas de sange. O astfel de hemoragie cauzeaza decesul prin apoplexie. Atunci, vasul rupt este boala? Nu, este doar un simptom. Este moartea prin hemoragie o boală? Nu. Daca hemoragia nu este suficient de severa ca sa cauzeze moartea, dar produce un fel de paralizie – si exista multe forme de paralizie – atunci paralizia este boala? Nu ne-am plimbat printr-o serie intreaga de simptome, de la durere de cap la paralizie? Nu am gasit nimic care sa fie indicat de catre aceste simptome ca si boala. […] Aici avem un lant intreg de simptome, incepand cu durere, sfarsind cu hemoragie, paralizie sau moarte, care nu ne dau nici cea mai mica indicatie despre cauza bolii.[…]
Primul simptom pe care il avem, dintr-un lant de simptome, este disconfortul sau durerea. De fiecare data cand suntem deranjati la stomac, avem durere, agravata mai mult sau mai putin de mancare. Urmeaza (sau apare inca dinainte) un catar – sau ceea ce numim inflamatie sau gastrita. Gastrita continua, cu ingrosarea mucoasei stomacale. Apoi, cu timpul, apare ulceratia. Aceasta va fi etichetata ca boala, ca “ulcer stomacal”; de fapt, este doar continuarea primelor simptome de durere si catar. Ulcerul este “reparat”, dar simptomele de durere si inflamatie continua, dupa care urmeaza alte ulcere. Se ajunge apoi la solidificarea/intarirea orificiului piloric. Cand se intampla acest lucru, apare si stenoza pilorica, iar -la o examinare atenta- este constatat cancerul. Daca analizam simptomele de la prima durere si catarul din stomac, mergem pe lantul simptomelor. Primul simptom observabil este durerea. La examinare, iese la iveala inflamatia/gastrita, care la randul ei nu este boala, ci doar un alt simptom. Inflamatia continua, cu ulceratie, care de asemenea nu este boala, ci doar continuarea simptomelor. Toate simptomele continua pana la solidificarea orificiului piloric, dupa care se pune diagnosticul de cancer. Si cu toate acestea, de la inceput pana la sfarsit nu am descoperit decat simptome!
Daca se opereaza cancerul, nu s-a raspuns inca la intrebarea CARE ESTE BOALA. Cancerul fiind simptomul final, el nu poate fi cauza primului simptom!
Orice alta boala poate fi analizata la fel. Durerea si inflamatia sunt primele simptome, de regula, iar ele nu sunt boala. Cand este gasita cauza durerii, si aceasta va fi tot un simptom si nu boala. Asa se aplica regula pana la sfarsit… Nu e de mirare deci ca diagnosticienii sunt complet depasiti in cautarea bolilor, din moment ce ei confunda simptomele cu boala. In realitate este imposibil sa arati cu degetul pe elementul final al lantului de simptome si sa spui “Asta e boala”. […]
Ca atare, si la ficat este la fel! Ganditi logic! Evident, conform dogmei alopate, cand ei nu au habar de CAUZELE unor simptome si nu stiu nici cum le pot TRATA, mai vin cu o ipoteza: cum ca un VACCIN ar oferi “protectie”.
Ce ravagii face vaccinul antihepatitic B? Unul din vaccinurile “cruciale” din schemele recomandate pe intreg mapamondul este vaccinul antihepatitic B. Exista multe studii si lucrari stiintifice despre modul cum in mod special vaccinul antihepatitic distruge ficatul. In conformitate cu prospectul vaccinului antihepatitic, iata ce reactii adverse au fost raportate dupa administrarea vaccinului antihepatitic B: Herpes zoster, meningita, trombocitopenie, reactie anafilactoida, anafilaxa; sindromul hipersensitivitatii, inclusiv artralgie/artrita (de obicei temporara), febra, reactii dermatologice gen urticarie, eritem multiform, echimoze, erythema nodosum, apoi encefalita, encefalopatie, migrene, scleroza multipla, nevrita, neuropatie inclusiv hipoestezie faciala, parestezie, sindromul Guillain-Barré, paralizie Bell, nevrita optica, paralizii, pareze, convulsii, sincope, mielita transversa, conjunctivita, keratita, tulburari vizuale, dureri de urechi, tinnitus, vertigo, palpitatii, tahicardie, vasculita, apnee, spasme bronhice inclusiv simptome astmatice, dispepsie, alopecie, angioedema, eczeme, eriteme multiforme inclusiv sindromul Stevens-Johnson, erythema nodosum, lichen planus, purpura, artrita, slabiciuni musculare.
Vaccinuri-Foto-Reuters Vaccinul antihepatitic a fost pus in legatura cu diverse tulburari imunologice si neurologice. De exemplu, in Germania la inceputul anului 2014 a fost recunoscut de catre Tribunalul social din Dortmund cazul unui baietel care a dezvoltat sindromul Guillain-Barré din cauza vaccinului antihepatitic! Ca sa-l citam pe prietenul quibono (site-ul lui nu mai e disponibil, din pacate): “Ceea ce iarasi se stie mai putin, si a produs destul de multa suparare in randul parintilor care resping complet produsele manipulate genetic, este faptul ca vaccinul este produs cu ajutorul tehnologiei de modificare genetica a celulelor de drojdie (lucru pe care nu-l stiu chiar foarte multi dintre medici). In cadrul efectelor secundare sunt de mentionat reactiile alergice inclusiv soc alergic, reactii ale pielii (de foarte multe feluri), afectiuni ale musculaturii si articulatiilor, ale sistemului nervos, inflamatii cerebrale, inflamatii ale nervilor optici (pana la cazuri de orbire), paralizii, febra, spasme, crampe, miofasciita macrofagica (afectiune relativ noua -cel putin dupa denumire- care reprezinta de fapt o inflamare a nervilor si musculaturii si este considerata a fi o reactie autoimunitara). Aceasta “noua” afectiune probabil ca intr-un viitor nu foarte indepartat va face sa explodeze o bomba in cladirea imunologiei actuale. Caci afectiunea poate evolua in timp, avand simptome foarte apropiate sclerozei multiple, iar in cazul in care este recoltat tesut de la locul unde a fost facuta vaccinarea, chiar si dupa foarte multi ani se poate gasi aluminiu in tesuturi. Este una dintre putinele afectiuni care poate fi certificata, prin analize relativ simple, ca fiind provocata de un vaccin.“
Din istoria hepatitei B Si pe Wikipedia gasim informatii pretioase despre posibila origine a hepatitei, si anume … tineti-va bine: vaccinarea antivariolica! Primul care semnalează această boală denumită “icter prin inoculare” este Lurman A. Acesta o identifica in anul 1885 la docherii din Bremen vaccinati antivariolic cu limfa vaccinala umana. Din cei 1.289 de oameni vaccinati 191 (15%) au facut hepatita intr-un interval cuprins intre 2 saptamani si 8 luni. Este vorba de HEPATITA PRIN VACCINARE! Hepatita+B+istoric+Wikipedia
Ce ne spun “anticorpii”? Haideti sa vedem ce li se recomanda medicilor si farmacistilor in Germania referitor la stabilirea titrului de anticorpi. Sursa: Schultz, M.: Titru vaccinal, Revista: Practica pediatrica, Nr. 63 (2003), pag. 388-389, aparut in “Depesa farmaciilor” din decembrie 2003. Se pune intrebarea: “Ce sens are stabilirea titrului de anticorpi?” “Expertii Universitatii Mainz raspund. Motivul intrebarii fusese rezultatul unui test de rutina facut cu metoda ELISA. Dupa o imunizare de baza administrata de trei ori consecutiv (!) cu un vaccin hexavalent se gasisera suficienti anticorpi impotriva hepB, polio tip 2 si 3 si tuse convulsiva; anticorpi impotriva tetanus, difteriei si polio 1 nu au putut fi identificati.“ Acum vine bomboana pe tort: “In mod normal nu trebuie controlata concentratia de anticorpi, deoarece 1) concentratiile de anticorpi pentru multe vaccinuri nu sunt definite, 2) anticorpii impotriva difteriei, tetanos si polio nu sunt identificabili in laborator cu metoda ELISA, 3) imunitatea nu permite concluzii asupra gradului de protectie (!?!?!?) si 4) costurile pentru o analiza serologica adecvata depasesc cu mult costurile vaccinarii.“
Cu alte cuvinte: injectam ca sa “imunizam”, DAR “imunizarea” nu spune nimic despre cat de “protejati” suntem! Wie+sinnvoll+ist+Titerbestimmung
Noi am mai explicat si in articolul despre mitul imunitatii turmei ca vaccinarea NU este imunizare!
Biologul Stefan Lanka explica in documentarul despre “Cele cinci legi biologice ale naturii“: “…Despre parametrii de masurare… ceea ce se masoara direct acolo este un parametru compus din trei factori care apoi sunt multiplicati. Oricine poate vedea ca acolo este o frauda ieftina. Dar toti participa la frauda, asta e mainstreamul, totul functioneaza ca uns, iar laborantii ce sa faca, ei nu sunt biologi, nu sunt medici, de ce ar citi informatiile si manualele? Cei putini care o fac ajung sa-si dea demisia, iar cei care pun intrebari deja din timpul studiului incep sa gandeasca: “Hei, ce masuram noi aici de fapt? De ce, daca masuram de 20 de ori consecutiv, ne iese de zece ori pozitiv si de zece ori negativ, de pilda?” Dar apoi baga toti capul in nisip… Asta e practica obisnuita in laboratoare…“
Intr-o prelegere mai aprofundata, tot Stefan Lanka explica si mai clar: “Un titru de anticorpi crescut nu este altceva decat reactia organismului la otravire. Cand organismul este otravit (de pilda prin vaccinuri), se creeaza leziuni si chiar gauri in celule si celulele mor. Reactia corpului, cand celulele sunt vatamate, este sa produca substanta celulara de etansare (ca un fel de chit), acestea sunt globulinele, mici proteine care in mediu acid se extind, acopera suprafata vatamata, se conecteaza cu alte grupe de proteine, ele sunt responsabile pentru coagularea sangelui, pentru cicatrizarea ranilor si pentru sigilarea celulelor vatamate atunci cand ne sunt injectate otravuri in corp, dar si atunci cand de exemplu primim o lovitura intr-un muschi si se face vanataie; la fel, dupa o lovitura in rinichi sau in ficat se va constata intotdeauna o crestere a titrului de anticorpi, asta fiind reactia organismului de a etansa celulele vatamate. Acelasi lucru se intampla si in procesul de crestere: cand celulele se maresc, corpul creeaza substanta de etansare. Aceasta substanta este numita gresit “anticorpi”, ba mai mult, se sustine ca ar fi vorba de anticorpi specifici, ceea ce este alta minciuna. Capacitatea acestor proteine de a se lega chimic nu este specifica, ele se leaga la foarte multe substante, iar acest lucru poate fi manipulat in laborator dupa bunul plac, de ex. prin modificarea unui indicator acidic, prin adaugarea de detergenti speciali, prin modificarea concentratiei de minerale, asa se poate obtine o legare chimica a globulinelor la o gramada de substante. Sangele unei femei insarcinate de exemplu e plin de globuline, tocmai pentru a pastra placenta intacta, etansa, pentru a transporta substanta spre fatul in formare. Sangele unei femei insarcinate trebuie diluat de 40 de ori pentru a evita rezultate fals pozitive in diverse teste, teste care – cum ar fi cel HIV – oricum nu sunt standardizate. Aici trebuie pusa din nou intrebarea de baza: unde au fost standardizate aceste teste?? Nicaieri! Acest standard de aur nu exista, nici la virusuri si nici la bacterii; macar bacteriile exista, numai ca ele nu produc niciun fel de otrava in organismele vii, ci doar in cadavre.“…
UNDE este “virusul”? Ca sa nu va mai fie frica de cine stie ce rezultate complet frauduloase despre “viremie”, sa vedem cum e cu testele astea de anticorpi pentru hepatita B. Tot citeam intrebarile oamenilor de pe un forum cu analizele antigenelor de hepB: Intrebare: Purtatorii sanatosi ai AgHbs au virus mutant intrucat au AgHbe negativ? Raspuns: Oricine are AgHBs, purtator sau bolnav, poate avea AgHBe. AgHBe este antigen al virusului normal, numit si virus salbatic. Virusul care nu are acest antigen a suferit o mutatie care il face sa nu mai fabrice aceasta substanta, de aceea se numeste virus mutant. In principiu purtatorul zis si sanatos are AgHBe (deci are virus salbatic). E “stiinta” pura, nu-i asa?
Intrebare: AgHBs inseamna viremie? Raspuns: Nu inseamna viremie, inseamna ca aveti o proteina a virusului hepatitei B. Serios? O proteina a virusului hepatitei B? CARE proteina??? CATE proteine sunt in total? Dar, mai important: unde sunt publicate si fotografiate TOATE proteinele “virusului” hepatitei B, adica “virusul” in intregime? Unde putem vedea intregul virus, izolat, fotografiat, caracterizat biochimic? Nicaieri! Ipotezele alopate sunt una mai ridicola ca alta, daca e sa ne luam dupa articole de tip James Bond agentul 007, de genul “Agentul HBV in actiune“:“Virusul B nu este uniform. El are opt genotipuri (botezate cu litere de la A la H). Deşi virusul acesta se află in toată lumea, genotipul VHB circulant in ţara noastră este unul foarte rău, respectiv genotipul D, ne avertizează profesorul Radu Voiosu.“ Ah, ce bine ca alfabetul are atatea litere! Putem continua pana la Z cu “genotipurile”. Dupa care bagam “subgenotipuri”. Unele mai “rele” ca altele. Caci “rautatea” este si ea un criteriu “stiintific”, nu-i asa?
DAR unde si in ce publicatie a fost demonstrata izolarea “virusului” hepatitic B dupa metoda clasica? 1. Centrifugarea mostrelor; 2. Separarea la gradient de densitate a ”virusului”; 3. Izolarea in stare pura a ”virusului”; 4. Fotografierea ”virusului”; 5. Descompunerea in partea proteinica si cea nucleotidica; 6. Determinarea diametrului ”virusului” (acelasi la TOATE structurile); 7. Analizarea biochimica a acestor componente; 8. Repetarea tuturor pasilor, dar dintr-o mostra ”neinfectata” (experiment de control negativ); 9. Publicarea studiului in revistele de specialitate; 10. Verificarea studiului de catre alti cercetatori si obtinerea acelorasi imagini si rezultate ale analizei biochimice. Aceasta publicatie nu exista! Cu atat mai putin exista vreo legatura cauzala demonstrata stiintific intre un ”virus” fictiv si inflamatia ficatului.
Testele nestandardizate Ar fi interesant sa vedem prospectul si specificatiile originale ale kitului de testare “Microparticle enzyme immunoassay” produs de firma Abbott, precum si protocolul de laborator, ar trebui sa ne lamurim CE anume testeaza ei acolo, fiindca aceste kituri sunt frauda curata, ele “gasesc” practic niste proteine sau bucati de proteine in functie de niste parametri care au fost stabiliti dinainte de producatori, ca sa gaseasca exact ce se pune acolo… este frauda stiintifica, kiturile/testele nu sunt standardizate stiintific, totul e ca la bingo… Dr. Lanka:“Fotografiile din broşurile informative care cu foarte mare dărnicie ni se pun la dispoziţie de către Casele de sănătate, Ministerul Sănătăţii, institutele de cercetări sau broşurile care duc campanii pro-vaccinare, şi despre a căror „sursă” nu ni se dau niciodată explicaţii (studiu sau lucrare ştiinţifică publicate în jurnalele de specialitate şi recunoscute de specialişti), se deconspiră singure ca fiind simple fraude, deoarece culturile de celule respective au fost special „preparate” în laborator, iar particulele prezentate în imagini sunt artificiale, lipsind cercetarea şi certificarea compoziţiei lor structurale precum şi certificarea oricărei patogenităţi.“ Dr. Lanka:“În cadrul prezentării dovezilor pentru existenţa unui virus, un rol principal îl ocupă descrierea caracteristicilor proteinelor şi acizilor nucleici (ADN sau ARN). În lipsa descrierii exacte a acestor caracteristici, nici un test de relevare a prezenţei virusului respectiv într-un organism NU POATE FI STANDARDIZAT! (Este vorba aici de aşa-numitul „Standard de aur”). Caracteristicile proteinelor si ale acizilor nucleici se pot studia cu ajutorul unui procedeu care se numeşte gel-electroforeză. În cadrul acestui procedeu, proteinele sunt „despărţite în lungime” şi colorate. Se obţine astfel un tipar format din fâşii, care oferă informaţii asupra numărului şi mărimii proteinelor diferite din care este format virusul. Este absolut necesar ca această procedură şi rezultatele ei să fie parte componentă a studiului ştiinţific de izolare a respectivului virus. Pentru niciunul dintre virusurile considerate a fi patogene nu există astfel de analize prezentate în lucrările ştiinţifice.” “Prin metode indirecte de relevare a unui virus (de exemplu aşa-zisele teste de anticorpi) nu pot fi relevate proteine care nu au fost în prealabil relevate direct de către cercetători în virusuri. Şmecheria este foarte străvezie în acest caz: proteinele din sânge (globulinele) sunt declarate a fi anticorpi. În funcţie de condiţiile la care acestea sunt supuse în laborator, globulinele „se leagă” la anumite substanţe sau nu. În cazul unei „legări” (care se întâmplă exclusiv în eprubetă!!) se consideră că aceasta este o dovadă indirectă a existenţei virusului. Această prezumţie este o fraudă istorică ce are consecinţe dramatice.” Anti înseamnă că imunoglobulina se poate „lega” numai la anumite proteine. Ceea ce nu este adevărat. Căci dacă are loc o „legare” sau nu, aceasta depinde de starea şi mediul în care se află proteinele: acidă sau bazică, oxidat sau redus. Iar aceste lucruri sunt cunoscute oricărui cercetător care a facut astfel de experimente.
Dar ce se petrece de fapt în laborator? În primul rând din sânge se separă celulele şi proteinele mari. Acest lucru se obţine de exemplu cu ajutorul unei centrifuge. 99% dintre teste se efectuează cu serul pacientului, adică cu „apa din sânge” care rămâne în urma separării. În continuare i se spune laborantului ce anume trebuie testat prin anticorpi. Pentru aceasta sunt folosite anumite teste patentate, produse de concernele farmaceutice, teste ale căror substanţe componente sunt secrete (!!). Dacă se ajunge la o reacţie măsurabilă în cadrul testului, acesta va fi calificat drept „pozitiv”. Până nu demult se considera că prezenţa “anticorpilor” unui agent patogen reprezinta automat o „acţiune de protecţie” imunitară, organismul căpătând prin aceasta “imunitate”. Totuşi, de când cu HIV, lucrurile stau exact pe dos, prezenţa asa-zisilor anticorpi HIV reprezentând practic “garanţia” bolii. Pai ori imunitate ori moarte garantata? Astfel, nu este de mirare faptul că nu există un standard ştiinţific pentru titrul de anticorpi (cantitatea de anticorpi), iar măsurătorile testelor nu sunt niciodata comparabile. În plus, nu se fac nici experimente de control negativ la fiecare testare, caci altfel frauda ar iesi la iveala, cand rezultatul ar iesi LA FEL atat la cel “bolnav” cat si la cel sanatos! Şi mai puţin trebuie să ne mire faptul că nu există niciun fel de criterii ştiinţifice cu privire la ce cantitate de anticorpi trebuie sa existe în sistemul imunitar ca sa se poata spune că reprezintă ceva, şi ce anume. Dr. Lanka: “Laborantului i se spune că în kitul de testare (primit de la compania farmaceutică) există mai multe proteine care corespund exact structurii unui anume microb (cel bănuit şi căutat). Ori acest lucru este cel puţin ciudat, căci proteinele „cuprinse” în testul respectiv nu mai au nimic comun cu proteinele dintr-un organism viu!
Ganditi logic! Nicio structura vitala NU mai poate fi la fel in eprubeta cu cea care exista in organism! ACESTE TESTE NU POT FI CONSIDERATE TESTE DIRECTE SI NICI REPREZENTATIVE SAU STANDARDIZATE!
În aceste teste este vorba (şi chiar acest termen este folosit) de o denaturare a proteinelor. Aceste proteine ţinute secret sunt numite „antigene”. Iar anticorpii se vor „lega” la ele, căci aceleaşi proteine existau în organism în momentul în care acesta a început producerea de anticorpi. În seturile de teste mai există de asemenea reactivi, coloranţi şi alte substanţe care ajută la „sporirea sau multiplicarea” unui semnal pozitiv. Aparatura cu care se efectuează testele este şi ea standardizată pentru aceleaşi proteine ţinute secret de către producător. Izolarea antigenelor originale nu este publicată nicăieri!!
Istoria vaccinului antihepatitic B Iata acum si adevarata istorie a vaccinului impotriva hepatitei B si de ce il gasim in toate dozele multivalente. Nu este o chestiune medicala, ci financiara, politica, de marketing. Cititi, ascultati si judecati cu propriul discernamant. Fostul director al GSK Biologicals, Jean Stephenne, a explicat clar si raspicat intr-o conferinta cativa din “factorii-cheie ai succesului GSK”:“Vreau sa le explic tinerilor intreprinzatori care a fost strategia mea si care sunt factorii-cheie de succes….. Intr-adevar, noi [GSK -n.m.] i-am surprins pe toti cei din industria farmaceutica, spunand «Ei bine, noi am cumparat toate patentele pt. vaccinul hepB (si a fost pt. prima oara cand un vaccin a ajuns sa fie “protejat” printr-un patent (!)), noi avem deci toate patentele si acum voi, concurentii, daca vreti sa ramaneti pe piata, va trebui sa negociati cu noi».”
Reporter: Ce inseamna asta? GSK devenise “proprietarul” vaccinului antihepB, cumparand toate patentele existente pe piata!! Statutul lor de proprietari a avut un impact imediat asupra concurentei. Din clipa cand concurenta voia sa produca acest vaccin, firmele respective erau obligate sa plateasca masiv pt. licenta produsului. Si Jean Stephenne nu s-a oprit aici cu explicatiile: “Si dupa aceea noi am dezvoltat vaccinuri combinate/multivalente, deci am combinat vaccinul hepB cu TOATE celelalte vaccinuri care nu erau protejate prin patente si facand asta obtineam si mai multe produse protejate prin patent“!!! [zambeste malefic]… “Deci strategia nu este mai complicata de atat…”
Reporter: De atunci inainte, de fiecare data cand vaccinul hepB este prezent intr-un vaccin multivalent, protectia patentului se extinde asupra INTREGII fiole de vaccin!!! Concurentii GSK sunt obligati sa plateasca licenta pentru TOT vaccinul, cu toate ca patentul nu acopera decat vaccinul hepB. Jean Stephenne: “Si cred ca astfel firma a devenit profitabila («successful»)” [aplauze in sala]
Reporter: Succesul economic a fost total. Totusi, se impune o constatare: nicio secunda nu s-a pus problema din punct de vedere al sanatatii!!! Aceasta masura economica/financiara a avut un impact enorm asupra schemei de vaccinare, impact dificil de stabilit cu claritate. Sa precizam: in toate tarile europene, de cativa ani buni principalul vaccin multivalent injectat bebelusilor contine AUTOMAT componenta de hepB. Acum stiti de ce: nu din motive de “protectie”, ci exclusiv din ratiuni comerciale. Sanatate si decizii informate va dorim!
![Comerţul românesc este controlat de şapte entităţi: Auchan, Carrefour, Louis Delhaize Group (Cora&Profi), Schwarz Gruppe (Lidl&Kaufland), Metro AG, Coop […]](https://i2.wp.com/www.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2019/02/corporația-620x350.jpg)
![Stimate domnule ambasador, Am urmărit […]](https://i0.wp.com/www.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2019/02/ambasador-DAVID-ȘARANGA-620x350.png)
În 1956, Pompidou ajunge managerul general al băncii evreieşti, poziţie pe care o ocupă până în 1962, când este propulsat în funcţia de prim-ministru al Franţei. Stă în această poziţie până în 1968, apoi, din 1969 până în 1974, devine preşedinte al Franţei. Pompidou a dat o lege în 1973, supranumită şi „legea Rothschild” prin care obliga statul francez să se împrumute de la băncile private, cum vom vedea. Apoi, ca o replică, preşedintele socialist François Mitterrand (în funcţie între 1981 şi 1995) a naţionalizat în 1982 parte din sistemul ban¬car francez, în frunte cu banca Rothschild, în scopul „restabilirii puterii creării de bani de către colectivitate”. Statul preluase practic doar firmele acelor bănci (despăgubind proprietarii), aşa că, în 1984-1987, David Rothschild, fiul lui Guy, ajutat de acesta, a refăcut banca franceză a familiei, sub numele final de Rothschild & Cie Banque (iniţial Paris-Orleans Finance), împreună cu fratele său Edouard Rothschild şi vărul Eric de Rothschild. Când statul francez le preluase prima bancă, ei primiseră o importantă despăgubire de sute de milioane de franci francezi, echivalentul valorii acţiunilor lor pe piaţă. Formal, capitalizarea iniţială a noii lor bănci a fost de numai un milion de dolari, dar beneficiind de resurse ascunse, curând şi-au transformat banca de investiţii într-unul din marii jucători din Franţa şi din Europa continentală de vest, compania bancară fiind controlată prin „elveţiana” Rothschilds Continuation Holdings AG, deţinută la rândul ei de „olandeza” Rothschild Concordia.
Prev
