CLOSE
Tags Posts tagged with "Titlurile saptamanii"

Titlurile saptamanii

1 322

Asa cum bine spunea cineva, atunci cand vrem sa stim ce gandeste si doreste SRI (sau mai exact aripa Coldea a SRI) ori trinomul SRI-DNA-ICCJ, putem citi cu maxim folos articolele lui Ioana Ene-Dogioiu.
Cel recent, intitulat „Toti oamenii lui Dragnea”, confirma aceasta observatie.

Trecem peste multele referiri la persoane – „oamenii lui Dragnea” – dintre care unele calomnioase, altele irelevante si toate trase de par.
Constructia textului urmeaza ceea ce unii ar putea crede ca este tehnica de diseminare a minciunii specifica autoarei, dar, in realitate, constituie aplicarea fidela a manualului de dezinformare si manipulare a masei intocmit de serviciile secrete.
Se porneste de la premise ambigue in forma si denigratoare in continut, care, fiind conforme prejudecatilor si instinctelor rele ale populatiei, se considera dovedite, desi nu au fost probate prin nimic, iar din ele se extrag consecinte de o perfecta logica formala, falsul initial, uitat pe firul demonstratiei, fiind argumentul asa-zisului „adevar” final.

Liviu Dragnea, coruptul suprem al Romaniei
Desi agresiv pana la impertinenta, ca totdeauna, de asta data textul lui Ene-Dogioiu in spatele acuzatiilor ascunde disperarea celor in numele carora se vorbeste si ale caror mesaje se transmit. Despre ce este vorba? Asa cum au afirmat si alti analisti, iesirea din peisaj a lui Liviu Dragnea a lipsit statul subteran de alibiul abuzurilor sale. Blocarea legislatiei (cauza a „excesului” de OUG, deplans ipocrit de Comisia de la Venetia), intrarea Presedintelui si a autoritatii judecatoresti pe terenul executivului (guvernului n.r.) si sabotarea actelor de guvernare, arestarile si masurile asiguratorii luate de procurori pe baza unor indicii imaginare, condamnarile fara probe sau in baza unor informatii ascunse inculpatilor, defilarea catuselor, precum si practica justitiei „populare” si a violentelor stradale, limitarea drepturilor omului, nesfarsitele sesizari sicanatorii ale CCR simultan cu ignorarea deciziilor acesteia privind solutionarea nenumaratelor conflicte juridice de natura constitutionala si altele asemenea au fost justificate de nevoia luptei cu „demonul” Liviu Dragnea, coruptul suprem al Romaniei si inamicul jurat al independentei magistratilor.
Condamnarea „demonului” nu numai ca impune acum gasirea unei noi tinte, ci pune la indoiala toata alerta trecuta privind incalecarea autoritatii judecatoresti de catre politic.
Cum sa nu fie independenta o justitie capabila sa condamne pe omul numarul trei in ierarhia statului si asta chiar la capatul unei proceduri vadit fortate, cel mult pentru niste gainarii fara semnificatie penala?! Totul stropit cu sampanie sarbatoreasca de catre niste judecatori de-a dreptul indecenti care s-au felicitat in vazul lumii pentru solutie ca si cum ar fi fost niste activisti politici.
In aceste conditii este clar ca numarul sustinatorilor onesti ai industriei anticoruptiei se va diminua masiv. Unii se vor simti inselati. Mai ales dupa ce incarcerarea antipaticului presedinte al PSD le-a permis eliminarea nadufului si i-a impins spre o judecata mai lucida.
Pe de alta parte, se anticipeaza si diminuarea numarului nevroticilor cu spirit contestatar. Oricat de frustrati ar fi, nu multi pot sta cu degetele in priza pentru prea multa vreme. Fervoarea revolutionara mai oboseste. Mai ales dupa obtinerea unei victorii. Iar o ciorba racita si reincalzita nu mai are aceeasi forta de atractie a consumatorilor. Prin urmare, masa de manevra se va reduce drastic si aceasta va face spectacolul strazii, care provoca interventia „disproportionata” a fortelor de ordine si oferea acoperire interventiei puterilor straine, mult mai putin impresionant. Doamna Dogioiu anunta, insa, si un fenomen mai grav pentru comitentii sai. Interventionismul extern in sustinerea statului subteran se va dilua de asemenea, in perioada urmatoare. Asta nu pentru ca tintele au fost atinse, zice dansa, ci pentru ca strainatatea va avea alte prioritati si nu va mai gasi resurse sa alimenteze ca pana acum miscarea #rezist si expresia sa parlamentara.

Desfiintarea SIIJ si proclamarea dreptului ICCJ de a incalca Constitutia
Strainii s-au saturat sa tot formateze o revolutie redusa totdeauna la o biata reactiune de romanii doritori de restauratie. Trebuie adaugat la aceasta si faptul ca in lume vor aparea curand schimbari majore sau ca modificarile de pozitie si stare de spirit ale jucatorilor globali, anuntate de mult prin diferite semne, vor ajunge la faza maturitatii cand vor deveni evidente si direct palpabile.
Peste doar cateva zile isi va incepe activitatea un nou Parlament european in care fortele suveraniste vor avea o pondere mult mai mare si nu vor mai permite eurocratilor interventii la fel de brutale ca pana acum in chestiuni care tin de competenta statelor membre ale UE, precum politica penala sau organizarea institutionala. De asemenea, actuala Comisie europeana va fi inlocuita de alta, preocuparea pentru redactarea tendentionasa a rapoartelor MCV privind Romania, fiind deja substituita de negocierile pentru noua conducere a executivului UE. Din acesta este deja clar ca nu vor mai face parte domnii Junker si Timmermans. (Cel din urma, cel putin, nu in calitate de comisar pentru justitie.)

Cel care nu se dădea dus Hans Klemm
În acelasi timp, ambasdorul statului subteran american, Hans Klemm, va parasi Romania in cateva saptamani. Ultima sa subversiune, realizata in tandem cu amabasdorul statului paralel roman in SUA, George Maior, a fost aceea de a impune primului ministru Viorica Dancila, in functia de ministru al justitiei, pe Ana Birchall, lasand impresia ca aceasta ar fi sustinuta de SUA.
Lucrurile se vor clarifica, insa, de indata ce la Bucuresti va ajunge noul ambasador american, Adrian Zuckerman, care a fost propus de Presedintele Donald Trump si care nu are cum simpatiza cu statul paralel de aici, frate geaman cu cel subteran care sapa zilnic la radacina administratiei legitime de la Casa Alba.
Senatul l-a audiat deja pe Zuckerman (declaratiile sale tactice menite sa reduca ostilitatea senatorilor democrato-sorosisti nu trebuie sa ingrijoreze prea mult) si votul final este asteptat dintr-o zi in alta. Tinand seama de majoritatea republicana, el nu are cum fi decat pozitiv.

Sectia pentru investigarea infractiunilor din justitie să dispară!
Prin urmare, Ioana Ene-Dogioiu avertizeaza ca oamenii justitiei selective si abuzive romanesti nu mai au la dispozitie decat foarte putin timp pentru a rasturna legislatia si institutiile adoptate pe timpul in care Dragnea era inca in libertate. 
Justificarea teoretica a rebeliunii magistratilor anti-sistem, pentru care pledeaza, prin amintita doamna, SRI, este aceea ca daca Dragnea a mers la inchisoare, tot la „inchisoare” trebuie sa mearga si legile justitiei, Sectia pentru investigarea infractiunilor din justitie (SIIJ), precum si magistratii sau functionarii publici care inteleg sa respecte acele legi si sa faca functional acel parchet. Asta desi Dragnea a fost condamnat pentru ca doua mici birocrate de la primarie au fost incurajate sa lucreze la partid in timpul programului de serviciu, iar nu pentru legislatia adoptata de Parlamentul Romaniei sau pentru institutiile organizate de Guvernul Romaniei.
Acel Guvern caruia Parlamentul i-a reconfirmat votul de incredere chiar dupa condamnarea Presedintelui sau. Numai prostii sau nebunii pot musca dintr-o asemenea nada. Asadar panica este maxima. Numai de si-ar da seama de asta si coalitia PSD/ALDE.
Obiectivul stabilit pentru rebeliunea planificata este in mod clar definit de doamna Dogioiu: desfiintarea SIIJ si proclamarea dreptului ICCJ de a incalca Constitutia Romaniei, inclusiv prin ignorarea deciziilor CCR, care – nu-i asa? – sunt inca infestate cu „oamenii lui Dragnea”.
Pentru a obtine asta, magistratii rebeli invita puterile straine la interventia in forta impotriva legilor natiunii romane si se angajeaza sa recunoasca suprematia diktatului institutiilor euro-atlantice (Comisia europeana, Comisia de la Venetia, GRECO, Departamentul de Stat al SUA etc) fata de ordinea constitutionala a statului roman. Daca nici asta nu este instigare la tradarea de patrie, nu mai stiu ce ar putea fi.

„Coloana a cincea” organizată împotriva statului!
„Penalii” din justitie sunt insa disperati ca vor fi chemati sa raspunda pentru nelegiuirile lor si de aceea sunt gata sa-si vanda tara in schimbul impunitatii. Ei nu mai alcatuiesc o putere a statului, ci o „coloana a cincea” organizata impotriva statului.
Ecoul acestor indemnuri s-a simtit la numai cateva ceasuri de la aparitia articolului-manifest al Ioanei Ene-Dogioiu, cand un numar de membri ai CSM au refuzat sa participe la sedinta care trebuia sa ia act de castigarea concursului pentru ocuparea functiei de sef al SIIJ de catre procuroarea Adina Florea.
Fara nici o ezitare acestia si-au explicat absenta prin imprejurarea ca pe ordinea de zi se aflau puncte referitoare la organizarea si functionarea SIIJ. In consecinta, au anuntat pe fata ca nu vor veni la lucru decat daca respectivele teme sunt eliminate. Ceea ce, sub aspect juridic, aduce abuzul in serviciu la nivel de flagrant, iar sub aspect constitutional, ii confera natura unei rebeliuni impotriva ordinii de stat, constituind cel putin un conflict juridic de natura constitutionala al carui obiect este refuzul autoritatii judecatoresti de a recunoaste deciziile puterii legislative (fie ca este vorba de legiuitorul principal sau de cel delegat).
In plus, aceiasi membri CSM au cerut ca problema confirmarii conducerii SIIJ sa nu se discute pana cand nu vor fi primite si supuse unei dezbateri publice evaluarile si directivele Comisiei de la Venetia si ale Grupului de state ale Consiliului Europei pentru lupta impotriva coruptiei (GRECO) referitoare la aceasta sectie specializata a parchetului.
Pretentia este uluitoare! Pot oare Comisia de la Venetia si GRECO modifica Constitutia Romaniei si competentele puterilor statului stabilite de ea?
Poate oare rebeliunea unor magistrati sa transforme democratia reprezentativa in democratie directa cu iz de anarhie, si sa rapeasca legislativului dreptul de a legifera, mutand dezbaterea legislativa din Parlament in strada si conditionand aplicarea legilor de un plebiscit ad hoc?
Pot oare cativa magistrati cu mainile patate de sange (sa ne amintim doar de moartea judecatorului Stan Mustata) sa inlocuiasca procedura constitutionala de promulgare sau de abrogare a legilor, ori cea privind initiativa cetateneasca, cu dezbateri ale unei asa zise societati civile lipsite de orice legitimitate democratica?
Pot oare recomandarile forurilor internationale amintite anterior sa suspende aplicarea legilor Romaniei, pana la eventuala modificare a acestora de catre legiuitorul roman?
Poate oare autoritatea judecatoreasca sa refuze aplicarea legilor pana cand destinatarul acelor recomandari, care nu este ea, ci Parlamentul si Guvernul, se conformeaza lor?

CSM aplica legile Romaniei sau fanteziile vest europene
Intre timp raportul Comisiei de la Venetia a fost publicat si s-a putut constata ca nu se cere desfiintarea SIIJ. Nu stim (doama Dogioiu pretinde a sti, fara a ne spune si de unde) ce va scrie GRECO, care, insa, este doar un fel de ONG international recunoscut de Consiliul Europei fara dreptul de a participa ca atare la luarea deciziilor acestei organizatii interguvernamentale. 
Sa admitem, insa, ca ar solicita renuntarea la SIIJ sau ar dori amendarea procedurii de desemnare a componentei si conducerii acesteia. Ar da asta competenta CSM sa blocheze functionarea SIIJ in pofida legislatiei in vigoare?
CSM aplica legile Romaniei sau fanteziile GRECO? Mai este CSM o institutie romaneasca sau a devenit un for suprastatal? O astfel de relativizare a Constitutiei nu face decat sa relativizeze suveranitatea statului roman, ca prim pas catre disparitia Romaniei. Iata spre ce duce rebeliunea magistratilor din CSM!
Este imposibil ca magistratii care au pornit pe un atare drum sa nu isi fi dat seama ca au ars toate puntile, au trecut toate liniile rosii si, daca nu vor invinge, asemenea tuturor insurgentilor ratati, vor ajunge in boxa acuzatilor. Atat de incarcata le este insa constiinta si, in consecinta, atat de profunda teama de raspundere incat au intrat intr-un razboi total cu cetatea si cu legea; un razboi in care regulile de baza sunt „care pe care” si „prizonieri nu se mai iau”.
În atare context, merita remarcat pasajul din articolul in discutie care il acuza pe agentul guvernamental la Curtea de Justitie a UE (CJUE) ca ar fi raspuns, fara sa-l fi consultat in prealabil pe ministrul justitiei, intrebarilor acesteia puse in legatura cu sesizarile prin care ICCJ si altii cereau ca recomandararile Comsiei de la Venetia si ale rapoartelor MCV sa fie tratate ca obligatorii chiar daca nu sunt conforme cu Constitutia Romaniei si ca hotararile instantelor judecatoresti sa fie obligatorii pentru CCR iar nu invers. De aceea, ocolind Ministerul Justitiei, Guvernul Romaniei ar fi trimis CJUE un punct de vedere care reitera si sustinea motivele aflate la baza adoptarii legilor justitiei (inclusiv cele referitoare la infiintarea SIIJ) in epoca lui Liviu Dragnea, de „trista amintire”. De parca – zice Dogioiu – condamnarea lui Dragnea nu ar fi existat. De parca – intelegem noi – condamnarea lui Dragnea ar fi modificat structura politica a Parlamentului stabilita prin alegeri, ar fi condamnat legislativul si executivul roman in ansamblul lor si ar fi implicat modificarea Constitutiei.

Anti-sistemul vrea sa devina sistem
Dincolo de aberatia unei asemenea sustineri, atrage atentia ideea implicita ca daca ministrul Ana Birchall ar fi fost consultat, Romania, in loc sa isi apere la CJUE, legislatia si Constitutia, ar fi promovat optiunile statului paralel. Si astfel, prin gratia CJUE, statul paralel ar fi devenit stat legitim. Lipsa oricarei reactii din partea doamnei Birchall, ba mai mult, atitudinea sa din ultimele zile fata de CSM si SIIJ, confirma ipoteza doamnei Dogioiu.
Guvernul legitim nu are asadar de luptat numai cu statul paralel, dar si cu sustinatorii acestuia din interiorul sau. Pe valul condamnarii lui Liviu Dragnea, anti-sistemul vrea sa devina sistem.
Evident, in afara oricarui exercitiu democratic. Iar asta se intampla, pare-se, cu complicitatea ministrului justitiei care ar fi fost gata sa permita celor care au atacat in fata unei curti de justitie supranationale Guvernul si coalitia politica reprezentate de el, dar si ordinea de drept a tarii, a obtine condamnarea Romaniei prin lipsirea acesteia de apararea adecvata. In acest punct, Ioana Ene-Dogioiu formuleaza mai mult decat o supozitie. Avem o acuzatie, desigur involuntara dar cu atat mai grava, impotriva ministrului justitiei.
Se pare insa ca s-a ajuns la faza in care conspiratorii si conspiratiile nu se mai ascund. Iar asta intrucat timpul nu mai asteapta si singura alternativa este victoria sau infrangerea.

Remiza, compromisul, tranzactia sunt excluse.
Nu avem decat sa alertam Parlamentul si Guvernul Romaniei asupra acestui mesaj al SRI, pentru a le face sa inteleaga ca vremea declaratiilor corecte politic si a negocierilor a trecut. 
Cu uzurpatorii puterii de stat nu este nimic de negociat. Ei trebuie tratati drept ceea ce sunt: o amenintare la adresa securitatii nationale.
In aceasta lupta institutiilor legitime ale statului nu trebuie sa le fie frica decat de frica insasi.
Oricum, doamna Dogioiu ne-a anuntat ca pana in toamna statul paralel va ramane fara munitie. De aceea, orice subversiune, oricat de lașă, ar fi permisă. Să nu intrăm în concursul lașității cu acesta!

Autor: Adrian Severin
Sursa: CorectNews & IonCoja.ro

Nota (IonCoja.ro)
Oricate i-am putea reprosa lui Adrian Severin, si in cazul de fata trebuie sa-i recunoastem acuratetea analizei si, de ce nu, patriotismul – sintetizat in acest citat: „Nu avem decat sa alertam Parlamentul si Guvernul Romaniei asupra acestui mesaj al SRI, pentru a le face sa inteleaga ca vremea declaratiilor corecte politic si a negocierilor a trecut. 
Cu uzurpatorii puterii de stat nu este nimic de negociat. Ei trebuie tratati drept ceea ce sunt: o amenintare la adresa securitatii nationale”.

0 441
„Pădurea se făcea tot mai mică, dar copacii votau mereu pentru topor, căci coada lui era din lemn şi ei credeau că-i unul de-al lor.”

 Alianța morților

Al doilea mandat Iohannis își aruncă umbra împietrită peste următorii cinci ani românești. După calcule și arestări, fatalitatea are acum înfățișarea drobului de sare. Se pregătește perpetuarea unui alt președinte suprasaturat, alcătuit din ambiții mărunte și imobilism, la fel de inutil progresului pe cît a fost celălalt, informatorul Petrov, cu lăcomia și destrăbălarea lui politică.

Democrația și-a spus părerea în decembrie 2014 și, așa cum are obiceiul, a adus pe tron un om nepotrivit. Oricît i s-a suflat în cască, oricît de țeapăn a pozat, Iohannis n-a depășit nivelul unui președinte șters, limitat, depășit, alimentat de suficiență și misecuvinism.
Întrebările vin de la sine: de ce să realegi pe cineva care, în loc să miște națiunea, să-i dea un sens, un proiect, o viziune, s-o unifice și s-o pună la treabă, s-a mulțumit să-și contemple vanitatea și încremenirea? Lucrul bine făcut a rămas un epitaf, de ce să-l dedici și următorilor cinci ani? De ce să realegi un tip care nu și-a făcut treaba? De ce să nu încerci altceva?

  „Pădurea se făcea tot mai mică, dar copacii votau mereu pentru topor, căci coada lui era din lemn şi […]

Acest zbucium există, se pare, doar în confreria zeloților useriști, singura mișcare politică în care lupta și-a păstrat sensul și vigoarea. Ei și secta asociată PLUS, dar mai ales ei, au obrăznicia și curajul să dea cu pietre în fereastra Cotrocenilor, unde e ținut Iohannis în așteptarea pilonului doi de pensie prezidențială. Chiar dacă la testul antidopping li s-au depistat hormoni de intelligence în sînge, USR și PLUS fac dovada unei îndrăzneli politice de bun augur, pe care istoria va avea grijă să o separe de arborele genealogic.

Dan Barna, băiatul cu față de tocilar pe care USR îl aruncă în lupta cu Goliatul sondajelor, nu e nici pe departe David, ziditorul unui nou regat. Barna e o variație în tratamentul anchilozei naționale sau, dacă vreți, un umeraș pe care alternativa își poate odihni o vreme hainele. Dar, ca să scapi de înțepeneală, orice mișcare e bună, iar apariția lui Barna poate fi o răsucire terapeutică a gîtului.

PSD și PNL și-au culcat, din lașitate, capul pe butuc. Încă nu vedem o alianță largă a stîngii care să vrea să ducă un candidat în turul doi. Încă nu vedem o revoltă liberală împotriva monarhiei statice de la Sibiu, și nici nu vom vedea. Așa că doar dinspre USR răzbate voința de a-l dizloca pe Iohannis din armătura în care a fost turnat.

Rotația proștilor, spuneam pe vremuri, e singurul lucru care poate fi făcut atunci cînd nu ai de unde alege. Democrația românească a selectat aproape întotdeauna oameni slabi, așa că tot ce poți face e să nu-i lași să stea prea mult pe post, să-i schimbi des, ori de cîte ori ți se oferă ocazia, așa încît să nu apuce să-și consolideze impostura.
Barna are șanse să-l înlocuiască pe Iohannis și, în lipsă de altceva, asta e tot ce contează. Cine e Barna? Un tînăr lipsit de strălucire și experiență, dar care-l întrece cu mult pe Iohannis la capitolul noutate.
Desigur, una e să îți măsori perspectivele prin sondaje și alta să-i descleștezi mîinile de pe sceptru unui președinte protejat de structuri. Așa că, pentru reușita lui Barna, nu e suficientă energia politică a alianței 2020. Fanatismul are avantajele lui, așa cum ignoranța politică e, de multe ori, sursa curajului, dar USR are nevoie de o înțelegere a domeniului luptei.

Candidatul Barna are nevoie de un sprijin politic lărgit, obținut din afara cercului USR-PLUS, iar filmul din care Barna ar fi trebuit să citeze la congres nu e nici Star Trek, nici Game of Thrones, ci Stăpînul inelelor. 
Cînd a fost doborît Sauron, oamenii și-au clădit o alianță pe cît de sinistră, pe atît de victorioasă, în care, alături de pitici și de spiriduși, de vulturi și de vrăjitori, a luptat marea armată a morților. Morții au tranșat lupta în folosul viilor. Barna ar trebui să-și scoată partidul la filmele potrivite.

Doru BUŞCU, „Cațavencii”

http://www.justitiarul.ro/i

0 484

Deși emigrația românească trăiește, muncește, naște, moare, mănâncă, doarme, se distrează în Italia, Germania, Franța, Spania, Marea Britanie etc., nu aflăm nimic depre ce părere are ea despre Salvini, Macron, May și Brexit, Merkel, Pedro Sanchez.
Despre globalizare, integrarea UE sau suveranism. Despre vestele galbene macar…. Sau despre situațiile politice interne din aceste state, daca tot sunt acolo!.
Chiar nimic  despre islamizarea Europei, sau despre relațiile acesteia cu SUA, Rusia, Turcia. Emigrația românească trăiește acolo ca și cum nu ar exista decat la alegeri ! Sau la rubrica „arestari”si accidente…
Dar de unde știu ei cum „merge treaba”si acasa, acilea, pe malul Dambovitei? 

Dar iată că ea – există doar când e vorba de „Ciuma Rosie”, iar despre ce-i acasa la ei se informează pe feuisbuc cu câte ceva de pe „sosialmedia” ori la teve-urile, recunoscute peste tot, ca sunt absolut „#neutre„.
Aflăm  de la o vreme că emigrația românească…fara servici  are păreri, poziții, judecăți de valoare asupra situației din România, vrea una sau alta și organizeaza acțiuni proprii – de exemplu, în pregatirea de mitinguri pentru schimbarea culorii,din ciuma rosie, în ciuma verde 

În principiu, iarăși normal, atât timp cât trompetele care ne transmit aceste păreri și „organizatorii” MISCARII  nu ar fi niste figuri dubioase din false societatzi civile, organizații finanțate de diverse rețele  in frunte cu Soros, SAID, „servicii”, recunoscute pentru manipulare grosolană și confruntări sângeroase  și televiziuni mincinoase.
Nimic nu ne dovedește că „voluntarii”emigrației românești” au o părere sau alta. Și atunci avem o problemă…Nu a emigrantzilor,  ci celor de aici, care, conștient sau inconștient, se lasă manevrați de o anumită punere în ecuație a temei emigrației în dauna țării.  
Oricum ai privi-o, viata unui emigrant are o componentă tragică: separarea brutală de mediul cunoscut, sclavia pe plantațiile cu aer condiționat sau de pe câmpurile  capitalistului nemilos, adaptarea la alte obiceiuri și reguli, copii lăsați de izbeliște, cu viitorul terminat din cauza traumelor, a lipsei iubirii materne (mai ales), a compensării cu bani a lipsei (bani folosiți pentru mai multă pierdere). Mărturisite sau nu, conștientizate sau nu, în această ecuație pulsează extrem de multă suferință, durere, traumă adesea irecuperabilă. De aceea desspre tema emigrației trebuie să vorbim fără patimi, fără a ne lăsa manipulați, cu echilibru, dar cu sinceritate.

Lozincile, manipulările, exacerbarea unor nemulțumiri, corecte sau prost acumulate, nu folosesc nimănui.
Dezvăluirile despre utilizarea unei părți a emigrației românești din Occident, atât la alegerile din 2014 cât și la cele din 2016, sau recentele europene, ca armă politică de către organizații politice, civice și de informații externe în colaborare cu similarele lor românești, au adus în spațiul public o necesară discuție despre statutul emigrației în raport cu țara mamă. După cum era normal, având în vedere de unde a pornit, discuția s-a cantonat mai ales pe problema votului. Dar tema relației „emigrație – România” este mult mai complexă, iar interesul  pentru a o aborda nu a pornit atât de la vot, cât,  de la o altă dimensiune a ei. 
99 % dintre emigranții de după 1989 sunt emigranți economici și cea mai mare parte dintre ei,- exceptând escrocii, leneșii cronici, hoții și interlopi mafioți,- muncesc din greu. În cei 1 % intră și niște emigranți vocaționali,. Nu supraviețuirea, ci dorința de mai bine, de banii mai mulți  decât cei absolut necesari, i-au pus pe calea „pribegiei” pe cei mai mulți.  
Banii trimiși în țară, sunt bineveniți pentru că au ușurat viața rudelor rămase acasă,dar s-au întors în cea mai mare parte în Occident și au sporit acolo dezvoltarea, iar aici inflația, prin creșterea consumului nesusținută de producție, salarii și impozite interne. Dar cate n-am putea discuta!(dupa o idee de d.d.r)

3 818
Imagini din Adunatii Copaceni inaintea inceperii constructiei viitorului aeroport. ANDREI SPIRACHE / GANDUL

Procedura de achiziţie de autospeciale destinate Aeroportului Internaţional Braşov – Ghimbav – aeroport care figurează pe hârtie de cinsprezece ani și pentru care s-au cheltuit până acum pentru una bucată asfalt de slabă calitate, un gard între timp distrus și nesfârșite hîrtii peste treizeci de milioane de euro  –  a fost finalizată!!!
Cum?
Amintim – atenție, conform datelor făcute publice de CJ Brașov și preluate de Wikipedia – că  încă din ,, septembrie 2012 a fost stabilit câștigătorul licitației de construire a pistei aeroportului. Potrivit caietului de sarcini, Vectra Service SRL a avut cea mai bună ofertă, cu prețul cel mai mic, adică de 12,7 milioane de euro. Pista aeroportului a fost inaugurată oficial pe data de 3 octombrie 2014. De atunci Consiliul Județean a mai alocat 106 milioane de lei și a făcut un împrumut pentru alte 100 milioane de lei tot pentru Aeroport.
Banii sunt necesari pentru terminalul de pasageri de 3.600 de mp, turnul de control, parcarea de 163 de locuri și alte lucrări necesare finalizării investiției. În total Aeroportul va costa 57 de milioane de euro (include și pista care a costat aproape 13 milioane de euro).”
Oricum, pentru vrăjeala cu deszăpezirea până pe 22 mai 2019 – când a expirat termenul de depunere a ofertelor, în SEAP – se înscrisese, cum altfel,
un singur operator economic, respectiv firma SC ATSA Industry SRL din Săcele .

În urma evaluării ofertei, pe 8 iulie 2019 comisia de licitaţie din cadrul Consiliului Judeţean Braşov a încheiat Raportul procedurii şi a declarat câştigătoare respectiva ofertă.
Conducerea administraţiei judeţene urmează să semneze cu SC ATSA Industry SRL contractul de furnizare a celor două(!!!)  autospeciale, cu o valoare de 4.200.000 lei (4.998.000 lei cu TVA).
Firma va avea la dispoziţie 7 luni pentru a realiza contractul.
Firma amintită a avut mai multe contracte pentru furnizarea de autospeciale cu Aeroportul Kogălniceanu din Constanţa. Unde primar era Radu Mazăre. Vă amintiți?
Totuși Adrian Veştea, preşedintele Consiliului Judeţean Braşov, a mai spus ieri că de săptămâna viitoare vor fi reluate lucrările la aeroportul de la Ghimbav la nu mai puțin de nouă obiective necesare funcţionării aeroportului.
El se referea la clădirea energetică, posturile de control acces, gospodăria de apă, parcarea aut, remiza PSI dar şi la drumul de acces între terminal şi DJ 103C – acel drum pentru care săptămâna trecută au crescut costurile de la 5 la 8,4 milioane de lei pe motiv că s-a mărit salariul minim pe economie vedeți articolul „Viorica Dăncilă este de vină! (…) că a crescut prețul uliței de acces la aeroport de la 5 la 8,4 milioane de lei” – spune Adrian Veștea  drumurile tehnologice interioare, împrejmuirile şi porţile, reţelele interioare, precum şi platforma antisuflu.
Conform contractului, lucrările la cele nouă obiecte trebuie finalizate în opt luni.
Contractul pentru proiectarea şi execuţia acestor lucrări este în valoare de 34.026.900 lei cu tot cu TVA și a fost atribuit către SC Construcţii SA Sibiu, la începutul acestui an, iar până acum au fost realizate documentaţiile tehnice şi s-au obţinut avizele necesare.
Bine, între timp s-a obținut și un proces despre care am mai scris în urma unor contestații. Gasiti articolul aici, în infobrasov.net.
Dar aici legea este ciudată și oricui i se năzare poate face contestație.
„În această perioadă se face organizarea de şantier şi în scurt timp se va încheia contractul de furnizare a energiei electrice, astfel că săptămâna viitoare vom intra în şantier”, a mai declarat Veştea.
Suntem foarte curioși dacă firma de iluminat public preferată de primăria Brașov – ca și de primăria Constața, comparația nu este chiar degeaba – va câștiga licitația. Vedeți articolul ,,15 milioane de lei într-un an pentru Flash Lighting SRL de la Primăria ,,manageriată” de Scripcaru…

Aeroportul Braşov- Ghimbav are și televiziune cu circuit închis.
Și totuși unde-i Aeroportul?
Veştea a mai anunţat că în date de unsprezece  iulie a fost semnat cu SC UTI Facility Management SA, contractul pentru realizarea Studiului de fezabilitate privind Sistemul de protecţie perimetrală  a aeroportului.
„Este vorba despre un sistem de televiziune cu circuit închis pentru gard perimetral şi zona tehnică. Este nevoie de astfel de măsuri de securitate, pentru că aeroportul va fi unul internaţional, iar perimetrul acestuia, cu o lungime de aproximativ 10 km va avea statut de frontieră de stat”, a spus acesta.
Atribuirea contractului s-a făcut prin achiziţie directă, valoarea estimată pentru achiziţionarea serviciilor fiind de 95.000 lei, fără TVA. În urma evaluării – de data aceasta – a trei oferte depuse şi pe baza informaţiilor prezentate de firmele înscrise, comisia de evaluare a finalizat Raportul procedurii şi a declarat câştigătoare oferta prezentată de SC UTI Facility Management SA, clasată pe primul loc în urma evaluării tehnico-economice, cu preţul de 77.316,00 lei fără TVA (92.006,04 lei inclusiv TVA).
Firma are la dispoziţie 60 de zile să realizeze studiul solicitat.

Iulian Rinder
 

0 258

Cozmin Gușă, patron de tv, fost politician (secretar general la PSD, consilier pres. Băsescu etc.), cu o anumită frecvență si analist politic, susține că în laboratoare este gândit un scenariu prin care PSD să vină cu un candidat slab, candidat care să favorizeze alianța USR-PLUS pentru a intra în turul II la prezidențiale. De asemenea, Gușă consideră că Laura Codruța Kovesi este încă în joc pentru a deveni candidat la prezidențiale, dovadă fiind și faptul că USR-PLUS își amână anunțarea candidatului.
„În urma ultimelor evenimente din USR, respectiv PSD sunt câteva concluzii clare pe care le-aș puncta:

1. Scenariul Laura Codruța Kovesi candidat la prezidențiale este încă viu. Ce vreau să spun? În mod evident, pentru că ieri nu s-a produs acel dublu congres, urmat de congresul comun USR-PLUS, care să stabilească fie candidatul, fie tandemul care candidează la prezidențiale, această amânare a celor de la PLUS îmi sugerează mie un joc de așteptare pentru a vedea dacă Laura Codruța Kovesi va fi nominalizată sau nu la șefia Parchetului European.
Dacă va fi nominalizată, atunci jocul se va face între Barna și Cioloș, cu această idee de președinte-premier, o idee proastă după părerea mea, pentru că nu mai merge încă o dată leapșa pe care ne-au vândut-o la europarlamentare, că dacă vor fi votați ei sau PNL, împreună vor schimba Guvernul Dăncilă.
În schimb, dacă Kovesi nu va fi nominalizată la șefia Parchetului European, atunci jocul care îl are la butoane pe Florian Coldea poate să o aducă în postura de candidat la prezidențiale pe Laura Codruța Kovesi, urmând ca unul dintre cei doi, Barna sau Cioloș să fie candidați la funcția de prim-ministru.
Mie mi se pare un joc clar al acestui grup, care, atenție, este un grup clar anti-Iohannis. Fiecare dintre ei, Coldea și Kovesi îi reproșează, chiar dacă nu pe față, îi reproșează președintelui că s-a descotorosit prea ușor de ei.

CIOLOS DANCILA 720x404 Serviciile Secrete organizează pactul dintre PSD și USR PLUS

2. Este evident că un candidat slab din partea PSD favorizează accederea în turul II al alianței USR-PLUS. Un candidat de genul Viorica Vasilica Dăncilă, ce să mai vorbim de Orlando Teodorovici sau alții, va genera un scor foarte, foarte slab al PSD.
Practic, este un scenariu pe care PSD îl joacă în orb, dar dacă ne uităm la cât intelligence este în jurul Vioricăi Dăncilă s-ar putea ca asta să fie plănuită încât să facă culoar pentru candidatul USR-PLUS, care să se bată în finală cu Iohannis și nu e greu de ghicit că Iohannis poate să fie învins destul de ușor, dar sigur că, pe cale de consecință și PSD va fi spulberat, dacă își permite un astfel de joc să nu intre în turul II, atunci PSD va fi spulberat de la guvernare, iar în perspectiva alegerilor locale și parlamentare, PSD poate ajunge un partid de maxim 12-15%.

3. Dacă Klaus Iohannis nu pricepe că nu-i este sufiecient PNL pentru a se duce în turul II, practic va avea mari proleme de calificare și mari probleme pentru a câștiga. PNL nu-i furnizează nici lideri cu notorietate, nici o plajă electorală suficient de mare pentru un președinte care nu are realizări în mandat.
Klaus Iohannis nu a făcut rău, dar nici nu a făcut lucruri bune în mandatul său și pentru un președinte care vrea să-ți reînnoiască mandatul va intra într-o zonă de decontare, care îl va băga într-o defensivă puternică. Singurul vector din interiorul PNL care l-ar putea sprijini este Rareș Bogdan, numai că scorul lui Rareș Bogdan este format din electorii lui Klaus Iohannis, plus ce mai are de la Realitatea TV. Lui Iohannis îi trebuie electori din alte zone, din alte pături”, a declarat Cozmin Gușă.

https://www.national.ro/

1 451

La studiu au participat 95 de populaţii din întreaga lume, fiind analizat ADN-ul a 1.490 de oameni. 

„ADN-ul ne poate spune poveşti şi ne dezvăluie detalii din trecutul nostru”, a declarat Simon Myers, de la Universitatea Oxford. 

Unele din rezultatele acestui studiu genetic au fost total neaşteptate.
Spre exemplu, populaţia Tu, din China, s-a amestecat cu europenii (probabil cu grecii) în jurul anului 1200 e.n., datorită negoţului care avea loc între aceste populaţii, pe Drumul Mătăsii.

Iar populaţia Hazara, din Pakistan, este descendenta războinicilor mongoli. 
Folosind mostre de ADN din întreaga lume, cercetătorii au putut să facă o hartă foarte corectă, care atestă legăturile genetice în perioada 886 – 1194 e.n.

În aceasta epocă, amestectul populaţiilor a fost influenţat şi de negoţul cu sclavi din Arabia, dar şi de comerţ, în special de Drumul Mătăsii, care lega Asia de Europa. 

În privinţa românilor, în această peroadă ei erau amestecaţi cu lituanieni, finlandezi, basci, greci, egipteni, sirieni, iordanieni, ciprioţi şi italieni.

Informaţiile obţinute de cercetători sunt utile şi în domeniul sănătăţii publice. Unele populaţii au un risc mai mare de a face anumite boli, iar unele mutaţii genetice determină reacţii diferite la tratament.

Rezultatele studiului au fost publicate în revista Science. 

Greek (18.1%)
Cypriot (13.4%)
SouthItalian (8.6%)
Syrian (3.3%)
Egyptian (2.7%

Lithuanian (37.7%)
Finnish (4.7%)
Orcadian (0.5%)
Russian (0.1%) (no curves) 

Aici accesați: Harta interactiva a amestecului genetic a populatiei lumii

0 431

Ministerul Finantelor Publice a elaborat un proiect de act normativ care prevede înființarea Autoritãții Vamale Române, ca instituție de specialitate a administraþiei publice centrale în domeniul vamal, cu personalitate juridicã, se arată într-un comunicat de presă al instituției.Vezi proiectul aici
Potrivit acestuia, scopul proiectului de act normativ este de a consolida autoritatea vamalã și de a asigura îndeplinirea misiunii acesteia stabilitã la nivelul Uniunii Europene, în condițiile în care România gestioneazã a doua cea mai mare frontierã externã a UE, iar tendintele fenomenelor infractionale transfrontraliere sunt în continuã creștere, se impune reorganizarea activitãții vamale.
Acest demers vizeazã, conform inițiatorului, eficientizarea și coordonarea integratã si unitarã a activitãții structurilor vamale în actiunea de combatere a traficului ilegal cu mãrfuri la frontiera României si a Uniunii Europene, în regim de maximã urgențã.

Autoritatea va asigura administrarea impozitelor, taxelor si altor venituri bugetare date prin lege în competenþa sa, aplicarea politicii si legislației vamale, va exercita atributiile de autoritate vamalã. Va asigura control operativ si inopinat privind prevenirea, descoperirea si combaterea oricãror acte si fapte care au ca efect frauda vamalã, precum si a altor fapte date prin lege în competenþa sa.

Autoritatea va prelua atribuțiile, activitatea, posturile si personalul structurilor vamale din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscalã si a unitãtilor subordonate acesteia, respectiv Directia Generalã a Vãmilor din cadrul aparatului propriu al Agentiei, directiile regionale vamale si birourile vamale de interior si de frontierã din cadrul directiilor generale regionale ale finantelor publice.

Alte modificări:
* Atribuțiile privind verificarea respectãrii condițiilor de preautorizare a antrepozitarilor autorizați revine structurii specializate din cadrul Autoritãții Vamale Romane.
* Atribuțiile privind autorizarea operatorilor economici care desfãșoarã activitãți în domeniul produselor accizabile revine Comisiilor de autorizare constituite la nivelul ANAF- DGRFP.
* Atribuțiile privind verificarea respectãrii condițiilor de postautorizare a antrepozitarilor autorizați revine structurii specializate din cadrul ANAF- DGAF.
* Atribuțiile privind constituirea, gestionarea și executarea garanțiilor depuse de operatorii economici care desfãșoarã activitate în domeniul produselor accizabile revin structurilor specializate din cadrul ANAF- DGRFP.
* Atribuțiile privind suspendarea autorizațiilor pentru neplata accizelor revin structurilor specializate din cadrul ANAF- DGRFP.

Autoritatea Vamalã Românã va fi condusã de un presedinte, cu rang de secretar de stat, numit prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului finanțelor publice.
Autoritatea va avea un secretar general, înalt functionar public, numit în condiþiile legii, care îndeplineste atributiile prevãzute la art. 61 alin. (1) si (2) din Ordonanța de urgențã a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

0 330

Portalul austriac Addendum, care se ocupă de anchete jurnalistice, a publicat un amplu material despre defrișările de păduri din România, cu precădere în Munții Apuseni. 
În Carpații de pe teritoriul României se regăsesc ultimele păduri primitive din întreaga Europă. Marile companii austriece prelucrează lemnul, însă există și grupări criminale care exploatează ilegal pădurile, fiind vorba de un business de miliarde de dolari, scriu ziariștii austrieci.
Aceștia au efectuat o vizită în Transilvania, realizând o amplă investigație despre cum dispar pădurile României.

Jurnaliștii au ajuns la concluzia că, în povestea exploatării pădurilor din România, un mare rol joacă companiile austriece și familiile din spatele lor. Jurnaliștii pomenesc de faptul că, deși România găzduiește o adevărată comoară, de la sosirea austriecilor după anul 2000 nu mai puțin de 260 milioane de copaci au fost tăiați. 
De asemenea, cu toate că două treimi din totalul pădurilor primitive din Europa Centrală se află în România, din cele circa 200.000 de hectare, numai o zecime este protejată.

Austriecii declară că nu mai acceptă lemnul din zonele protejate și din parcurile naționale. Cel mai mare procesor, Holzindustrie Schweighofer, și-a introdus propriul sistem de urmărire GPS pentru camioanele furnizorilor săi.

Addendum a luat legătura cu Horea Petrescu, specialist în biodiversitate, care le-a arătat austriecilor o suprafață de pădure distrusă din Munții Apuseni. Pe marginea drumului forestier străbătut, jurnaliștii au dat peste zeci de pet-uri de bere goale azvârlite de „drujbași”. „În Munții Apuseni se observă consecințele grave ale defrișărilor, mai ales că pădurile absorbeau apa de ploaie ca un burete și o redădeau constant prin izvoare. Acum sunt viituri dese, iar sute de oameni care trăiau din vânzarea de ciuperci și-au pierdut existența”, dezvăluie ziariștii austrieci.

„Suntem în Munții Apuseni, în Valea Urșilor, dar urși nu mai sunt de mult aici. Acum opt ani, paguba de la o furtună a fost folosită drept oportunitate. Au venit băieții bănoși să facă afaceri, după aceea au venit drujbiștii lor, iar la urmă mii de camioane care au cărat lemnul. Asta e tot ce-a mai rămas, nu au curățat locul. După mulți ani, n-au plantat nicio bucățică de teren”, a declarat Horea.

ZONĂ TURISTICĂ LA LIMITA CLUJULUI, DISTRUSĂ DE DEFRIȘĂRI
La sfârșitul lunii mai, Monitorul de Cluj a scris despre faptul că una dintre cele mai frumoase și vizitate zone ale Munților Apuseni, Padiș, situată la limita județului Cluj, a fost distrusă de firmele care exploatează lemnul. Astfel, obiectivele turistice nu mai pot fi vizitate de către iubitorii muntelui, turiștilor fiindu-le interzis accesul.
Un clujean, Raul Ionuț, a fost cel care a semnalat o serie de probleme care au apărut în Parcul Național Apuseni, mai exact în zona Padiș, unde se campează de zeci de ani, „de pe vremea Daciilor 1300 și a corturilor ce cântăreau peste 100 de kg, cu monton”.
„Defrișările ilegale au devenit notorii și cei care taie au avut nevoie atât de drumuri pentru transport, cât și de fiecare loc deschis pentru pregătirea lemnelor. La fel vânătorii… pentru că românul dacă moare, moare fie de frig, fie de foame. Astfel, au redus locurile de campare la Glăvoi, sau La grajduri, cum se mai spune. Satul Padiș e în parc natural național, în arie protejată.
Totuși, oamenii și-au revendicat terenuri, au îngrădit inclusiv trasee turistice și au construit fără noimă și fără acte, case, cabane, etaj peste etaj. Bineînțeles, cu materie prima din zonă. Să îți pui cortul pe malul apei a devenit ilegal, iar camparea în Poiana Glăvoi, platoul Padiș, munții Apuseni a devenit ilegală și este interzisă”, a explicat Raul Ionuț.

Ulterior, reprezentanții Parcului Natural Apuseni au reacționat, afirmând că, în ciuda informațiilor apărute în presă, tăierile de păduri sunt legale. De asemenea, cei de la Asociația Rangerilor din România au confirmat faptul că firma care exploatează lemnul în zona Padiș riscă să fie sancționată pentru încălcarea contractului de exploatare a lemnului.
„Chiar dacă exploatările sunt legale, este vorba de extragerea arborilor doborâți de furtună. Nu se respectă condițiile de exploatare. Am constatat și noi aceleași lucruri, și vom lua măsurile care se impun.
Sperăm să avem sprijinul celor care iubesc Padișul și nu altă atitudine, altfel să nu se mire că, ulterior, efectul unor astfel de luări de poziție nu va fi în beneficiul naturii”, a afirmat Alin Moș, directorul Administrației Parcului Natural Apuseni.

Sursa: https://ortodoxinfo.ro/

0 291

În perioada ianuarie – mai 2019, în judeţul Braşov s-au eliberat 480 autorizaţii de construire pentru clădiri rezidenţiale (exclusiv cele pentru colectivităţi), respectiv cu 22,4% mai mult faţă de aceeaşi perioadă a anului 2018.
Cele mai multe autorizaţii de construire au fost eliberate în perioada ianuarie – mai 2019 de către:
– Consiliul Local al Municipiului Braşov (121),
– Consiliul Local al Comunei Târlungeni (89),
– Consiliul Local al Comunei Cristian (41),
– Consiliul Local al Comunei Sânpetru (33),
– Consiliul Local al Comunei Bod (29).
Statistica confirmă o evoluție masivă în domeniul construcțiilor in „centura” localităților din jurul municipiului Brașov. Principala cauza o reprezinta lipsa de posibilităților de extindere a orașului, cu numărul de locuitori/mp printre cele mai mari din țară.

În perioada ianuarie – mai 2019 numărul de locuinţe din clădirile rezidenţiale autorizate a fost de 3.693, în creştere faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent cu 73,8%.

Brașovul deține doar 2,2% din ponderea autorizațiilor si construcțiilor rezidențiale din România!
Dacă ne referi doar la luna mai 2019 se arartă că s-au eliberat 91 autorizaţii de construire pentru clădiri rezidenţiale (exclusiv cele pentru colectivităţi), în scădere cu 26,6% faţă de luna aprilie 2019 cînd au fost eliberate 124 de autorizații și respectiv în scădere cu 38,5% faţă de luna mai 2018 – 148 de autorizații.
În luna mai 2019, din totalul autorizaţilor de construire pentru clădiri rezidenţiale 39,6% au fost eliberate în mediul urban şi 60,4% în mediul rural.
Ponderea autorizaţiilor pentru clădiri rezidenţiale din judeţul Braşov în mai 2019, din totalul autorizaţiilor pentru clădiri rezidenţiale din România a fost de 2,2%.
Ponderea locuinţelor din clădirile rezidenţiale autorizate din judeţul Braşov în mai 2019, din totalul locuinţelor din clădirile rezidenţiale autorizate (exclusiv cele pentru colectivităţi) din România a fost tot de 2,2%.
Numărul de locuinţe din clădirile rezidenţiale autorizate (exclusiv cele pentru colectivităţi) în luna mai 2019 a scăzut cu 49,1% faţă de luna aprilie 2019 şi cu 23,6% faţă de luna mai 2018.

Mai multe locuințe rezidențiale, dar mai mici față de acum un an
Suprafaţa medie utilă a unei locuinţe din clădiri rezidenţiale pentru care s-a eliberat autorizaţie a scăzut de la 104 metri pătrați în mai 2018 la 78 metri pătrați în mai 2019.
Judeţul Braşov, în luna mai 2019 se situează în clasamentul descrescător pe ţară al judeţelor, după numărul de autorizaţii de construire pentru clădiri rezidenţiale eliberate, pe locul 16, iar după suprafaţa utilă construită se situează pe locul 8.

La nivelul Regiunii Centru, judeţul Braşov ocupă locul unu după numărul de autorizaţii de construire eliberate, şi locul doi după judeţul Sibiu după suprafaţa utilă construită.

Rata construcțiilor clădirilor rezidențiale în scădere pe întreaga țară
În luna mai 2019 la nivel naţional, s-au eliberat 4133 autorizaţii de construire pentru clădiri rezidenţiale, cu 468 mai multe faţă de luna aprilie 2019, respectiv cu 302 mai puţine faţă de luna mai 2018.
În luna mai 2019, la nivel naţional, numărul de locuinţe din clădirile rezidenţiale autorizate a fost de 8809 , în scădere faţă de luna corespunzătoare din anul precedent cu 26,3%.
Tot la la nivel naţional, în perioada ianuarie – mai 2019 s-au eliberat 16471 autorizaţii de construire pentru clădiri rezidenţiale, în creştere cu 1,1% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent.

Iulian Rinder

0 271

O analiză excepțională a profesorului Cristian Socol

Dublu standard în aplicarea regulilor fiscale europene? De ce România este mereu avertizată în timp ce peste 17 ţări membre UE nu îndeplinesc regulile fiscale iar cel puţin 10 ţări ar trebuie să fie deja în Procedura de Deficit Bugetar Excesiv dar nu sunt?

Am făcut o documentare pe baza evaluării publicate de Comisia Europeană în mai 2018 cu privire la Programele de Convergenţă şi Programele de Stabilitate prezentate oficial de către ţările membre.
În Evaluările pentru fiecare ţară există capitole separate care indică modul în care se îndeplinesc regulile fiscale europene – regula fiscală privind deficitul bugetar structural şi regula fiscală privind criteriul datoriei guvernamentale.

Am vrut să văd cât de justificate sunt avertizările permanente făcute României şi Ungariei vis-a-vis de aplicarea aceleiaşi măsuri cu alte state membre.
Am vrut să văd cadrul mare la nivel european, cum stă fiecare ţară în parte, câte ţări încalcă principiile deficit bugetar efectiv de maxim 3% din PIB, datorie publică de maximum 60% din PIB sau criteriile mai noi deficit structural de până în 0,5% din PIB potenţial în ţările cu datorie mare şi 1% din PIB potenţial în ţările cu datorie mică.
Am mai insistat pe a vedea modul în care se respectă criteriul datoriei publice – regula fiscală prin care se cere statelor membre cu datorii guvernamentale de peste 60% din PIB să conveargă către această ţintă.
Şi, nu în ultimul rând câte ţări îşi îndeplinesc MTO (Obiectivele bugetare pe Termen Mediu) pentru că dacă analizăm câte dintre ţările UE28 şi-au îndeplinit vreodată MTO sau câte şi-au amânat „permanent” este jale.
Cu privire la ultima remarcă, România face parte din clubul select şi restrâns al câtorva ţări care au respectat 3 ani regulile fiscale privind deficitul bugetar structural şi MTO.

Dublu standard în aplicarea regulilor fiscale europene? De ce România este mereu avertizată în timp ce peste 17 ţări membre […]

Trebuie să-mi fac mea culpa. Am susţinut aderarea României la Tratatul Fiscal în 2012 având încredere că se va aplica ce s-a promis adică disciplină fiscală plus un Pact pentru Creştere şi Ocupare, pe baza relaxării marjelor de investiţii publice.
România a semnat Tratatul Fiscal dar Pactul pentru Creştere şi Ocupare nu a mai apărut niciodată.
Bine, a apărut Planul Juncker de investiţii dar dacă vă veţi uita cine beneficiază masiv de investiţiile de acolo veţi vedea că impactul asupra multor ţări în dezvoltare din UE este marginal.
Mai mult, Comisia Europeană nu a relaxat deloc regimul clasificării investiţiilor publice în calculul deficitului bugetar efectiv/stuctural lăsând practic ţările în dezvoltare (printre care si România) fără o marjă rezonabilă de stimulare a creşterii economice şi ocupării.

Dar asta este istorie. Să revenim la prezent unde vom vedea că în 2017 o singură ţară Spania nu a îndeplinit criteriul de deficit bugetar efectiv de 3% din PIB iar 15 ţări din UE28 adică peste jumătate nu îndeplinesc criteriul datoriei guvernamentale mai mică de 60% din PIB.
Mergând mai departe cu analiza, 17 ţări din UE28 nu îndeplinesc regula fiscală privind deficitul structural în anii 2017 si 2018 cumulativ, 10 ţări nu îndeplinesc criteriul reducerii datoriei guvernamentale spre ţinta de 60% din PIB (7 state membre beneficiază de o perioadă de tranziţie de 3 ani) şi 17 ţări din UE 28 nu îndeplinesc MTO în 2017 şi 2018 cumulativ angajamentul făcut în faţa CE privind atingerea unor deficite bugetare pe termen mediu.

Mai grav, dacă în 2017 un număr de 7 ţări membre (Italia, Ungaria, Polonia, Portugalia, România, Slovenia şi Marea Britanie) se aflau în deviere (5 ţări) sau deviere semnificativă (2 ţări) de la cerinţele componentei preventive în ceea ce priveşte regulile fiscale, în 2018 Comisia Europeană estimează că nu mai puţin de 15 ţări vor ajunge să fie avertizate pentru deviere (5 ţări) sau deviere semnificativă (10 ţări).
In 2019 situaţia se va înrăutăţi şi mai mult în condiţiile în care chiar dacă 13 ţări membre vor încălca principiile fiscal-bugetare, doar una va mai avea deviere (Irlanda) iar numărul celor cu deviere semnificativă va creşte la 12 (Austria, Belgia, Spania, Franţa, Italia, Letonia, Ungaria, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia) (detalii în documentul Implications of the Commission 2018 Spring Forecast for Budgetary Surveillance, Brussels, 23 May 2018).

Sursa datelor: Assessment of the Programmes, European Commission, 2018 iar pentru Grecia – European Commission: European Economic Forecast Spring 2018

În condiţiile în care 17 ţări din 28 adică 61% dintre ţările UE28 nu îndeplinesc regula fiscală privind deficitul structural, tot un număr de 17 ţări membre nu respectă MTO (si acela de multe ori amânat) şi nici criteriul datoriei guvernamentale şi, mai mult, când conştientizezi că o aplicare strictă a procedurilor ar însemna intrarea automată a cel puţin 10 ţări din UE în Procedura de Deficit Bugetar Excesiv (chiar dacă 7 din ele beneficiază de o perioadă de tranziţie de 3 ani) trebuie să te întrebi dacă ceva este greşit sau incorect formulat.
Când printre ţările cu derapaje substanţiale regăseşti Franţa, Spania, Italia, Belgia, Portugalia (chiar şi Germania a depăşit limita de 60% din PIB în ultimii ani) trebuie să te gândeşti că poate ceva trebuie reformat.
În mai 2018, Spania şi Franţa erau în Procedura de Deficit Bugetar Excesiv iar progresele par a nu fi încurajatoare în ceea ce priveşte sănătatea finanţelor publice a acestor două ţări în 2018 şi 2019.

Poate au dreptate demnitarii din ţările mari din Zona Euro, institutele de cercetare, mediul academic ş.a. care argumentează că regulile fiscale trebuie modificate, recredibilizate, trebuie să asigure marjă de dezvoltare. Poate au dreptate cei 8 miniştri de finanţe din Zona Euro ridicând problema deficienţelor de estimare a indicatorului sold bugetar structural (detalii http://estaticos.expansion.com/opinion/documentosWeb/2016/03/31/Cartadeficitestructural.pdf).

Poate ar trebui regândită implementarea clauzei de investiţii pentru a asigura o marjă mai mare de dezvoltare?
Poate cheltuielile cu inovarea cercetarea dezvoltarea ar trebuie scoase din calculul îndeplinirii anumitor reguli fiscale?
Poate cheltuielile suplimentare cu înzestrarea militară mai ales pentru ţările aflate la Granita de Est a UE ar trebui exceptate de la calculul deficitului si considerate într-un regim separat?
Poate ar trebui stabilite reguli fiscale separate pentru ţările dezvoltate şi pentru cele în dezvoltare din UE astfel încât să se flexibilizeze marja de investiţii pentru cele din urmă? Simplificarea va însemna oare pierderea de flexibilitate?

Cristian SOCOL
Sursa: Ziarul financiar

http://www.justitiarul.ro/

0 508

Codurișe penale sunt chiar mult mai periculoase decât cele din comunism!

În 1994, România s-a angajat să respecte Convenţia privind drepturile fundamentale ale omului şi jurisprudenţa CEDO de la Strasbourg. În momentul în care România a ratificat acest tratat internaţional, care potrivit art. 20 din Constituţie are întâietate în faţa oricărei reglementări din legislaţia noastră internă, Justiţia română opera cu Codul penal şi Codul de Procedura penală din 1968 – perioada comunistă.

Aşa nenorocită cum a fost perioada comunistă, când dacă îţi parca maşina neagră în faţa casei îţi luai adio de la familie şi te pregăteai de vreun canal sau muncă silnică la mină, avea însă codurile penale mult mai aliniate cu Drepturile Omului decât codurile penale intrate în vigoare la 1 februarie 2014 graţie regimului Boc-Băsescu.

Pentru arestarea cuiva în perioada comunistă şi cea din 1990 şi până la 1 februarie 2014, se cerea prin lege existenţa unor „probe şi indicii temeinice” că ai săvârşit o faptă penală faţă de care se impune arestarea ta. Mai mult, exista şi o fază a actelor premergătoare (în care aveai calitatea de făptuitor) şi în care, până să se înceapă urmărirea penală împotriva ta, erai chemat de organ să fii întrebat cum te aperi în faţa unor acuzaţii.

Chiar dacă apărarea ta nu conta în acele vremuri, aparenţa de Drept exista şi, culmea, era respectată, în sensul că niciodată nu se începea urmărirea penală a cuiva fără ca respectivul să fie citat în prealabil şi, după ce era pus în faţa acuzaţiilor i se dădea posibilitatea să dea declaraţie şi să se apere cum credea de cuviinţă.
Abia după această etapă se începea urmărirea penală (ţi se atribuia calitatea de învinuit), apoi se punea în mişcare acţiunea penală (ţi se atribuia calitatea de inculpat) şi erai propus pentru arestare iar apoi trimis în judecată.
Erau aparenţe ale Dreptului de la care nu se făcea rabat. Prezumţia de nevinovăţie era respectată până la condamnarea finală cel puţin la nivel de aparenţă!

Codurile penale (cel penal şi cel de procedura penală) intrate în vigoare prin lege la 1 februarie 2014, asumate de guvernul Boc-Băsescu, au transformat legislaţia penală în ceva ce nici comuniştii nu au îndrăznit a gândi.
A dispărut faza actelor premergătoare, dar şi prezumţia de nevinovăţie. Rolul procurorului comunist de a strânge probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea acuzatului, a fost înlocuit cu rolul unui procuror care nu mai are nicio obligaţie de aflare a adevărului, care te poate ridica cu mascaţi din casă, direct fără nicio întrebare prealabilă, pentru ca odată ajuns în faţa lui să-ţi spună că s-a început urmărirea penală împotriva ta (devii din start suspect – fosta calitate de învinuit), iar peste o oră primeşti şi pe cea de inculpat, propus pentru arestare.

Să recapitulăm:
– procurorul actual te poate ridica direct cu mascaţii din casă (cu mandat de aducere), fără a avea obligaţia să te citeze în prealabil, pentru că i s-a conferit acest drept, dacă el consideră că o atare măsură este utilă în folosul bunei instrumentări a cauzei. În faţa vecinilor eşti din start proscris după o asemenea ridicare;
– procurorul actual nu mai are obligaţia ca atunci când s-a formulat o plângere/denunţ împotriva ta să te cheme să te întrebe cum te aperi… el poate începe direct urmărirea penală împotriva ta, fără să te întrebe cum te aperi;
– procurorul actual poate emite comunicat de presă în 5 minute după ce te-a anunţat că ai fost pus sub învinuire (ai dobândit calitatea de suspect);
– procurorul actual poate să te reţină şi să îţi ceară arestarea, pe motiv că dacă nu ai fi ofensat, opinia publică ar trăi cu sentimentul că „Justiţia” nu funcţionează şi s-ar pierde încrederea în sistemul judiciar, deşi procurorul este cel care a creat sentimentul public de vinovăţie prin punerea ta sub acuzare şi prin comunicatul de presă prin care te-a pus la stâlpul infamiei, fără să aibă bunul simţ să te întrebe cum te aperi;
– procurorul te poate plimba cu cătuşe în faţa presei, fără ca să răspundă penal, disciplinar, material pentru prejudiciul de imagine pe care ţi-l crează prin încălcarea prezumţiei de nevinovăţie;
– procurorul actual nu mai este obligat să aducă probe temeinice când te acuză, pentru că noul cod de procedură penală a înlocuit sintagma de „probe şi indicii temeinice” cu cea de „suspiciuni rezonabile”.
Şi aici este necesar să fie explicat de ce formularea „suspiciuni rezonabile” este cea mai mare ticăloşie introdusă în noile coduri.

Atenție! Există mai multe tipuri de probe, care se pot împărţi în două categorii mari:
– probe cu valoare de sine stătătoare: expertizele, înscrisurile, flagrantul;
– probe indirecte (care nu au valoare decât dacă sunt coroborate cu alte probe): declaraţiile de parte vătămată, de martor, denunţurile, plângerile penale, interceptările audio/video.

Prin înlocuirea sintagmei „probe şi indicii temeinice” din codurile comuniste cu cea de „suspiciuni rezonabile” pentru începerea urmăririi penale, punerea în mişcare a acţiunii penale şi arestarea inculpatului, probele au căzut în derizoriu. Adică poţi fi urmărit penal pe un simplu denunţ şi o interceptare (interpretată cum vrea procurorul), pentru că acele probe care nu puteau înainte să aibă o valoare probantă decât coroborate cu alte probe temeinice, au devenit suficiente pentru formarea unei „suspiciuni rezonabile”. Cu alte cuvinte, pe un simplu denunţ poţi fi urmărit penal şi propus pentru arestare şi dat în presă ca marele infractor naţional.
Este exact ceea ce face de ani buni DNA. Un caz elocvent de asemenea abuz contra drepturilor omului s-a petrecut cu Elena Udrea (ce paradox!) care a fost arestată pe baza unui simplu denunţ potrivit căruia i s-ar fi lăsat la poarta ministerului pe care l-a condus o valiză cu 900.000 euro. Graţie noilor coduri, procurorii de la DNA au invocat „suspiciunea rezonabilă” că Udrea a luat şpagă pe o probă fără valoare de sine stătătoare, în lipsa oricărui flagrant sau altă probă temeinică.

De asemenea, în vestitul caz Rarinca, pensionara care îi cerea şefei ICCJ să îi plătească datoria, a putut fi arestată graţie noilor coduri pe baza plângerii de parte vătămată a Liviei Stanciu şi a declaraţiei de martor a cumnatului Liviei Stanciu. Adică pe probe indirecte, fără valoare probantă de sine stătătoare cum spune legea! Iată ce aberaţie! Ne mai miră că la judecata finală, Mariana Rarinca a fost achitată?
Aşa se face că din 1 februarie 2014 şi până în prezent au explodat arestările în România, dar în egală măsură şi achitările în cauze cu persoane care au fost anterior arestate. Pentru că noile coduri permit ca arestarea să fie făcută pe „suspiciuni rezonabile”, dar condamnarea pe probe temeinice. Până nu se vor îndrepta noile coduri, cauzele de achitări cu arestaţi vor exploda în România, pentru că aceste acte normative făcute sub ministeriatul lui Cătălin Predoiu au vizat exclusiv întărirea instituţiilor de forţă!

De aceea avem azi procurori care îşi permit să interzică unui parlamentar să vină la serviciu şi să îşi exercite mandatul, pentru că ştiu că ei nu răspund nici penal, nici disciplinar şi nici material. Pentru că ei pot interpreta lega cum vor, că sunt protejaţi.
Aşa se face că anumiţi procurori numiţi politic au ajuns să se imixtioneze şi să controleze puterile executivă şi legislativă. Au băgat frică în exponenţii acestor puteri ale statului. Au ajuns să acuze judecători că încalcă legile când dau soluţii de achitare – vezi cazul fostei şefe a DNA Laura Kövesi, care în orice stat democratic pentru aşa ceva era dată imediat afară din magistratură!
Cum te mai poţi apăra ca demnitar din Guvern sau Parlament, ori chiar din puterea judecătorească (judecător) când un procuror te poate lua cu mascaţii din casă şi duce la audieri? Îţi dă calitatea de suspect pe loc şi te acuză prin comunicat de presă că eşti un infractor, fără ca ţie să ţi se dea posibilitatea să te aperi.
Până şi apărarea a devenit formală, pentru că procurorii când vor să te distrugă îţi lasă doar câteva ore din momentul în care te-au adus cu mascaţii la parchet, fără să ştii nimic din ceea ce ţi se va pune în cârcă, să îţi dai declaraţia de suspect, după care îţi acordă automat calitatea următoare de inculpat şi eşti dus la arest.
Dacă vrei să îţi alegi un apărător şi acesta nu se mişcă într-o oră, două, ţi se pune unul din oficiu, gata intimidat şi cooperant cu procurorii.

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg sunt călcate sistematic în picioare de noile coduri şi de procurorii politici din marile parchete. Dreptul la un proces echitabil dat de art. 6 din CEDO nu mai există! Pentru că în practică ai un singur drept: să dai un singur telefon cui vrei tu, să anunţi că ai fost săltat! Nu mai există prezumţie de nevinovăţie. Eşti dat pe comunicat de presă ca mare infractor, înainte ca să îţi dai prima declaraţie!

Regimul de forţă creat sub Traian Băsescu!
O ţară în care parlamentarul şi ministrul ori judecătorul – adică exponenţii celor trei puteri în stat – au ajuns la cheremul unor procurori susţinuţi de serviciile secrete care fac activităţi de urmărire penală contrar legii. O ţară în care în loc ca jurisprudenţa CEDO şi Convenţia să aibă întâietate în faţa codurilor penale, instituţiile de forţă atentează zi de zi la democraţie şi la drepturile fundamentale ale omului.

http://www.yogaesoteric.ne

3 1465

Herodot povestea că: „fiecare [dac] ţine în căsătorie mai multe femei” pe care „şi le cumpără cu bani grei de la părinţi„.
La rândul lui, Heraclid din Pont, cel care i-a cunoscut direct pe tracii din zona Mării Negre, insista pe aceeaşi idee: „Fiecare se căsătoreşte cu trei şi patru femei. Sunt unii care au treizeci de soţii”.
Un autor de comedii antic, citat de geograful Strabo, pomenea caracterul poligamic al marii familii de neamuri trace: „Aşa suntem noi, tracii toţi, şi mai ales geţii – mă mândresc că mă trag din neamul acestora din urmă – nu suntem din cale afară de cumpătaţi…
Niciunul dintre noi nu ia o singură femeie, ci zece, unsprezece sau douăsprezece, şi unii chiar mai multe. Când se întâmplă să moară cineva care n-a avut decât patru sau cinci neveste, cei din partea locului spun despre el: „bietul de el, n-a fost însurat, n-a cunoscut iubirea”.

Dacii îşi cumpărau mai multe neveste

Poligamia traco-geto-dacilor este o temă puţin comentată de istoricii români contemporani. Subiectul a fost evocat în mai multe izvoare scrise care au pus în evidenţă cunoştinţele istoricilor antici despre spaţiul tracic.
Prima informaţie consistentă este oferită de Herodot (sec. V î.Hr.). În fragmentul care descrie obiceiurile tracilor, citim: „… fiecare ţine în căsătorie mai multe femei… nevestele şi le păzesc cu străşnicie…” (Istorii, V, 5-8).
Cunoscător direct al tracilor din zona Mării Negre, Heraclid din Pont (sec. IV î.Hr.) scria despre ei: „Fiecare se căsătoreşte cu trei şi patru femei. Sunt unii care au treizeci de soţii” (apud, Zeo Petre, Practica nemuririi: o lectură critică a izvoarelor greceşti referitoare la geţi, Iaşi, 2005, p. 194).
Menandru (sec. IV î.Hr.), cunoscut autor de comedii, citat de Strabon (sec. II), evocă poligamia tracilor: „Iată ce spune despre ei Menandru, desigur fără a plăsmui ceva, ci respectând realitatea istorică: «Aşa suntem noi, tracii toţi, şi mai ales geţii – mă mândresc că mă trag din neamul acestora din urmă – nu suntem din cale afară de cumpătaţi…
Nici unul dintre noi nu ia o singură femeie, ci zece, unsprezece sau douăsprezece, şi unii chiar mai multe. Când se întâmplă să moară cineva care n-a avut decât patru sau cinci neveste, cei din partea locului spun despre el: bietul de el n-a fost însurat, n-a cunoscut iubirea»” (Geografia, VII, 3, 4).

daci

Cum se căsătoreau traco-geto-dacii?
Herodot scria că: „… nevestele… şi le cumpără cu bani grei de la părinţi.” (Istorii, V, 8), iar Xenofon (sec V-IV î.Hr.) pomenea despre cumpărarea fetelor „… după legea tracă…” (Anabisis, VII, 2, 38).
Mai multe informaţii despre procedura căsătoriei ne parvin de la Pomponius Mela (sec. 1): „… fetele de măritat nu sunt date bărbaţilor de către părinţi, ci în mod public sunt cumpărate spre a fi luate în căsătorie sau vândute (cu zestre). Se face într-un fel sau altul, după cât sunt de frumoase şi de cinstite. Cele cinstite şi frumoase au un preţ bun. Pentru celelalte se caută cu bani cineva care să le ia de soţie”. (Descrierea pământului, II, 21).
Acelaşi autor confirma poligamia tracilor atunci când, probabil, inspirându-se din Herodot şi alţi scriitori mai vechi, descria o parte a ceremoniei funerare: „Nici femeile nu au o fire mai slabă. Ele doresc din cale afară de mult să fie omorâte deasupra cadavrelor bărbaţilor morţi şi să fie îngropate împreună. Deoarece un bărbat are mai multe soţii, pentru a dobândi această cinste, ele dau o mare luptă în faţa celor care trebuie să hotărască aceasta. Ea se acordă aceleia care are moravurile şi conduita cele mai bune, iar cea care învinge la această întrecere este în culmea bucuriei. Celelalte jelesc cu glas tare şi îşi arată deznădejdea prin plânsete foarte puternice. Iar cei care vor să le liniştească aduc lângă rug arme şi daruri, spunând că sunt gata să trateze sau să se lupte cu sufletul celui mort spre a şti dacă acela permite căsătoria. Dacă nu se dă o luptă şi nu are loc o plată… le aşteaptă pe femei peţitorii.” (II, 18-20).

Solinus (sec. III), prezintă asemănător ceremonialul căsătoriei: „Femeile de măritat se duc la bărbaţi nu după hotărârea părinţilor, ci acelea care se disting prin frumuseţe cer să fie vândute la mezat şi după ce li se îngăduie să se stabilească valoarea lor, se căsătoresc nu după obiceiuri, ci după preţurile (oferite); iar cele năpăstuite din pricina urâţeniei lor îşi cumpără cu zestrea lor bărbaţii cu care se mărită” (Culegere de fapte memorabile, 10, 4).
Citindu-i pe autorii antici, constatăm că existau două variante de căsătorie: aceea care se făcea „după obiceiuri” se aplica în cazul femeilor care „năpăstuite din pricina urâţeniei lor” îşi cumpărau soţul.

Tot obicei par a fi şi tratativele, lupta sau peţitul văduvelor chiar lângă rugul soţului decedat. A doua variantă este un fel de licitaţie la cererea femeii: „…acelea care se disting prin frumuseţe cer să fie vândute la mezat…”. Cine organiza această licitaţie, adevărat concurs de frumuseţe în antichitate? Cine alcătuia juriul îndreptăţit să „..stabilească valoarea lor?” Dacă pentru femeile „năpăstuite” zestrea era preluată de soţ, cine încasa plata pentru „frumoase”? Părintele, sau chiar femeia? Cât de mare putea fi valoarea licitată. Să fi fost un privilegiu al aristocraţilor?
Exista o ierarhie a nevestelor în frunte cu aceea care „..are moravurile şi conduita cele mai bune”? Odată cumpărată, femeia putea fi revândută de soţ? Iată întrebări la care n-am găsit răspuns în izvoarele scrise. Nu ştim nici dacă exista o vârstă când bărbatul şi femeia dobândeau dreptul de a se căsători, şi nici care era gradul de rudenie ca barieră a raporturilor maritale.
Printre traci existau şi celibatari. Ne-o spune Strabon atunci când îl citează pe unul dintre cei mai buni cunoscători ai spaţiului tracic, Poseidonios (sec II-I î.Hr.): „… unii traci îşi petrec viaţa fără să aibă legături cu femei, numindu-i «ctişti»; ei sunt onoraţi şi socotiţi sacri, aşadar feriţi de orice primejdie… duc o viaţă sărăcăcioasă” (Strabon, Geografia, VII, 3, 3).

De ce se căsătoreau traco-geto-dacii?
Un motiv pe care îl credem fără dubii este obiceiul. Alt argument de luat în seamă ar putea fi că bărbatul vedea în căsătorie un mijloc onorabil de a-şi spori averea prin zestrea nevestelor!
Nu ştim dacă erau obligaţi să se căsătorească pentru supravieţuirea comunităţii, pentru a duce neamul mai departe, mai degrabă nu, dacă luăm în considerare că la traci castitatea nu era o virtute, aşadar se puteau naşte copii şi în afara căsătoriei.
Interesante sunt precizările lui Heraclid din Pont: „Ei le folosesc ca pe nişte slujnice. Căsătoriile sunt şi pentru împreunare şi ei se împreunează cu fiecare din timp în timp; dar (nevestele) spală şi rufe şi îi slujesc” (apud, Zoe Petre, loc.cit.).
Căsătoria era un act privat, nescris, asemănător logodnei de astăzi, pe care nicio putere publică nu era chemată să-l sancţioneze. Este posibil să fi existat şi câteva gesturi simbolice care impuneau o anumit formalitate căsătoriei.

Cap de dac

Ce statut avea bărbatul?
Societatea traco-geto-dacică era de tip patriarhal, chiar falocratică, în care bărbatul era stăpânul femeii. El avea dreptul de a ţine în casă un număr de femei în funcţie de posibilităţile sale economice, dar şi după pofta inimii! Solinius scria că la traci „… bărbaţii se fălesc cu numărul femeilor şi socotesc lucru de cinste să aibă mai multe soţii.” (Culegere de fapte memorabile, 10, 1).
Este posibil să fi existat chiar un cult al soţului, aşa cum pare a indica ritul funerar la traci? Herodot îl descria astfel: „Când unul din ei a murit, să iscă între femeile (mortului)mari neînţelegeri, iar prietenii îşi dau osteneala şi arată o nespusă râvnă ca să afle pe care dintre neveste a iubit-o mai mult cel decedat. Femeia socotită vrednică să primească cinstirea, este lăudată de bărbaţi şi femei, apoi e înjunghiată de ruda ei cea mai apropiată. Şi după aceea trupul acesteia este înmormântat împreună cu cel al bărbatului ei. Celelalte femei socot o mare nenorocire aceasta, căci li se aduce astfel o foarte mare ocară.” (V, 5). Atât textul lui Herodot, cât şi cel al lui Pomponius Mela, citat mai înainte, scot în evidenţă dorinţa femeilor de a se sacrifica pentru soţ. Herodot preciza că era aleasă femeia pe care decedatul „a iubit-o mai mult”, în timp ce la Pomponius Mela prevalau „moravurile şi conduita cele mai bune”. În primul caz, hotărârea era luată de „prietenii” decedatului, în celălalt femeile „dau o mare luptă în faţa celor care trebuie să hotărască”, probabil un juriu din care nu ştimi cine şi câţi făceau parte.

Am amintit mai sus relatările lui Strabon despre tracii care „îşi duceau viaţa fără să aibă legături cu femei”, motiv pentru care erau „onoraţi şi socotiţi sacri”. Comentându-l pe Poseidonios şi citând referirile lui Menandru la poligamia tracilor, Strabon conchide: „Nu este lucru firesc – prin urmare – ca oamenii ce socot nefericită viaţa fără multe femei să creadă în acelaşi timp că ar fi un om destoinic şi drept acela căruia îi lipsesc femeile. Socotindu-i theosebeis (adoratori ai zeilor)şi kapnobatai (călători prin fum)pe cei fără femei, geţii s-ar ridica împotriva părerii obşteşti” (VII, 3, 4).

Herodot

Ce statut avea femeia?
De la Herodot aflăm că tracii nu puneau preţ pe virginitate: „…pe fete nu le păzesc, ci le dau voie să aibă legături trupeşti cu bărbaţii care le plac.”, dar după căsătorie „… îşi păzesc însă nevestele cu străşnicie” (V, 6).
Să-l recitim şi pe Heraclid din Pont: „Ei le folosesc ca pe nişte slujnice… şi se împreunează cu fiecare din timp în timp; dar (nevestele) spală şi rufe şi îi slujesc… La moartea bărbatului, femeile sunt moştenite, întocmai ca şi celelalte lucruri” (apud, Zoe Petre, loc.cit.).
În acelaşi secol IV î.Hr., Platon scria că tracii „… pun femeile să lucreze pământul, să pască vacile şi oile şi să slujească fără a se deosebi întru nimic de sclavi” (Legile, VII, 805).
Cunoscător direct al realităţilor de la ţărmul Mării Negre, Ovidiu (sec. I î.Hr.-I d.Hr) scria despre femeile geţilor: „… ele ştiu să rabde de foame şi de sete” (Pontica, I, 2, 87), sau că „… pisează darurile (zeiţei) Ceres şi pe vârful capului duc ulcioare grele de apă” (Pontica, II, 8, 10-12).
Povestind despre obiceiurile celţilor, sciţilor şi tracilor, Strabon scria că „…femeile muncesc şi ele la câmp şi de îndată ce au născut, îi slujesc pe bărbaţi, punându-i să stea culcaţi în locul lor. Adesea ele nasc la muncile câmpului. Spală copilul şezând pe vine lângă apa vreunui râu, şi-l înfaşă.” (III, 4, 17). Tot Strabon descrie o calitate deosebită a femeilor: „De bună seamă, întotdeauna s-a pus pe seama femeilor îndemnurile în cele ale cucerniciei, căci ele împing pe bărbaţi la o prea mare slăvire a zeilor, la serbări în cinstea lor şi la alte acte de adoraţie… iată ce mai spune acelaşi poet (Menandru) aducând pe scenă un soţ supărat de cheltuielile pe care le fac femeile pe jertfe. Cuvintele (soţului)sunt: «Ne prăpădesc zeii, nu altceva, mai ales pe noi, cei căsătoriţi: căci mereu e nevoie să se facă o serbare»” (VII, 3, 4).

Şi Horaţiu (sec. I, î.Hr.) scoate în evidenţă virtuţile soţiilor dacilor în contrast cu cele ale soţiilor romanilor:
„Acolo femeia nu se face vinovată faţă de copiii vitregi, ci poartă de grijă celor lipsiţi de mamă,
iar soţia cu zestre nu ajunge stăpâna bărbatului şi nici nu se încrede într-un amant chipeş.
Zestrea cea mai de seamă este cinstea părinţilor şi virtutea femeii pentru care legământul căsătoriei române trainic: ea se teme de alt bărbat.
Păcatul este un sacrilegiu pe care îl plăteşte cu moartea.” (Ode, I, 211).

În mentalitatea vremii, dominată de normele de viaţă ale societăţii patriarhale, superioritatea bărbatului, proprietar al nevestelor şi copiilor, se manifesta printr-o discriminare care făcea din femeie o marfă destinată vânzării-cumpărării, un lucru care putea fi moştenit şi o slujnică care avea rolul se efectueze „servicii” pe care bărbaţii erau obligaţi să le îndeplinească doar când erau pedepsiţi. Trogus Pompeius (sec. I) ne informează că dacii „…în vremea regelui Oroles se luptară fără succes împotriva bastarnilor şi de aceea, ca pedeapsă pentru slăbiciunea arătată, au fost siliţi din porunca regelui, ca atunci când voiau să doarmă, să pună capul în locul picioarelor şi să facă soţiilor lor serviciile pe care mai înainte acestea obişnuiau să le facă lor” (Istoria lui Filip, XXXII, 3, 16).

Evoluţia statutului femeii la traco-geto-daci nu ne este cunoscută. Ştim, însă, că în familia regală a lui Decebal femeia se bucura de respect şi protecţie. Sunt istorici care consideră că scena XXX de pe Columna lui Traian trebuie pusă în legătură cu prizonieratul surorii lui Decebal (R. Vulpe,Columna lui Traian, monument al etnogenezei etnice, Bucureşti, 1988, p. 67-71).
Dio Cassius (sec. II) este sursa unei informaţii interesante: „Traian puse mâna pe munţii cei întăriţi cu ziduri… Din pricina aceasta şi mai ales după ce, în acelaşi timp, Maximus prinse pe sora lui şi luă o cetăţuie puternică, Decebal fu gata să se învoiască la toate cele ce i s-ar fi poruncit…” (Istoria romană, LXVIII, 8-9, 9,4 Xiph.).
Este posibil ca între cauzele care l-au obligat pe regele dac să accepte pacea grea din 102, un rol major să-l fi jucat încercarea lui Decebal de a-şi elibera sora, îndeplinindu-şi, astfel, o îndatorire de onoare faţă de un membru de vază al familiei sale.
Strania scenă XLV de pe Columnă, în care femei dace torturează prizonieri romani, ar putea fi o dovadă că, în caz de mare pericol, femeile îşi ajutau bărbaţii în încercarea de a-şi salva libertatea (R. Vulpe, op. cit., p. 102-103).
Condiţia de văduvă nu era de durată. Femeia avea dreptul, fie să obţină „cinstea” de a fi înjunghiată şi înmormântată împreună cu soţul, fie să se recăsătorească lângă rugul funerar (Herodot, V, 5; Pomponius Mela, II, 18-20).
Fidelitatea femeilor faţă de soţ se exprimă şi în dorinţa lor de a-l însoţi la zei pe cel decedat: „Femeile, care ţin mult la cinstea lor, se urcă pe rugurile soţilor morţi şi, ceea ce socotesc drept cel mai mare semn al curăţeniei, se aruncă în flăcări” (Solinus, 10, 2-3).
Desfacerea căsătoriei pare a fi fost la fel de simplă ca şi contractarea ei. „Divorţul” era lesnicios şi informal, nefiind nevoie de gesturi solemne sau simbolice. Era suficientă voinţa unilaterală. Heraclid din Pont scria: „Dacă vreuna din soţii este nemulţumită, părinţii îşi pot lua înapoi fata, după ce restituie ceea ce au primit pe ea” (apud, Zoe Petre, loc. cit.).

Traco-geto-dacii între poligamie şi mongamie
Poligamia pare a fi un obicei foarte vechi, simbolizând o lume în contrast cu cea din care făceau parte scriitori greci. Iată un fragment din „Istoriile” lui Arrian (sec. II), citat de Eustathius (sec. XII) în comentariile la „Periegeza lui Dionysios”, care plasează începutul poligamiei într-un timp mitic: „La traci era obiceiul să aibă multe femei, în aşa fel ca de la multe femei să aibă mulţi copii – iar obiceiul acesta se spune că îşi trage obârşia de la regele Doloncos [fiul lui Kronos şi al nimfei Thraike, fiică de titan], care a avut mulţi copii de la multe femei” (apud., Zoe Petre, op. cit., p. 199).
Nu ştim dacă reformatorul Zalmoxis a introdus poligamia sau doar a acceptat-o, moştenind-o ca pe o cutumă adânc înrădăcinată în mentalitatea traco-geto-dacilor. Este de discutat şi dacă poligamia era o situaţie generalizată sau doar un privilegiu de care se bucurau regele şi nobilii cu prestigiu şi posibilităţi materiale.

Zalmoxe

Savantul Vasile Pârvan era de părere că doar aristocraţii erau poligami: „… putem afirma că e un fenomen general nu numai la popoarele barbare, ci şi la cele culte, ca treapta stăpânitoare a societăţii să practice poligamia (legală sau ilegală, mai multe soţii legitime ori numai una), în vreme ce poporul de rând rămâne strict monogam. În adevăr, aşa după cum Filip al Macedoniei era un poligam vestit, tot aşa vor fi fost şi diferiţii regi şi principi geţi, în măsura averii lor şi a putinţei de a-şi cumpăra soţia… regula generală la geţi era ca familia lor să fie monogamă… Această încheiere ne este întărită atât de reprezentările de pe Columna lui Traian, care privesc mai ales pe dacii din munţi, cât şi… de pe Trofeul de la Adamclisi, unde vedem pe geţi, fiecare cu femeia lui unică” (Getica, Bucureşti, 1926, p. 146-147).

Reputatul arheolog H. Daicoviciu era de aceeaşi părere, poligamia fiind „limitată la un număr foarte mic de familii (la nobilii cei mai bogaţi, de exemplu)” şi sublinia: „Trebuie să recunoaştem, aşadar, că nu ştim aproape nimic despre familia dacică. Chiar admiţând, pe temeiul lui Menandru, existenţa poligamiei, nu este deloc sigur că o realitate din secolul al IV-lea î.e.n. dăinuia şi în epoca lui Burebista-Decebal” (Societatea dacică în epoca statului, în Studii dacice, Cluj-Napoca, 1981, p. 27).

Este posibil ca poligamia să fi fost înlăturată printr-o măsură reformatoare a lui Deceneu? Pornind de la ipoteza că toţi marii reformatori s-au ocupat şi de viaţa de familie, istoricul Grigore Tocilescu preciza că prin „… reforma politico-religioasă a lui Deceneu … obiceiurile poligamice, comune gintei thrace, nu mai domneau în Dacia… familia se deosebea prin moravuri mai curate, puritanice chiar” (Dacia înainte de romani, Bucureşti, 1880, p. 371).
Un alt bun cunoscător al traco-geto-dacilor, arheologul I.H. Crişan, aprecia că poligamiei „… îi va pune, într-o oarecare măsură, capăt Burebista, cu ajutorul marelui preot Decenu” (Burebista şi epoca sa, ediţia a II-a, Bucureşti, 1977, p. 461).

Burebista

Nu ştim dacă, în timpul lui Burebista, „ridicarea” geţilor prin „cumpătare” a inclus şi reformarea vieţii de familie. O eventuală interzicere a poligamiei i-ar fi putut deranja pe aristocraţii geto-daci care ar fi avut un motiv în plus să-l înlăture pe marele rege. Dar cum de l-au acceptat pe Deceneu drept urmaş la tron? Poate pentru că acesta „… le-a apărut ca o fiinţă extraordinară… Învăţându-i etica, i-a înfrânt de la moravurile lor barbare…” (Iordanes, Getica, 71).
Analizând critic o serie de izvoare greceşti referitoare la geţi, Zoe Petre este de părere că „… polaritatea particularităţilor de civilizaţie atribuite geţilor în textele antice, care fac să coexiste în aceste ţinuturi de margine abstinenţa şi excesul, poligamia şi celibatul, vegetarismul şi sacrificiile umane, reorganizează atât de drastic informaţia de pornire, încât e aproape imposibil pentru exegeza modernă să regăsească eventualele date reale ce s-ar ascunde îndărătul acestei viziuni.” (Practica nemuririi…, p. 206).

Majoritatea izvoarelor documentare care prezintă imaginea traco-geto-dacilor prin ochii grecilor şi ai romanilor sunt surse de mâna a doua, aproximative şi, adesea,confuze. Se păstrează prea puţine fragmente din scrierile celor care au călătorit şi văzut la faţa locului realităţile sociale din aria tracică. Tema poligamiei traco-geto-dacilor este reală şi nu poate fi ignorată. Ea face parte din moravurile unei lumi care se cere permanent reanalizată pentru a-i reconstitui semnificaţiile şi a-i reinterpreta mesajele.

Horia D.O.
Sursa: historia.ro

0 254

Pensiile speciale vor fi incluse într-un pachet de măsuri privind modul în care banul public să fie cât mai bine cheltuit, care va fi discutat în prealabil în Guvern şi Coaliţie şi care trebuie corelat cu rectificarea bugetară, a declarat, miercuri seara, ministrul de resort, Eugen Teodorovici.

Beneficiarii de pensii speciale – niște popi ratați
Singurii care au caștigat, câștigă și vor căștiga atît de la vii cât și de la morți sunt popii. Cei cu pensii speciale pot fi asemuiți cu popii pentru ca ei sunt singuriicare care câștigă cam la fel cu aceștia, atăt în câmpul muncii cât și la pensie.
„Partea de pensii speciale este una dintre măsurile pe care Ministerul Finanţelor Publice o va propune într-un pachet de alte măsuri cu privire la modul în care banul public să fie cât mai bine cheltuit, într-un mod cât mai eficient, cheltuit acolo unde produce valoare adăugată în economie.(…)
Eu văd oarecum corelată, ca şi moment, discuţia pe acest pachet de măsuri cu partea de rectificare bugetară, pentru a şti foarte clar care dintre aceste măsuri vor fi acceptate la nivel de Coaliţie şi pentru care trebuie să reglementăm în acest sens şi al căror impact va fi luat luat în calcul pentru ce a rămas din an şi pentru anii care urmează. Adică unele se pot lua pe termen scurt, pe termen mediu sau pe termen lung. Dar va fi o discuţie pe întregul pachet de măsuri”, a explicat Teodorovici la România TV.

Întrebat dacă se va introduce o impozitare progresivă a pensiilor de peste 10.000 de lei, ministrul Finanţelor a răspuns că sunt mai multe scenarii ce vor fi propuse spre discuţie.
„Toate aceste măsuri, printre care şi cea cu pensiile speciale, se vor discuta în prealabil la nivel de Guvern, la nivel de Coaliţie, pentru a ieşi clar cu măsurile care se acceptă a fi promulgate într-un viitor foarte apropiat. Sunt mai multe scenarii pe care noi, la Finanţe, le vom propune spre discuţie la Guvern. Va fi o situaţie foarte clară cu toate pensiile, şi cele pe bază de contributivitate şi cele speciale. Absolut toate aceste pensii cu număr, cuantumul lor, mai multe scenarii de lucru. Se va discuta în primul rând în Guvern, în Coaliţie, în cele două partide, pentru a ne putea asuma o măsură care poate va supăra în stânga şi dreapta(…) Nu discutăm acum cum să o aplicăm pentru că sunt mai multe scenarii de lucru”, a spus şeful de la Finanţe, subliniind că se discută inclusiv situaţia din administraţie de pensionări la o vârstă „foarte scăzută”, după care persoanele respective rămân în sistem pe un post de funcţionar.
El a adăugat că este vorba despre câteva măsuri care vor avea totul estimat, şi bugetul, şi impactul social, şi cel bugetar.

Întrebat dacă ia în calcul tăierea pensiilor „nesimţite”, de peste 20.000 – 30.000 de lei, Teodorovici a răspuns că se ia în calcul „absolut tot, inclusiv această variantă”.
Ministrul Finanţelor a precizat că orice astfel de măsură se va aplica ţinând cont de toate prevederile legale în vigoare.
„Nu vom propune o măsură care să fie atacabilă din orice punct de vedere, pentru că, altfel, nu poţi aplica o măsură dacă are aceste slăbiciuni din punct de vedere legislativ”, a mai spus Teodorovici.
El a menţionat că măsurile vor fi prezentate public înainte de a fi reglementate şi că este posibil ca, odată cu rectificarea bugetară, să fie făcut un act în prealabil în care să fie prinse unele dintre măsuri.
„Unele dintre măsuri se pot aplica imediat şi este normal să le discutăm public, să le prezentăm public înainte de a fi reglementate. Este posibil ca odată cu rectificare bugetară să se facă un act prealabil în care se prind anumite măsuri, pe diferite zone. Atunci poate fi momentul în care unele dintre măsuri să fie prinse în acest act normativ. Dar, prealabil, obligatoriu trebuie să fie o prezentare publică a acestor măsuri, o justificare a acestor măsuri şi, desigur, o discuţie cu categoriile vizate. Nu va fi o surpriză, adică să legiferăm fără să fi prezent public, în prealabil”, a mai afirmat şeful de la Finanţe.

Vom vedea cat de electorale sunt spusele lui Teodorovici, care a demarat în mare viteză în campania pentru …Cotroceni.

Vlad T.

0 260

Fondurile europene constituie singurul element pe care cei mai înfocaţi „europartizani“ îl pot prezenta curent ca un activ al apartenenţei României la UE. Acest unic element de activ este total ridiculizat de lista lungă şi greu atârnătoare din pasiv: de la pierderea controlului naţional asupra economiei la transformarea ţării într-o anexă de consum de tip colonial.

Zise nerambursabile, fondurilor europene, potrivit proverbului „calul de dar nu se caută la dinţi“, nu li se cercetează nici sorgintea, nici menirea! În cadrul sistemului centru-periferie pe care îl constituie UE, fondurile europene reprezintă ban public din centru pentru susţinerea expansiunii companiilor private tot din centru în periferiile sistemului.

Banul public, potrivit regulilor stabilite chiar de cei din centru, nu se poate privatiza în ţările de origine (vai, ajutor de stat!), dar, prin trimiterea la periferie, se poate privatiza la faţa locului. Centrul îşi permite această falsă mărinimie, pentru că extrage sistematic de la fiecare din periferii de câteva ori mai mult, anual, decât îi destinează, extracţia multiplicându-se pe măsură ce expansiunea privată, susţinută public, a centrului la periferie devine mai extinsă şi mai completă, adică pe măsură ce fondurile europene îşi realizează menirea.

Fondurile europene reprezintă 1-2% echivalent PIB anual, în timp ce „extracția“ între o pătrime și o treime anual! Prin însăşi destinaţia lor structurală (care nu poate fi schimbată!), acestea nu au nicio legătură cu nevoile reale de dezvoltare ale României, ci cu nevoile expansiunii la periferie, pe teritoriul României, a unor firme private din centrul vest-european.

De altfel, nimeni, dar absolut nimeni nu s-a apucat să calculeze cât „costă“ de fapt aceste fonduri. Se spune că sunt gratis. Deşi de bani gratis în istorie nu s-a auzit! Destinaţiile sectoriale sunt prestabilite şi neschimbabile, iar acordările sunt condiţionate de achiziţii de la donator. Și o adevărată armată de birocraţi se ocupă de normare, reglementare, programare, selectare, prelucrare, accesare, supraveghere, controlare, decontare. Doar cu miile de oameni implicaţi, mult mai bine plătiţi decât restul birocraţilor, se cheltuie mult mai mult decât fondurile europene alocate însele.

Întreaga minciună în staniol a fondurilor europene – zise nerambursabile – este evidențiată de îndatorarea externă a României, rambursabilă și apăsător gâtuitoare prin termene și dobânzi.
Datoria externă a României este de vreo 90 miliarde euro. Dar, nu este în principal a unor entități românești. Populația românească și firmele cu capital românesc nu se împrumută în străinătate. Nici n-ar primi bani de acolo!
Singurul împrumutător este statul român, cu o datorie externă ajunsă la vreo 30 miliarde euro.

Grosul – adică vreo 60 miliarde de euro – reprezintă îndatorare către străinătate a subsidiarelor din România ale unor firme străine (bănci şi societăţi nebancare).

Expansiunea de început în România a acestora a fost finanţată cu bani din străinătate, înainte de toate de la societăţile-mamă. Fiind vorba de sume angajate din România, acestea trec în contul României ca datorie externă. În condițiile crizei economice, care a intervenit în plină apartenență a României la UE, societățile-mamă din Vest au tăiat finanțarea subsidiarelor lor din România și au cerut pur şi simplu statului român să aducă el bani din străinătate, pentru a le completa reducerea finanţării din partea mamelor lor, ameninţând că altfel îşi iau tălpăşiţa.

S-a inventat cea mai murdară modalitate de ieşire! Un experiment fără precedent! A fost pus statul român să se împrumute de la FMI-UE pentru a aduce pe piaţă firmelor străine finanţarea de care fuseseră private, în contextul crizei, de către mamele lor din Occident.
Un experiment straniu: un împrumut pentru alţii! Datoria publică externă însă a luat-o razna, statul român fiind obligat să preia prin aceasta finanțarea expansiunii în continuare a firmelor vest-europene în România. De plătit rămâne să plătească populaţia şi firmele româneşti în calitate de contribuabili.
Comparați nota de plată (dobânzi și rostogoliri de circa 10 miliarde euro anual) cu mărunțișul fondurilor europene! Ceva grețos!

Autor: Ilie Șerbănescu
http://www.yogaesoteric.ne

1 382

Alo dl Isărescu, nu vrei să facem schimb cu tine? Aducem aurul înapoi in țară și te lăsăm pe tine gaj la Londra!

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, spune că aurul României din Londra ar trebui adus în țară pentru verificare, iar după ar trebui dus înapoi. Tot el a precizat că repatrierea ar avea drept impact creșterea costurilor.

„Sunt trei ani de zile în care sistematic şi într-un mod iresponsabil s-a spus că nu există acest aur, că a dispărut, că a fost vândut, că a intrat în operaţiuni, şi mai rău decât atât, că nu l-am folosit pentru a obţine venituri. Or, rezerva de aceea este rezervă. Nu este investiţie. Rezerva este ceva ce pui de o parte pentru situaţii deosebite. Obiectivul rezervei internaţionale, fie că este de aur sau valutară, este să-ţi dea credibilitate şi să reducă costurile cu care ţara respectivă s-ar împrumuta. Deci, un posibil impact ar fi creşterea costurilor”, a susținut guvernatorul BNR.
Câtă impertinență:

Isărescu a afirmat că aurul ar trebui adus în țară doar pentru a arăta că există, iar apoi ar trebui dus înapoi.

pizap.com15620735903591 668x500 Isărescu: Să aducem aurul de la Londra, să l vadă lumea! Dar să îl ducem înapoi

“Eu aş vota în Consiliul de Administraţie dacă s-ar ridica problema aceasta, să îl aducem, să-l vadă toată lumea, inclusiv aceste câteva persoane care ne toacă de dimineaţa până seara cu aberaţiile pe care le-au spus, după care trebuie dus înapoi acolo sau arhivat, pentru că, altfel, în ţară nu o să aducem fiecare investitor străin să-l băgăm în tezaur şi să spunem acesta este aurul, are greutate”, a explicat Mugur Isărescu.

https://www.national.ro/
Prev1...202122...90Next Page 21 of 90
Numarul: 7914 | Data: 2025-12-18


ROMANIA MARE 100 ANI







INFOBRASOV.NET 2004-2024

Aniversam 20 de ani de activitate neintrerupta
Aprilie 2004 - Aprilie 2024

Titlurile saptamanii












SE INTAMPLA IN BRASOV















Noutatile din SPORT





©2015 InfoBrasov.net