Și cu laptele rămâne cum s-a stabilit – falimentarea fermierilor români!
Unde dai și unde crapă!… Iată o zicere din popor usor de reperat și în politichia românească!
Nu demult, am avut parte de multa voroveala politică pe tema prețului la lapte. Unul prea mare, desigur…
Cei de la Agricultura, cu titularul portofoliului ca port-drapel, s-au pus la negociat cu procesatorii și retailerii, cu care au stabilit ca aceștia, pe baza de conformare voluntară, să scadă,f iecare, prețul cu cate 10%.
La raft, prețul laptelui ar fi trebuit să fie diminuat cu 20%.
Dl. Petre Daea, mai marele domeniului agricol, a ieșit în media și s-a bătut cu pumnii în piept pentru o astfel de ispravă. Socotea ca treaba cu prețul laptelui este prinsă în cuie!
Realitatea, însă, bate „filmul politic”…
Varful de lance al combatanților din piața a fost populat de către procesatori. Cum?
Extrem de simplu: au scazut preturile de achiziție de la fermierii din zootehnie producători de lapte cu aproape o cincime…
Preturile de achiziție sunt, iată, în acest moment spre 1,5 lei/litru, sub baremul de dinainte de aranjamentul pus la cale de Ministerul Agriculturii cu procesatorii și comercianții.
În aceste condiții, după cum afirmă unul dintre liderii asociației fermierilor, foarte mulți crescători de animale pentru lapte nu vor putea supraviețui și vor fi obligați să-și ducă vitele la abator.
Unde să mai punem și importurile masive de lapte din Polonia, Ungaria, Grecia și Slovacia?
Anul trecut, acestea au atins cota de cca. 32.000 de tone… Aproape la preț de dumping!
De departe, se poate constata ca Ministerul Agriculturii este deficitar în a rezolva eficient probleme ale domeniului, darmite să mai elaboreze și să și promoveze politici stimulative pentru activitatea desfășurată în această ramura vitală a economiei naționale!
Totul pare a se misca doar inerțial, fără pricepere sau imaginatie creativă…
Dar cu naftalină cât cuprinde!
Toma Pirau
