„Se pare că Călin Georgescu s-a retras din viața publică, din politică. Mi se pare corect!”
Se pare că Călin Georgescu s-a retras din viața publică, din politică. Mi se pare corect.
Nu are dreptul să-și sacrifice familia pentru un ideal care nu este susținut decât de o mână de entuziaști.
Românii încă nu sunt pregătiți pentru Suveranism, iar să “mori” pentru o majoritate indolentă, mi se pare o prostie.
De altfel, Românii nu au cultul martirilor lor. Suntem un popor mult prea Zen, care fuge de suferințe psihice cauzate de nedreptăți sociale, găsind refugiu într-o caterincă excesivă și haz de necaz.
Cu un mititel, o bere și un râgâit se poate trece peste orice amărăciune!
Cică se cheamă “spirit de conservare” și în el rezidă puterea de supraviețuire al nației noastre.
Eu cred mai curând că este ca un fel de blestem care ne va distruge în final.
Dacă cu micul, berea și râgâitul, încă nu am reușit să ne stabilizăm emoțional, apelăm la ajutorul lui Dumnezeu, care ne iubește și nu ne va lăsa să pierim.
Posibil, probabil, nu știu ce să zic, numai că am văzut multe civilizații și popoare strălucitoare care au dispărut cu toate rugăciunile adresate Zeilor.
Să nu îmi spuneți că Zeii nu erau cei potriviți…!
Rămân la convingerea marxistă că omul poate și trebuie să-și ia destinul în propriile mâini, ca nație vorbesc, și că trebuie măcar să încerce să-și scrie propria istorie.
Dar probabil că Suveranismul nu este încă destul de copt în România, sau mai știi, a fost concesionat la străini…!
El Comandante.
Autor: Jean Maurer
Sursa: facebook.com
Total de acord! Nu poți lupta cu morile de vânt! Așa cum nu poți lupta pentru un popor inactiv, lipsit de vigoare, care nu-i capabil să se jertfească nici în numele lui Hristos nici pentru el însuși. Suntem creștini ortodocși doar prin definiție. În rest, nu dovedim nimic din sacrificiul înaintașilor, trăind cu impresia – falsă, desigur – că viitorul este un timp neutru. Nu știm să-l descătușăm, deși suntem în contact permanent cu el. Nu știm să chibzuim, nu știm să discernem, nu demonstrăm reflexivitate. Tocmai de aceea n-avem nici strategie. Prin urmare, nu mai este nimic de „retușat”, nefiind capabili de mișcări… decisive! CG a priceput aceste aspecte, fiindcă a privit la acea schiloditoare inerție a românilor, la mersul somnambul din flecușteț în flecușteț, la tâmpa promenadă pe aleile farniente-lui. S-a săturat omul de atâta împotmolire și, până la urmă, a decis.