Saptamana Nebunilor

Saptamana Nebunilor

0 384

Saptamana Nebunilor este similara in traditia populara cu „Saptamana branzei”, denumita si „Saptamana alba”, din calendarul bisericesc, in care, pentru a se putea pregati treptat intrarea in Postul Mare, dupa ospetele din „Caslegii de Iarna”? (perioada intre Craciun si Lasatul Secului, cand se fac petreceri, nunti, oamenii se distreaza, se mananca de toate – de fapt se fac abuzuri), se elimina din alimentatie carnea si slanina si sunt admise branzeturi, lactate si oua.

 

Semnificatii si traditii populare

Numele de „Saptamana Nebunilor” are doua semnificatii. Pe de o parte, in unele zone ale tarii, ca Banat, Muntenia, Transilvania, era perioada ingaduita sa se casatoreasca cei care n-au reusit sa faca asta in timpul petrecerilor – deci a Caslegilor. S. Marian, in cartea „Sarbatorile la romani”, consemneaza: „Numai nebunii pornesc a se insura, numai prostii si uratii satelor abia acum dau zor sa se casatoreasca, pe cand cei cuminti, cati au avut de gand sa se insoare in decursul carnilegilor (caslegi), s-au insurat cu mult inainte. De fapt, era vorba „de fete cu copii din flori, vaduvi si vaduve, feciori tomnatici si fete batrane, handicapati”.

O alta semnificatie a Saptamanii Nebunilor este legata de crearea imaginii de imbatranire, moarte si renastere a timpului calendaristic – identic acum la Anul Nou Agrar, cu cel al Anului Nou calendaristic.

Ca si atunci exista traditia simbolica a jocului cu masti. Mascatii purtau denumirea de Mascarusi, Brondisti, Farsangani, Maimusi si dupa unele ipoteze ar avea similitudini cu vestitele cortegii dedicate zeului Dyonisos.
Cortegiul simboliza o nunta, tinerii erau mascati in personajele caracteristice – mireasa (Govia), mire, popa, dascal, nasi, cumnati, nuntasi si porneau pe ulitele satului cu mirii in frunte, urmati de tot alaiul in ordinea importantei. Fetele si nevestele tinere intalnite pe drum erau sarutate. Nunta simbolica era destinata holteilor si fetelor batrane carora le-a trecut vremea nuntitului, iar copiii care stransi buluc urmareau alaiul, spuneau prin strigaturi, numele celor in cauza.Caii lui Santoader
Cununia era efectuata ca o parodie sub un pom, de care era legat un clopot, „perechea insurateilor” se spala pe maini cu apa turnata „dintr-o vadra”(galeata), apoi intreg alaiul pornea pe la casele oamenilor, intra in sezatori, luau fetele si femeile tinere la joc, faceau strigaturi „deochiate” folosind expresii licentioase si gesturi obscene. In alte regiuni, mascatii mergeau pe la sezatori, unde spunand glume, uneori mici rautati la adresa diferitelor persoane, starneau veselia si buna dispozitie. Prin similitudine, aceasta traditie aminteste de carnavalul traditional in multe tari ale lumii.

Saptamana Cailor lui Santoader

Potrivit etnografului Ion Ghinoiu aceasta este prima perioada din ritualul de innoire a timpului in calendarul popular romanesc. Ea se incheie cu „Revelionul Lasatului Sec de Paste”, ritualul de innoire continuand cu prima saptamana a Postului Pastelui, numita Saptamana Cailor lui Santoader.

Fiecare zi a Saptamanii Caii lui Santoader este patronata de cate un cal. Cel mai periculos este conducatorul lor, Santoaderul cel Mare sau Santoaderul cel schiop, sarbatorit in ziua de vineri – Vinerea Santoaderului.
In saptamana care le poarta numele, intrau prin casele unde se tineau sezatorile, luau fetele la joc, zburau cu ele pana in inaltul cerului, de unde le aruncau pe pamant, le loveau cu copitele. De frica, nici o fata nu mai parasea casa pentru a merge la sezatoare.
Credinta in Caii lui Santoader, semizei care puneau capat sezatorilor si petrecerilor nocturne din timpul iernii, raspundea unei necesitati practice: primavara, la inceputul muncilor agricole, tinerii trebuiau sa se odihneasca in noptile care deveneau din ce in ce mai scurte.

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.