Sanzienele – un ritual solar al Iubirii (II)

Sanzienele – un ritual solar al Iubirii (II)

0 362

Obiceiurile romanesti legate de sarbatoarea Sanzienelor sunt alimentate de existenta unor flori care poarta acest nume si despre care se crede ca au proprietati apotropaice si magice.
Sanzienele infloresc in aceasta perioada pe creste de munti, in fundul padurii, departe de ochiul oamenilor de rand. Insasi culegerea lor este o adevarata aventura, dar calitatile lor merita aceasta osteneala.
Sanzienele se strang in coronite si buchete care sunt aduse in sat, unde sunt asezate pe porti, usi, ferestre, pe suri, pe stupi si chiar in straturile de legume, in credinta ca ele vor ocroti casa si gospodaria de puterea fortelor malefice, aducand totodata noroc, sanatate si belsug oamenilor, animalelor si semanaturilor (vor inflori ca Sanzienele).
Cununile barbatilor, impletite in forma de cruce, iar cele ale fetelor in forma de cerc, sunt aruncate pe casa. Daca jerbele se opresc pe acoperis, e semn de nunta, iar daca nu, ursitul sau ursita mai trebuie asteptati.
In unele sate, e obiceiul ca pe drumul de intoarcere catre sat, fetele sa priveasca prin cununa, iar in functie de varsta si insusirile fizice ale persoanei vazute, sa deduca si calitatile morale ale viitorului sot.
Noaptea de Sanziene din folclorul romanesc se aseamana, in mare masura, cu descrierea facuta de Shakespeare acum, sute de ani, in celebra sa piesa de teatru „Visul unei nopti de vara”. Aceasta noapte este magica prin tot ceea ce reprezinta ea. Soarele este principalul vinovat si cel care determina aparitia acestor forte supranaturale printre muritori.
In vreme ce pe bolta, Soarele trece din semnul Gemenilor in acela al Racului (Aer-Apa), pe pamant puterile naturii se afla la apogeu, iar fortele elementelor sunt vitale, exuberante.
Magia isi celebreaza micile si „stravechile” ritualuri ale noptii numite „de Sanziene”, intre 23 si 24 (Nasterea Sf. Ioan Botezatorul). Vrajitorii si magicienii cei mai iscusiti, in aceste ore vrajite, in care se deschid portile dintre noi si toate celelalte lumi paralele, isi rostesc invocatiile.
Cand doi tineri se iubesc si vor sa nu se mai desparta in veci, n-au decat sa faca baie-n mare, in aceasta noapte, chiar si cateva clipe, si pot fi siguri ca dragostea lor ii va lega toata viata.
Fetele isi pun flori de Sanziene neimpletite sub capatai. In acea noapte, ele isi vor visa ursitul. Daca cununa va fi purtata in par sau in san (de fecioare sau tinere neveste), acestea vor deveni atragatoare si dragostoase. Inainte de rasaritul soarelui, fetele si flacaii se apropie de ocolul vitelor. Cununile sunt aruncate in coarnele vitelor. Daca gingasa coronita se opreste in cornul unei vite tinere, fata se va marita dupa un tanar, iar daca se opreste in cornul vitei batrane, ursitul va fi om in varsta.
In ajun de Sanziene, seara, se intalnesc fetele care vor sa se marite cu flacaii care doresc sa se insoare.
Băieții fac ruguri, aprind faclii si le invartesc in sensul miscarii soarelui, strigand:
„Du-te, Soare, vino, Luna
Sânzienele imbuna,
Sa le creasca floarea – floare,
Galbena, mirositoare,
Fetele sa leadune,
Sa le prinda in cunune,
Sa puna la palarie,
Floare pentru cununie,
Babele sa le rosteasca,
Pana-n toamna sa nunteasca.”

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.