Sandor Petofi, unul dintre cei mai periculoşi agitatori ai istoriei!

Sandor Petofi, unul dintre cei mai periculoşi agitatori ai istoriei!

19 3352

Sándor Petőfi s-a nascut la  1 ianuarie 1823,la Kiskőrös, și a murit  probabil  la 31 iulie 1849 in localitatea  Albeşti. O fi existat un Dumnezeu al  dreptatii  Istoriei, in fostul comitat Târnava Mare? A fost un poet romantic maghiar, erou al revoluţiei de la 1848 dar din Ungaria, nu si din Transilvania. S-a născut într-o familie de oameni simpli, tatăl, Stefan Petrović fiind un măcelar de origine sârbă, iar mama  Maria Hrúz de origine slovacă. Când poetul a împlinit 15 ani, familia lui şi-a pierdut toată averea, ca urmare a inundaţiilor din 1838 şi a girării unei rude, astfel incat tanarul  Sándor a trebuit să părăsească şcoala şi să incerce diverse meserii, cum ar fi aceea de  învăţător, soldat în Sopron, sau actor la Pesta …

În 1846 face o călatorie în Ardeal, la Carei, unde îi cunoaște pe contele opoziționist Sándor Teleki și pe viitoarea sa soție, Júlia. Dupa casatorie, tanara pereche Petőfi locuiește în localitatea Colțău, între 8 septembrie 1847 și 20 octombrie 1847. In timpul acesta, poetul  a scris cele mai frumoase dintre poeziile sale de dragoste.
În 1848 participă  activ la revoluţie. La 16 septembrie scrie proclamaţia in care propovaduia idealurile… maghiare de egalitate si libertate, dupa care  se înrolează în armată.
Suparat, auzind de unele insinuari, cere să fie primit în armata comandata de generalul  Bem, în Ardeal. La 19 ianuarie 1849 pleacă prin Mediaş la Slimnic ,unde participa prima oara la lupta. Este distins cu „Medalia pentru merite în război”.
La 30 iulie 1849, armata  intervenționista ţarista  incercuieste trupele maghiare revolutionare în bătălia de la Albeşti, iar poetul Sándor Petőfi este dat dispărut. Unii susţin că şi-a aflat moartea în timpul retragerii, alţii că a fost dus prizonier de război în Rusia, unde o „expeditie” maghiara i-a cautat si mormantul… Rusii l-au socotit mai tarziu un Maiakovski al ungurilor!
Sándor Petőfi este unanim  considerat a fi poetul național al ungurilor si este pentru poporul maghiar,ceea ce reprezinta Eminescu pentru poporul roman.Doar că la fel de uriaş ca şi talentul său, a fost şovinismul  acestui mare poet, ura pe care a avut-o împotriva celor care nu împărtăşeau necondiţionat ideile dominatoare ale fruntașilor maghiari ai Revoluţiei ungare de la 1848, pentru că doreau să-şi păstreze identitatea naţională: germani, români, sârbi, croaţi ,cehi sau slovaci.

Cu toate ca  Petőfi  nu era deloc de origine maghiară, (el, fiul macelarului sârb Stefan Petrovici şi al slovacei Maria Hrúz), fiind asadar un asimilat, se simţea obligat să-şi afirme permanent şi ostentativ, maghiaritatea. Iar cel mai simplu mijloc ,era ultragierea permanentă a nemaghiarilor. Toate aceste consideraţii nu ne aparţin. Ele sunt extrase din cartea „Imaginea germanului în literatura ungară” scrisă de reputatul istoric literar Johann Weidlein ,care a trăit mulţi ani în Ungaria la jumătatea secolului trecut. Ea este accesibilă oricui, pentru că a apărut în urmă cu câţiva ani la Cluj Napoca în traducerea lui Petre Forna.
Ce mai putem citi în carte? Ne rezumăm strict la citate: „Petőfi a cântat cu entuziasm sfânta libertate a lumii („szent világszabadság”), asa cum o înţelegea el însă si asta  dovedesc poeziile sale despre „Războiul de eliberare” ungar din 1848-1849.
Maghiarii cereau pe atunci Libertate si  Egalitate si  pretindeau de la statul austriac unitar să le confere independenţă şi autonomie,insa  în cazul popoarelor nemaghiare din ţară ,au  urmat o politica  de dominare. Petőfi a instigat în poeziile sale împotriva tuturor nemaghiarilor” (…)

„Căci doar maghiarul este stăpân în ţară”,
declară el în poezia „Magyar Nép” (Poporul maghiar) din iunie 1848:
Doar maghiarul are aici drepturi de stăpân,
 Iar cei care vor să ni se urce în cap
Vor simţi pe capetele lor paşii noştri,
Înfingându-le pintenii în adâncul inimii…

Accente şi mai „poetice”,scrie Weidlein, răzbat din poezia „A nemzethez” (Către naţiune). Pe atunci, în august 1848, sârbii, românii şi croaţii ,se ridicaseră deja împotriva intenţiilor de hegemonie ale maghiarilor si  cele mai mari nenorociri ameninţau ţara şi popoarele sale. Doar el (Petőfi – n.t.) cânta:

Acolo stau fraţii nesinceri, răufăcătorii…
De i-ar ajunge sentinţa la moarte!
Chiar de-ar curge înmiit sângele,
Astfel ca pârâul însângerat din stradă
Să se reverse prin ferestre.
Căci ne scăpăm ușor de duşmani din afară
Dacă pe butucul călăului le stă capul” (…)

Despre libertatea lumii în legătură cu nemaghiarii, Petőfi nu suflă nici un cuvânt, căci aceştia n-au vrut să-şi plece grumazul sub jugul maghiar…În septembrie 1848 se desfăşura deja lupta…
„Pe viaţă şi pe moarte” (Élet vagy halál):
Croaţi, germani, sârbi şi români,
Ce vă repeziţi cu toţii la Ungaria? (…)
Căci nu sunteţi decât corbi, nişte corbi scârboşi,
 Dar maghiarul încă nici vorbă să moară,
Doamne fereşte! Ba chiar cu sângele vostru
Va zugrăvi pe cer Dumnezeu purpuriul zorilor…
N-o să mai fie duşmani, când ultimul strop
De sânge va curge din blestematele voastre inimi…”
Să trecem însă la concluzia lui Johann Weidlein: „Printre apostolii urii, Petőfi, care este unul dintre cei mai periculoşi agitatori ai istoriei, merită cea mai mare atenţie, căci sămânţa răspândită de el într-un popor care se lasă uşor instigat a dat roade, ducând la lucruri rele şi, în cele din urmă, la fapte oribile.

Petőfi revolutionarul ultranationalist si sovin, nu ar trebui sa umbreasca imaginea luminoasa a romanticului si a poetului de geniu.Cred ca tocmai geniul sau romantic si frumusetea dragostei care razbate din multe dintre poeziile sale, acopera partea din creatie depașita de timp ,cea care ar trebui sa fie obiect de studiu critic pentru istoricii literari si nu un  manifest ale urii , de care sa se serveasca  sovinii unguri din zilele noastre.

Dorin Szocs

COMENTARII

  1. De-ar durea prostia. Eu sunt român până în măduva oaselor, născut în Transilvania, dar deși consider că Transilvania este pământ românesc și sper să rămână așa până la sfârșitul veacurilor, nu pot împărtăși părerea altor stimați compatrioți ce se cred mai români decât Vadim Tudor. Petofi, așa revoluționar cum era, a prostestat împotriva hotărârii lui Kossuth de a uni Transilvania cu Ungaria, argumentând că în Dieta care luase decizia se aflaseră din 300 reprezentanți numai 3 români și 24 de sași. Principala vină pentru eșecul Revoluțiilor din 1848 o are Kossuth Lajos, care, deși dorea libertatea poporului maghiar, nu dorea drepturi egale și pentru alte popoare din Ungaria. Până la punctul acesta, Avram Iancu, un tânăr avocat pe acea vreme, a susținut ideile lui Kossuth, dar s-a întors împotriva lui când Kossuth a zis să fie libertate doar pentru poporul maghiar, ignorând complet românii, sârbii, slovacii, ucrainenii și germanii din Ungaria. Nicolae Bălcescu a încercat să îi împace pe Avram Iancu și pe Kossuth, dar promisiunile lui Kossuth au fost vorbe goale, Bălcescu spunând că este întruchiparea unui demagog. Când situația a devenit urâtă, Kossuth l-a pus pe Gorgei Artur în locul său, ca mai apoi să dea vina pe Gorgei pentru eșecul revoluției maghiare. Avram Iancu a regretat tot restul vieții sale (până în 1872) că a ascultat de austrieci și a luptat împotriva maghiarilor. Când Franz Joseph, aflat în vizită în Transilvania, a vrut să se întâlnească cu Avram Iancu, acesta a trimis un cioban ca mesager lui Franz Joseph transmițându-i că „un nebun nu are ce vorbi cu un mincinos”, mincinos fiind Franz Joseph, iar nebun fiind Avram Iancu că a ascultat de împărat.
    Referitor la opera literară, și Petofi, și Eminescu rămân în istorie ca mari poeți, iar posteritatea ar trebui să își amintească asta despre ei. Fiecare om are rația sa de greșeli, cum nimeni nu e fără greșeală, dar ar trebui să ne amintim lucrurile bune despre ei. Referitor la toți cei menționați, români și maghiari, Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească în pace.

  2. „‘Bravooooooo !!!!!!! ” Celor care se ”împung ” in cuvinte !!!!!!
    De ce nu putem sa traim in pace ??????
    Vai si amar de ura dintre voi !!!!! Folosiți-vă creierul !!!!

  3. Să judeci un popor întreg prin prisma unui poet, sau a câtorva poezii ale sale. .. Asta da prostie. Valabil pentru ambele ‘tabere’, care, apropo, se victimizează la fel de mult și fără rost.

  4. Jigodiile maghiare, cu ajutorul guvernului din tara noastra (nu e guv. rominilor ) vor sa puna laba lor jegoasa pe tot ce-i romanesc ! Nu mai avem voie sa ne ingropam eroii intr-un cimitir international _valea Uzului, pentru ca=i ”al lor ”, al eroilor care au omorit romani !!!, nu mai avem acces la gazul din Marea Neagra , pt ca il vor ei, il cer acum si de la Tramp, nu mai avem voie sa ne bucuram de venirea Inaltului Pontif , pt ca vin ei puhoaie din ungaria sa arate ce de ungurime e aici etc etc etc …….Ce credeti va deveni Romania o colonie a ungariei !!!? Ne-an saturat de linsul in….pardon, plecaciunile guvernului cu capu mai jos de pubisul maghiarului. Ne-am saturat. Reveniti cu picioarele pe pamint si capul ridicat numai asa veti fi cineva in Europa.

  5. Ia cititi poezia lui Eminescu intitulata La arme:

    Auzi departe strigă slabii
    Și asupriții către noi,
    E glasul blândei Basarabii
    Ajunsă-n ziua de apoi.
    Și sora noastră cea mezină
    Gemând sub cnutul de calmuc
    Legată-n lanțuri a ei mână,
    De ștreang târând-o ei o duc.
    Murit-au… poate numai doarme
    Ș-așteaptă moartea de la câni
    La arme,
    La arme, dar români!

    Pierit-au oare toți vultanii
    Și șoimii munților Carpați,
    Voi, fii ai vechei Transilvanii
    Sunteți cu totul enervați
    Și suferiți în înjosire
    De la Brașov pân-la Abrud,
    Ca să vă ție în robire
    Fino-târtanul orb și crud.
    Și nimeni lanțul n-o să farme,
    N-aveți inime, n-aveți mâni?
    La arme, la arme,
    La arme, frați români.

    Maghiar, tatar cu cap de câne
    De noi și azi îți bați tu joc…
    Sub pumnul nostru vii tu mâne
    Strămutăm falcile din loc,
    Și limba ta muiată-n ură
    Ți-om smulge-o, câne tu, din gât,
    Ți-om băga pumnul nostru-n gură
    Căci, câne, te iubim atât.
    Și brațul nostru-o să vă farme
    Și robi veți fi, măriți stăpâni,
    La arme, la arme,
    La arme, frați români!

    Iar tu, iubită Bucovină
    Diamant din steaua lui Ștefan
    Ajuns-ai roabă și cadână
    Pe mâni murdare de jidan,
    Rușinea ta nu are samăn
    Pământul sfânt e pângărit…
    Mișel, și idiot, și famăn,
    Ce ai mai sta la suferit,
    De-acuma trâmbiți de alarme,
    Nălțați stindardul sfânt în mâni
    La arme,
    La arme, dar români.

    Pierduți sunteți pe Criș și Mureș,
    E moarte, e leșin, e somn?
    Au Dragoș nu-i din Maramureș,
    Au n-a fost la Moldova Domn?
    N-ai frânt a dușmanilor nouri,
    N-ai frânt pe leși și pe tătari,
    Au Dragoș, vânător de bouri,
    N-ai să vânezi și pe maghiari?
    Rușine pentru cel ce doarme,
    Sculați ca să nu muriți mâni
    La arme,
    La arme, dar români.

    Din laur nemuritorii ramuri
    O, țară pune-n frunte azi
    Și-n tricolorul mândrei flamuri
    Să-nfășuri pieptul tău viteaz.
    Și smulge spada ta din teacă
    Și-ți cheamă toți vitejii tăi.
    Și la război ea demnă pleacă
    Cu pui de șoimi și fii de zmei
    În rânduri, rânduri ea să farme
    Calmuci, tătari, dușmani, stăpâni,
    La arme, la arme,
    La arme, frații mei români.

    Legat de poezia lui Petőfi incriminata de dv. in care ii aminteste pe romani (care este singura astfel de poezie), a scris-o in 1848, cand sute de sate din Transilvania erau atacate de hoardele lui Avram Iancu, peste 10 000 de copii, batrani, femei si barbati neinarmati fiind macelariti in cel mai barbar mod. De exemplu sora si fiul marelui scriitor maghiar Imre Madách a fost aruncat in fata porcilor flamanzi de catre romani, care i-au mancat de vii. La fel faceau si sarbii si ceilalti. E de mirare ca Petőfi a scris aceasta poezie?

    In timpul lui Eminescu maghiarii nu ii macelareau pe romani, si cu toate acestea el a scris aceasta poezie plina de ura contra maghiarilor si evreilor.
    Aa ca maghiarii ii „asupreau” pe romani in Transilvania? Si romanii nu ii asupreau pe maghiarii din Moldova (ceangaii)? Pe cand romanii aveau scolile, ziarele, teatrele lor in Transilvania, maghiarii moldoveni nu aveau nimic dintre acestea, fiind fortati sa invete in scoli romanesti, mai mult nici in biserica nu aveau dreptul ső se roage in limba lor.
    Deci daca comparam, nu Eminescu ar fi trebuit sa scrie astfel de poezii…

        • Esti un sovin precum Petofi Sandor care nu era maghiar așa cum nici tu ceangaule , nu esti,poetul si tu v_ai născut cu niste complexe de inferioritate fara margini , v__ati născut cu o ură viscerala împotriva românilor care n_au omorât oameni , n_au vrut teritorii, n_au închis scoli si biserici, nu mai mințiți ca sunteti plini de ură!

          • Sovin esti tu, si poetul tau national Eminescu care scria poezii fascisto-xenofobo-antisemite de care si Hitler ar fi putut fi mandru. Am postat mai devreme poezia sa La arme. Iata si poezia sa Doina:

            Doina Eminescu

            De la Nistru pân’ la Tisa
            Tot românul plânsu-mi-s-a,
            Că nu mai poate străbate
            De-atâta străinătate
            Din Hotin şi pân’ la Mare
            Vin Muscalii de-a călare,
            De la Mare la Hotin
            Calea noastră ne-o aţin
            Şi Muscalii şi Calmucii
            Şi nici Nistrul nu-i înneacă
            Săraca ţară, săracă!
            Din Boian la Cornu Luncii
            Jidoveşte-nvaţă pruncii
            Şi sub mână de jidan
            Sunt românii lui Ştefan.
            Că-ndărăt tot dă ca racul
            Fără tihnă-i masa lui
            Şi-i străin în ţara lui.
            Din Braşov pân’la Abrud
            Vai ce văd şi ce aud
            Stăpânind ungurul crud
            Iar din Olt până la Criş
            Nu mai este luminiş
            De greul suspinelor
            De umbra străinilor,
            De nu mai ştii ce te-ai face
            Sărace român, sărace!
            De la Turnu-n Dorohoi
            Curg duşmanii în puhoi
            Şi s-aşează pe la noi;

            Şi cum vin cu drum de fier
            Toate cântecele pier
            Zboară paserile toate
            De neagra străinătate
            Numai umbra spinului
            La uşa creştinului
            Codrul geme şi se pleacă
            Şi izvoarele îi seacă
            Săraca ţară, săracă!
            Cine ne-a adus jidanii
            Nu mai vază zi cu anii
            Şi să-i scoată ochii corbii
            Să rămâie-n drum ca orbii
            Cine ne-a adus pe greci
            N-ar mai putrezi în veci
            Cine ne-a adus Muscalii
            Prăpădi-i-ar focul jalei
            Să-l arză, să-l dogorească
            Neamul să i-l prăpădească,
            Iar cine mi-a fost mişel
            Seca-i-ar inima-n el,
            Cum duşmanii mi te seacă
            Săraca ţară, săracă!
            Ştefane, Măria ta,
            Lasă Putna, nu mai sta,
            Las’ arhimandritului
            Toată grija schitului,
            Lasă grija gropilor
            Dă-o-n seama popilor
            La metanii să tot bată,
            Ziua toată, noaptea toată,
            Să se-ndure Dumnezeu
            Ca să-ţi mântui neamul tău…
            Tu te-nalţă din mormânt
            Să te-aud din corn cântând
            Şi Moldova adunând
            Adunându-ţi flamurile
            Să se mire neamurile;
            De-i suna din corn odată
            Ai s-aduni Moldova toată

            De-i suna de două ori
            Vin şi codri-n ajutor;
            De-i suna a treia oară
            Toţi duşmanii or să piară
            Daţi în seama ciorilor
            Ş-a spânzurătorilor.
            Ştefane, Măria Ta,
            Lasă Putna, nu mai sta
            Că te-aşteaptă litvele
            Să le zboare tigvele
            Să le spui molitvele
            Pe câţi pari, pe câţi fuştei
            Căpăţani de grecotei
            Grecoteii şi străinii
            Mânca-le-ar inima câinii
            Mânca-le-ar ţara pustia
            Şi neamul nemernicia
            Cum te pradă, cum te seacă
            Săraca ţară, săracă!

            Poet mai antisemit, fascist si xenofob ca Eminescu nu a existat in istoria literaturii universale.

          • Ura visecerala impotriva unei natii se scurge nu din cele scrise de antal Endre, ci din cele scrise de Dv., „Doamna”.
            Maghiar este cine se declara a fi, si cine are aceasta cultura si limba. Ceangaii sunt mult mai maghiari decat Dv. veti fi vreodata romanca. Dealtfel numele de Goje nu suna a roman deloc.
            Daca il numiti pe Petőfi a nu fi maghiar, atunci Mihai Eminovici de ce ar fi roman?
            Sau Caragiale cu numele turcesc Karacali (ceea ce inseamna in turceste „cel din satul Capriori”), sau Dimitrie Kantemir (nume tatar insemnand cel cu sangele de fier). Asa ca vedeti-va de poetii si scriitorii straini ai vostri, si lasati-ne poetii in pace. Nu cautati scobitorile in ochii nostri nevazand barnele in ai vostri.

  6. Exista o diferenta .Eminescu a folosit pana.Petofi a folosit pana si arma.Arma creaza situatii ireversibile .pana nu.

    • Petőfi nu a omorat pe nimeni. El a fost fortat sa se inroleze, fiindca multi uratori de-ai sai au spus: „Tara este in razboi, iar tu scrii poezii? Esti las?” Asa ca s-a inrolat, dar a fost doar secretarul generalului Bem, care l-a protejat de lupta, cu toate ca Petőfi dorea sa se lupte. Inaintea fiecarei batalii importante Bem il trimitea pe Petőfi cu scrisoare sau raport la guvern, ca sa il protejeze.
      Legat de poezia sa. El nu ura nicio natie, mai mult dorea libertatea lumii, deci a tuturor popoarelor. Intr-o poezie de a sa scrie ca ar vrea sa moara intr-o batalie, luptand pentru libertatea lumii:

      Petőfi Sándor: Egy gondolat bánt engemet
      (Ma chinuie amar un gand)

      Mă chinuie amar un gând:
      Pe-o pernă,-n pat, să mor zăcând!
      Să veștejesc ca floarea ce suspină,
      De-un vierme tainic roasă-n rădăcină;
      Să mă topesc ca lumânarea pală,
      Lăsată singură-n odaia goală.
      Nu, doamne, moartea asta nu mi-o da.
      O altă moarte eu aș vrea!
      Copac să fiu, de fulger spintecat,
      Sau smuls din rădăcini de viforul turbat;
      Stâncă să fiu, din piscuri prăvălită
      De trăsnet, în prăpastia-ngrozită…
      Când neamurile-ncătușate,
      Sfărmându-și lanțurile vor porni-nviate,
      Cu roșii fețe și cu roșii steaguri sfinte,
      Pe steaguri scrise-având aste cuvinte:
      „Libertatea lumii” –
      Și-or trâmbița în sus
      Lupta cea mare, din răsărit până-n apus,
      Lovind tiranii care le-au supus:
      Acolo-aș vrea să pier,
      Pe câmp de luptă-n vuietul de fier,
      Sângele-mi tânăr să se scurgă-acolo.
      Și glasul meu să fie-acoperit
      De vălmășagul nemaipomenit,
      De glasul trâmbițelor sugrumate,
      De tunetul de tunuri descărcate.
      Pe trupul meu cu linii-ncremenite,
      Să treacă roibii cu-ale lor copite
      Și să-l sfărâme una cu pământul.
      Acolo-aș vrea să mă lăsați, cu vântul
      De-acolo să-mi culegeți oasele zdrobite.
      Când ziua-nmormântării o să vină,
      Când flamurile-ndoliate vor călăuzi norodul
      Și muzici line vor cânta prohodul,
      Să-mi fie-n groapa cea comună oasele-aruncate,
      Alături de cei morți de mii de ori
      În numele tău – sfântă – a lumii libertate!

      (Pesta, 1846)

      (traducere de Eugen Jebeleanu)

      Cand a scris Eminescu sau orice alt poet roman o poezie in care sa aiba macar un pic de empatie pentru alt popor decat al lor? Fata de asta Petőfi dorea sa moara pentru libertatea tuturor popoarelor! Puteti face comparatia, nu? Si Dumnezeu i-a indeplinit aceasta dorinta, murind in batalia de la Sighisoara impotriva armatei resesti, luptand pentru cauza pe care a formulat-o in poezia sa Egy gondolat bánt engemet (Un gand ma chinuie)

    • Eminescu nu a luptat cu arma in mana.Nu a considerat ca neamul lui este singurul moral.Este o mare diferenta de atitudine.Are ceva in legatura cu a fi sau a nu fi intelept.Intelepciunea ,o combinatie unica de inteligenta si experienta va duce intotdeauna la iubire.In sensul lui Dumnezeu.

      • Petőfi nu a luptat cu arma in mana doar pentru poporul sau, ci pentru libertatea lumii:
        Iata poezia sa care spune acest lucru:

        Petőfi Sándor: Egy gondolat bánt engemet
        (Ma chinuie amar un gand)

        Mă chinuie amar un gând:
        Pe-o pernă,-n pat, să mor zăcând!
        Să veștejesc ca floarea ce suspină,
        De-un vierme tainic roasă-n rădăcină;
        Să mă topesc ca lumânarea pală,
        Lăsată singură-n odaia goală.
        Nu, doamne, moartea asta nu mi-o da.
        O altă moarte eu aș vrea!
        Copac să fiu, de fulger spintecat,
        Sau smuls din rădăcini de viforul turbat;
        Stâncă să fiu, din piscuri prăvălită
        De trăsnet, în prăpastia-ngrozită…
        Când neamurile-ncătușate,
        Sfărmându-și lanțurile vor porni-nviate,
        Cu roșii fețe și cu roșii steaguri sfinte,
        Pe steaguri scrise-având aste cuvinte:
        „Libertatea lumii” –
        Și-or trâmbița în sus
        Lupta cea mare, din răsărit până-n apus,
        Lovind tiranii care le-au supus:
        Acolo-aș vrea să pier,
        Pe câmp de luptă-n vuietul de fier,
        Sângele-mi tânăr să se scurgă-acolo.
        Și glasul meu să fie-acoperit
        De vălmășagul nemaipomenit,
        De glasul trâmbițelor sugrumate,
        De tunetul de tunuri descărcate.
        Pe trupul meu cu linii-ncremenite,
        Să treacă roibii cu-ale lor copite
        Și să-l sfărâme una cu pământul.
        Acolo-aș vrea să mă lăsați, cu vântul
        De-acolo să-mi culegeți oasele zdrobite.
        Când ziua-nmormântării o să vină,
        Când flamurile-ndoliate vor călăuzi norodul
        Și muzici line vor cânta prohodul,
        Să-mi fie-n groapa cea comună oasele-aruncate,
        Alături de cei morți de mii de ori
        În numele tău – sfântă – a lumii libertate!

        (Pesta, 1846)

        (traducere de Eugen Jebeleanu)

        Pe Petőfi il interesa totdeauna nu doar binele poporului sau, ci si a altor popoare. Pe cand pe Eminescu il interesau doar romanii, iar pe celelalte popoare dorea sa le extermine, asa cum arata poeziile sale, ca La arme, sau Doina. La fel ca si numeroasele sale articole antisemite.

        • Dragule, este clar ca esti foarte subiectiv prin afirmatiile si atitudinea patimasa cu care argumentezi fara sa tii cont de elemente importante; nu neaga nimeni talentul literar al poetului Sandor, insa sa-l scoti fata virgina din punct de vedere al iubirii fata de semeni si alte natii este un vis frumos pentru tine si … altii! Lasa ce zic romanii despre poeziile lui, dar vezi ce zic alti critici literari si istorici din alte tari (mai ales in presa vremii) despre atitudinea lui incitanta la ura fata de alte natii care doreau egalitate dupa modelul revolutiei franceze. Si el vroia libertate, dar a Ungariei fata de Austria, nu si pentru restul natiunilor pe care sa ramana sclavi nemesilor (citeste manifestul revolutiei maghiare de la 1848 si arata-mi unde scrie despre libertatea altor popoare!), caci doar „Doar maghiarul are aici drepturi de stăpân” cum afirma in poeziile lui.

          Cat despre angelismul pe care il cauti in aceasta poezie, cred ca trebuie sa intelegi si dincolo de suprafata romantata a versurilor – cam la ce lupta de libertate se refera:
          „Libertatea lumii” –
          Și-or trâmbița în sus
          Lupta cea mare, din răsărit până-n apus,
          Lovind tiranii care le-au supus:
          Acolo-aș vrea să pier, …
          (care sunt tiranii care le-au supus?? la care lupta din rasarit spre apus se refera?? critica literara este altceva decat emotia si sentimentele noastre)
          (toate documentele revolutiei maghiare fac referire la Libertate si Egalitate pentru Ungaria fata de Austria, iar cand celelalte natiuni s-au ridicat cerand acelasi lucru – stai sa vezi ca nu mai este valabil acelasi principiu de Egalitate si Libertate pentru ca „Doar maghiarul are aici drepturi de stăpân”.)
          Daca ar fi gandit altfel propaganda maghiara nu se ajungea la lupte in Transilvania unde vroiau si romanii aceleasi drepturi ca si ceilalti locuitori, dar domnul Kossuth ce a raspuns?? — „Libertatea voastră este spânzurătoarea” Stii ce a urmat? 230 de sate romanesti au fost distruse; si tu ce ai vrea ca romanii sa stea si sa aplaude? Normal ca violenta naste violenta, insa vina apartine nobilimii maghiare care asa cum il avertiza Istvan Széchenyi in 1847 pe Kossuth personal: „N-aveţi decât să chinuiti si aţâţaţi toate naţionalităţile până la furie împotriva maghiarilor… să biciuiţi interesele monarhiei comune până la ultimele consecinţe şi să umpleţi până la refuz paharul represaliilor cu veninul dumneavoastră – şi o să vedeţi ce o să iasă”.

          In concluzie, sa stii ca multi poeti nu doar romani si maghiari, au scris versuri despre poporul si tara sa, unele cu tenta razboinica, insa diferentele si motivatiile sunt in alta parte, nu in cuvinte sau talentul literar, ci in ceea ce ai ascuns in inima si care de-a lungul istoriei nu poate fi falsificat la nesfarsit.

          Propaganda si cunostintele partinitoare si patimase pe care le manifesti ma opresc sa intru in discutii despre Eminescu. Poate ar fi bine sa stii ca este tradus in peste 150 limbi pe tot globul si apreciat de toti criticii literari recunoscuti in lume dea lungul vremurilor. Cat despre chestiunea evreiasca are si o care in care explica (nu cum o faci tu propagandistic) foarte detaliat ce critica la o parte dintre evreii stabiliti in Rusia si Europa de est, nu doar in Romania. Daca o citesti o sa vezi ca tot ce scrie nu este despre antisemitism ci, despre morala, munca cinstita, egalitate de sanse (nu monopol pe anumite ramuri de comert) si respect fata de tara in care traiesti.
          Se gaseste cartea (se numeste Chestiunea Evreiasca), te rog sa o citesti, iar daca gasesti ceva antisemit te rog sa-mi scrii.

Dă-i un răspuns lui sylvain Anuleaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.