“Rotația premierilor nu se mai face”

“Rotația premierilor nu se mai face”

0 183

Rotația premierilor nu se mai face. Se amână pentru la toamnă, pe motiv de grevă a profesorilor, dar la toamnă grevele vor fi mai multe greve și mai multă sărăcie. Deci nu, nu va prelua Ciolacu demnitate de premier.
De altfel, nici nu mai cred că își dorește. Mult mai bine îi va fi într-un fel de opoziție la putere, din interiorul puterii… Iată ce spuneam în data de 30 decembrie 2022:

Pentru că 3 ianuarie vine rapid și există toate „șansele” ca așa-zisa socializare prin feisbuc să se schimbe radical negativ, iar postările unor deviaționiști eretici ca mine să nu se mai vadă, zic să vă aduc la cunoștință ce cred eu că se va întâmpla în 2023 …
(i) În plan politic, PSD va trebui să dea piept cu realitatea crudă și cruntă a refuzului președintelui Iohannis de a-l numi premier pe dl Ciolacu. În mod normal, într-o asemenea situație, PSD ar trebui să iasă de la guvernare, dar nu o va face, invocând situația grea, crizele, poate chiar o nouă stare de urgență/alertă pe motive economice sau climatic-meteorice. Consecința nu va fi recâștigarea de către pnl și usr a vreunei părți din electorat (nu mai crede nimeni în ei), ci un gol imens în „piața” politică, de unde o cerință de umplere rapidă cu alte oferte. Poate fi vorba de un curent sănătos, suveranist și patriotic, sau de un curent de scandal, trivial, nefrecventabil, de genul celui creat în 2000 de Corneliu Vadim Tudor.
(ii) În plan social, polarizarea socială se va acutiza – vom avea mult mai mulți săraci și flămânzi și mult mai puțini bogați, îmbogățiți cu asupra de măsură. Pentru săraci, ascensorul social se va bloca la subsol. Pentru clasa de mijloc, ascensorul social se va bloca între mezanin și etajul unu. Clasa de mijloc va începe să sărăcească accentuat. Sprijinul din pandemie și cel referitor la criza energetică și de carburanți nu vor putea ține la nesfârșit, pentru că economia nu mai permite nici subsidii, nici împrumuturi în acest scop.
(iii) În plan economic, cred că marile întreprinderi vor avea de înfruntat probleme grave, venind din două direcții: mai întâi, costurile cu energia și materiile prime vor deveni imposibil de susținut fără majorări de prețuri, de unde un recul în consum (oamenii deja sunt sufocați de scumpiri) și, deci, o reducere cronică a producției și a locurilor de muncă; în al doilea rând, regulile absurde ale „sobrietății” energetice și ale așa-numitului green deal le-au obligat pe marile corporații să adopte un incredibil discurs care descurajează consumul și circulația fizică a persoanelor și a capitalurilor, de unde un alt tip de recul al consumului – caraghis glonț tras în propriul picior de întreprinzătorul woke; oricum, anii 2021-2022 au însemnat deja reducerea consumului, pe toate palierele – oamenii fie au virat către economisirea cu prețul strângerii curelei, fie au scos bani din depozite pentru a consuma (ceea ce înseamnă implicit evitarea oricărei „risipe” viitoare sau a răsfățului și a luxului). De aici va veni depresiunea economică – până în prezent sunt doar semne de recesiune.
(iv) În planul sănătății economice și financiare a afacerilor, anul 2023 va fi un an al scadențelor. Creditele de capital de lucru nu au fost luate, în anii 2020-2022, decât pentru rostogolirea unor datorii mai vechi, iar creditele de investiții au fost rare (de exemplu, sub 15% din creditele IMM Invest s-au dus în investiții).
De vreme ce statul va fi obligat să oprească programele de sprijin, este destul de clar că bolovanul datoriilor nu se ma mai putea rostogoli.
În altă ordine de idei, economia este deja infectată de pierderi din ce în ce mai mari, unele dintre ele fiind cronicizate, întrucât au rămas neacoperite sau asumate de întreprinzători de mai mult de 15 ani. Conform datelor BNR, mai mult de o treime din numărul total de societăți comerciale (400 de mii din 1,1 milioane) au pierderi majore și capitaluri negative, realități care ar fi reclamat dizolvarea – și asta nu de ieri, ci de mai mult de 15 ani.
De fapt, dacă ne luăm după cifra societăților care depun situații financiare anuale, deci care „există” pentru fisc, cifră care nu depășește 700 de mii (restul de societăți nu depun situații financiare, de unde concluzia că ar trebuie să fie de mult radiate), proporția dezastrului e mult mai mare.
Vor fi, în consecință, multe lichidări și falimente, iar legislația oferă facilități de dispariție rapidă a unei afaceri, în timp ce se menține parcimonioasă cu metodele și instrumentele de evitare/prevenție a insolvenței.
(v) În plan macro-economic, inflația va continua să stea la niveluri mari, poate chiar mai mari de 20% anual. Paradoxal și oarecum cinic, autoritățile (BNR și INS) spun că inflația de acum este de cca 16,5%, dar atrag atenția că la alimente și alte produse sau servicii de bază inflația este de peste 30%.
În plus, o problemă gravă, de redistribuire injustă a averilor, este data de scăderea abruptă a puterii de cumpărare a banilor. Ceea ce cumpăram în 2019 cu 100 de lei vom putea cumpăra cu minim 160 de lei în 2023. Acesta este efectul pervers al politicii de relaxare cantitativă practicată oarecum confidential de BNR. Spre deosebire de Federal Reserve, de Banca Angliei și de BCE, care fac publice momentele emiterii și sumele de bani suplimentari față de masa de produse și servicii de pe piață pe care le aruncă pe piață pentru a „stimula” inflația, BNR nu ne-a spus că, timp de doi ani, a emis mai mult de 130 de miliarde de lei, suplimentari față de masa monetară care era în circulație la finalul anului 2019. Or, acest lucru nu numai că stimulează inflația (care reduce nominal puterea de cumpărare a banului), dar are și minunata aptitudine de a gonfla artificial prețurile (ceea ce reduce în mod real puterea de cumpărare a banilor). Nu numai banii de consum s-au erodat, ci și depozitele.
Dacă am avut 100 de lei în cont în 2019, acei bani valorează mult mai puțin acum – proportional cu aruncarea de bani din elicopter de către BNR, bani din care au făcut profituri extrem de mari și nejustificate unele bănci.
(vi) Apropos de bănci, cred că vom asista, în 2023, la mai multe concedieri și închideri de sucursale, în primul rând pentru că interesul particularilor pentru creditare se reduce drastic lună de lună (interesat mai râmâne doar statul, dar la asemenea afaceri cu statul sunt abonate doar 7-8 bănci, dintre care două sunt … austriece, restul băncilor fiind sortite amărăciunii și depresiei) și, în al doilea rând, pentru că se insistă din ce în ce mai irational pe „digitalizarea” serviciilor de plăți/încasări și a restului activităților bancare. Or, algoritmii și IA-urile nu au nevoie de oameni la ghișeu sau în birouri. Este paradoxal, dar faptul că nu se vor mai permite plăți în numerar nu este în avantajul celor care lucrează în bănci. De altfel, dacă se va trece, chiar și cu titlu experimental, la moneda digitală emisă de banca centrală (CBDC), băncile comerciale nu vor mai avea rațiune de a exista.
(vii) Există și un aspect pozitiv al trendurilor românești – întâmplările recente, mai ales cele relative la refuzul accesului României în spațiul de liberă circulație Schengen și cele relative la arestările pentru corupție ale unor euro-parlamentari au întors românii cu fața către origini și către țară și le-au arătat o față urâtă a UE, pe care nu o bănuiau. Măsurile birocratice haotice și ilogice al Comisiei Europene în materie de pandemie, modul infantile în care a abordat criză energetică, green deal-ul, schimbările climatice, sancțiunile economice la adresa Rusiei (de care nu suferă Rusia, ci populația Europei) și finanțarea continuării unui război distrugător la granița noastră, au alimentat un curent euro-sceptic pe care nu îl credeam posibil acum 3 ani.
Românului îi este clar acum că este considerat un fel de cetățean de mâna a treia al UE, dedicat muncii ieftine în metropolele europene și consumului de produse slabe calitativ, stereotipice și nocive, în țară, la el acasă.
Românului îi este clar acum că nu mai vrea „o țară ca afară”, ci o țară demnă, dacă se poate, în interiorul UE, o țară egala celorlalte țări membre ale UE de dimensiuni demografice și economice echivalente.
Nu de alta, dar marile economii europene s-au comportat suveranist-naționalist atunci când a fost vorba de crize – bancare, de imigrație, relative la terorism, la pandemie, la energie, la alimente și la război.
Așa că vă urez un an 2023 în care să fiți tari.

Autor: Gheorghe Piperea
Sursa: facebook.com

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.