România nu va rămâne euro-atlantică. În 1-3 ani va veni schimbarea!

Am văzut multă lume rezervată față de părerea mea că în câțiva ani (1-3 ani), România va schimba de voie- de nevoie, tabăra geopolitică.
Mie mi se pare că ceea ce spun este destul de evident.
A început al treilea război mondial (ne place sau nu, asta e) iar acest război, ca orice război de amploare globală, se va închide cu o reîmpărțire a sferelor de influență în lume. Cred că aici sunteți de acord cu mine. De obicei, mai interesante decât războaiele sunt păcile care se construiesc după aceste războaie.
Rusia nu pierde războiul, oricât de mult ar vrea propaganda euro-atlantică să lase impresia că ar face-o.
De altfel toate vocile din Occident care nu sunt Radu Tudor style, știu și o spun: nu se pune problema ca Ucraina să câștige războiul. Problema se pune cât de mult va pierde Ucraina de pe urma acestui conflict armat.
Rusia duce o campanie militară foarte riguroasă, în ciuda analizelor occidentale, o campanie cu un singur scop: ce cucerește, va fi al său.
Și deocamdată Rusia a atins niște obiective strategice deosebit de importante, la care nu va renunța: marea Azov, securizarea Crimeei, insula Șerpilor, distrugerea infrastructurii Ucrainei.
Iar războiul va continua până când Rusia își va atinge toate obiectivele.
Ucraina în ciuda unei campanii de publicitate a războiului său care o pune pe picior de egalitate cu Coca Cola și Marlboro (după mine, companiile cu cele mai mișto campanii publicitare din istorie), recunoaște acum că ajutorul occidental este insuficient și că pierderile suferite de ei sunt mari.

Occidentul a descoperit că sancțiunile economice impuse Rusiei afectează mai tare pe occidentali și că…a căzut în capcană.
Capcana fiind aceea că restul lumii nu a percutat la ordinul Occidentului de a izola Rusia. Din contra, întreaga lume non-occidentală pare să țină cu ursul, mai explicit sau nu….
Presiunea pe Occident este tot mai mare, pentru că puterile emergente din ”lumea a treia” au descoperit că e momentul lor istoric. Și nu doar ele.
Și acum ajungem la regiunea noastră, și la explicația pentru care este imposibil ca România să mai fie sub sfera de influență americană și a UE după acest conflict.

În regiunea noastră, România este un caz unic: singura chiar convinsă de valorile euro-atlantice.
Actorul cheie în regiunea noastră este nu Rusia, nici SUA, nici Germania ci….Turcia. De ani de zile, influența turcă în politica balcanică a crescut și s-a construit cu multă înțelepciune.
Așa cum s-a construit și alianța turco-rusească.
Turcia, stat membru NATO, cu o populație de 90 de milioane de locuitori, cu resurse importante, industrie importantă, o armată importantă, dar trecând și printr-un proces esențialmente anti-occidental de renaștere islamică și neo-otomană, a obosit să mai fie tratată drept candidatul etern la UE și partenerul second-hand al Occidentului.
Ambițiile sale vizează recunoașterea influenței în regiune, influență deja insinuată de ani de zile de la Tirana, în Albania, la Chișinău, în Republica Moldova).
Dar Turcia nu este singură. Ungaria, stat membru UE și NATO nu a intrat în jocul euro-atlantic și pare să fi ales, inclusiv prin vot democratic, o poziție clară, suveranistă, pro-pace și pentru reluarea relațiilor normale cu Rusia.
Serbia, în ciuda unor presiuni incredibile venite din partea UE a rămas loială Rusiei. Bosnia-Herțegovina, proiectul geopolitic al SUA și al UE din Balcani este pe cale să se destrame. Croația are un președinte care nu se teme să acuze direct SUA și UE pentru acest haos creat în Ucraina.
Între timp nici Bulgaria nu se simte mai bine, coaliția pro-occidentală și esențialmente rusofobă, fiind în criză. Bulgarii nu au uitat că există o relație istorică a lor cu Rusia.
Republica Moldova este la rândul ei prinsă într-un clivaj, o dependență ridicată față de Rusia, dublată doar de iluzii occidentale. Și dacă priviți chiar și pe Maia Sandu, vedeți că jocul ei e mult mai duplicitar și diplomatic decât se așteptau partenerii euro-atlantici.
Un rol cheie în poziția Moldovei îl are Transnistria, care este în acest moment sub presiunea ucraineană, cu provocări menite să forțeze generalizarea conflictului și în Moldova (speranța Ucrainei fiind că generalizarea conflictului va ajuta cumva cauza Kievului).

Un alt semnal important vine dinspre NATO.
Fiți atenți că pentru NATO e mult mai interesant nordul flancului estic decât sudul său. De unde și o anumită disperare a actualei conduceri a României de a atrage atenția asupra ”importanței Mării Negre”, cu speranța că astfel NATO va investi în România.
Deocamdată, sub egida NATO sunt trimise în România trupe simbolice, într-un soi de exercițiu simbolic de imagine. Asta și pentru că, în eventualitatea unui război generalizat Rusia- Occident, poarta către Occident e Polonia, nu România.
Dar și pentru că strategii NATO văd că România este singurul stat din Balcani care chiar a mizat totul pe cartea euro-atlantică.
Ar mai fi Grecia (care are însă un meci important cu Turcia, iar ca societate e mai degrabă rusofilă) și țărișoare precum Macedonia de Nord (în relații tensionate cu toți vecinii), Albania, acea transnistrie americană care e Kosovo și….cam atât. Iar nimeni nu e sigur că aceste țărișoare nu vor balansa spre Ankara sau Moscova la un simplu ordin, sau pur și simplu privind pragmatic evoluțiile regionale.
Deci NATO însuși dă de înțeles că dacă se va ajunge la o negociere, Balcanii nu vor fi ai Occidentului.

Un semnal important este și povestea interesantă cu Exxon care a vând Romgaz cu un 1 miliard de dolari o concesiune primită de la statul român în Marea Neagră.
De ce? Sunt gaze multe acolo. Dar americanii știu că acele gaze nu vor fi ușor de transformat intr-un profit pentru occidentali. Nu în contextul în care armata rusă este în insula Șerpilor și, dacă Zelenski nu va cere repede armistițiu, e posibil ca Rusia să aibă din nou frontieră la Dunăre.
Și mai e ceva interesant: de câți ani România se tot izmenește pe tema gazelor offshore? Turcia a descoperit un zăcământ în august 2020 și în iunie 2022 a început exploatarea.
Explicația e simplă: aici, în regiune, nu se știe încă cine va administra realmente resursele.

Deci zona Balcani este de pe acum o zonă în care Occidentul nu mai are nicio miză serioasă. Mai ales că aici destabilizarea indusă de Ucraina- care e deja un stat eșuat și va fi un afganistan mulți ani înainte, va avea efecte pentru mult timp.
În schimb, miza evidentă pentru Occident este să țină nordul și nord-estul. De aici candidatura Suediei și Finlandei și de aici încurajarea Poloniei și țărilor baltice.
Aceea este zona pe care Occidentul nu își permite să o piardă și pentru care se va bătea la orice tratat de pace.
România nu este interesantă. Și, serios vorbind, nu a fost interesantă decât cel mult ca suport pentru niște rachete militare americane și niște jafuri neocoloniale, nici înainte să înceapă conflictul.
Dacă ar fi fost interesantă, atunci am fi avut autostrăzi de la Constanța la Viena, trenuri de viteză, am fi fost în Schengen și în Euro.
Adevărul este că am fost ținuți tot timpul ca un ”rest”, ca un ceva în plus, care e bine că e luat, dar nu interesa cu adevărat geopolitic. Și noi, și Bulgaria. Iar evoluția Ungariei a lămurit și mai tare Bruxellesul că România nu e o miză.
Acum sper că am fost mai convingător….
Însă problema cea mai mare e că, la fel ca în 1938, România este nepregătită pentru ceea ce va urma…

Bogdan Duca
Sursa: Bogdanduca.org

Share on Facebook

Tweet

Follow us