ROMÂNIA CU TOALETA ÎN CURTE
Amar este puțin spus. Ar trebui să înceapă școala. Profesorii spun că vor suna clopoțelul în stradă, în fața Guvernului.
Numai 31,87% din numărul total de cadre didactice din România se află în mediul rural (INS), 30% dintre copiii români trăiesc fără toalete în case, media europeană fiind de sub 3%, conform unui raport al Fundației World Vision România.
Cifrele astea nu sunt statistici, sunt rușini naționale trecute pe hârtie.
Un copil din trei se culcă flămând, se spală pe mâini cu apa de ploaie, merge la școală într-o clădire cu risc seismic și fără bibliotecă.
E un copil al „României educate?”
Sau al unei Românii abandonate?
În timp ce la televizor se discută despre digitalizare, cloud guvernamental, table inteligente și „progres european”, realitatea din sate miroase a latrină din fundul curții. La propriu.
Acolo, igiena e un lux, iar alfabetizarea un miracol.
De fapt, nu avem o „Românie rurală” și o „Românie urbană”.
Avem două țări diferite, lipite forțat de aceeași hartă.
Una își trimite copiii la after-school-uri private și la ore de robotică, cealaltă își învață copiii să rabde de foame și să meargă desculți, să muncească pe la vecini, ca să nu se culce cu burta goală chiar în fiecare seară.
Și nimeni nu se revoltă, pentru că am transformat sărăcia într-un peisaj banal, ca o știre de la final de jurnal: „și la rubrica diverse, un copil se culcă flămând”.
Am ajuns să fim țara care își expulzează viitorul.
Copiii de la sat cresc cu rușinea că nu au WC în casă și cu visul că poate, într-o zi, vor pleca departe. Iar noi, adulții, votăm liniștiți, comentăm indignat pe Facebook și ne întoarcem la confortul nostru.
Rușinea nu e că avem statistici atât de crude.
Rușinea adevărată e că le știm de ani de zile și nu se schimbă nimic.
Copiii aceștia cresc în întuneric, iar noi ne prefacem că digitalizarea le va aduce lumină.
Dar de la tablete și „proiecte pilot” nu se pune pâinea pe masă.
Ne îngropăm de vii în ignoranță și ne luăm bilet seară de seară la spectacolul penibil al luptei pe ciolan. Un ciolan de pe care carnea a fost molfăită tot de cei sătui.
Autor: Dana Macsim
Sursa: facebook.com
E absolut normal atata vreme cat banii se duc pe „cadouri” pentru Ucraina, pensii private, salarii nesimțite, etc!
Peste 100 de ani o să te rușineze că n-au bideu în casă.
Ca și cum tu cel ce scrii nu te ai născut cu veceul în fundul curții.
Ia gândește-te „inteligența lumii antice” pe terenul de golf mai marii lumii au veceu cu apă curentă sau au veceu cu rumeguș.
Oamenii ar trebui educați; dacă nu poți avea WC în casă măcar fă ceva o instalație pentru a separa lichidele de solide. Adică o tablă de inox orientată care să ducă lichidele într un bidon care să fie evacuat de două trei ori pe săptămână iar peste solide să se arunce un pic de talaș de rumeguș.
Acest tip de veceu este mult mai ecologic decât veceurile din apartamentele noastre de bloc unde tragem cu apa potabilă peste excrețiile noastre.