Rădăcinile radicalismului și structura răului
„Macelul israelian al palestinienilor este evident pentru toată lumea”.
Titlul meu este redundant fiindcă rădăcina cuvântului radical este cuvântul latin, radix, care înseamnă rădăcină.
Vreau să arăt cum folosirea și folosirea greșită a limbajului, istoria sau etimologia ei și animalele noastre etimologice, așa cum ne-a numit filozoful spaniol José Ortega y Gasset, sunt cruciale pentru înțelegerea lumii noastre, o lume care se clătina din nou la marginea un război mondial care se va transforma aproape inexorabil nuclear pe măsură ce evenimentele au loc. Dacă limba noastră este coruptă, așa cum este cu siguranță, și propaganda politică înflorește ca urmare, folosirea corectă a limbajului nostru și a sensului cuvintelor devine o obligație a oricui le folosește adică a tuturor, în special a scriitorilor.
Guvernul Statelor Unite există pentru a duce războaie.
În forma sa actuală, s-ar prăbuși fără acest scop și, în forma sa actuală, se va prăbuși odată cu el. Doar o schimbare structurală radicală va împiedica acest lucru.
Pentru că războiul se află în centrul bugetului său, rațiunea sa de a fi – 816,7 miliarde doar pentru Legea de autorizare a apărării naționale pentru anul fiscal 2023 – o sumă finanțată din deficit care spune doar o parte a poveștii.
Această sumă care finanțează complexul militar-industrial și banii lui de sânge este pentru o țară care nu a fost niciodată invadată, este mărginită de vecini prieteni și este la oceane departe de multitudinea de țări care liderii săi atacă și numesc dușmanii noștri. S.U.A. poartă războaie în întreaga lume pentru că uciderea este sângele său vital, esența sa structurală.
Despre utilizarea greșită a limbajului, George Orwell a scris: „Devine urât și inexact, pentru că gândurile noastre sunt nesăbuite, dar nesimțirea limbii noastre ne face mai ușor să avem gânduri nesăbuite”. Cu aceste cuvinte, Orwell ne plasează viclean în enigma oului și a găinii, o enigmă sau un paradox care se referă la tema mea într-un mod ciudat, dar pe care îl voi ignora direct.
Prin „radical” nu mă refer la utilizarea politică larg răspândită, ca în radical-dreapta sau radical-stânga sau radical înțelegând cel care joacă rolul prin îmbrăcăminte sau comportament. Folosesc cuvântul în sensul său principal – un radical este unul care are rădăcini în pământ, ceea ce înseamnă toată lumea. Prin urmare, toți sunt muritori, oameni, nu un zei. Toată lumea este radicală în acest sens, deși poate încerca să nege. Și cu cât o persoană se simte mai în viață, cu atât mai mult simte că va muri și nu-i place gândul, așa că mulți își slăbesc viața pentru a-și reduce frica de moarte. Cel mai bun mod de a face acest lucru este să dispari în mulțime, să devii o persoană convențională. Să te comporți de parcă nu ai știi că liderii politici ai cuiva sunt adepții ai morții, ai uciderii și nu sunt roți ascultătoare într-o vastă mașinărie sistemică de ucidere. Poate că presupunerea inconștientă este că acești „lideri” pot ucide moartea pentru tine ucigând un număr mare de oameni și te fac să simți că cineva deține controlul asupra acestui lucru numit moarte.
Rabinul Abraham Joshua Heschel, care a fost ferm împotriva războiului din Vietnam și a mărșăluit cu Dr. Martin Luther King, Jr., a exprimat bine simțul de bază al radicalului când a spus:
„Scopul nostru ar trebui să fie să trăim viața într-o uimire radicală […] trezește-te dimineața și privește lumea într-un mod care nu ia nimic de la sine înțeles. Totul este fenomenal; totul este incredibil; nu trata niciodată viața întâmplător. A fi spiritual înseamnă a fi uimit. A fi uimit radical că existăm înseamnă a fi la fel de uimit că vom muri. Și acolo este problema” [1].
Ieri m-am urcat în mașina noastră și am plecat să mă întâlnesc cu un prieten jurnalist. Era seară și soția mea folosise anterior mașina. Tocmai am petrecut timp urmărind toate știrile îngrozitoare despre masacrarea masivă de către Israel a palestinienilor în Gaza, inclusiv moartea a peste 3.000 de copii al căror număr crește rapid.
Viziunile acelor copii și bebeluși au făcut ravagii în spiritul meu și m-am tot gândit la proprii mei copii și la dragostea și tandrețea care vin odată cu a fi părinte. Un CD muzical pe care soția mea îl ascultase a început să cânte. Carcasa era pe consolă. Era „Aria Sacra” de Andrea Bocelli. El cu vocea maiestuoasă cânta „Noapte tăcută”. Am fost copleșit de lacrimi de cuvintele lui pasionale: „Noapte linistita! Noapte sfântă!/ Totul este liniştit, totul este luminos în jurul Fecioarei Mame şi Pruncului,/ Prunc sfânt atât de tandru şi blând,/ Dormi în pacea Cerească! Dormi în pacea cerească!”.
Am văzut nopți în Gaza când bombele israeliene au explodat spulberând pe toată lumea și totul în bucăți, toți pruncii sfinți, copiii și adulții. M-am simțit nemaipomenit de îndurerat, un cetățean american care conducea pe un drum de țară sigur contemplând sălbăticia națiunii mele și sprijinul ei pentru brutalitatea guvernului israelian și uciderea în masă a palestinienilor pentru ca toată lumea de pretutindeni să le vadă pe ecrane.
Mi-a fost rușine să trăiesc într-un ținut în care dreptatea este un joc rezervat numai retoricii, care se alătură masacrului nevinovaților, așa cum a făcut-o întotdeauna, acum împreună cu regimul israelian de apartheid.
M-am gândit la toți politicienii compromiși care își jură loialitatea ucigașilor, Biden și toți predecesorii săi prezidențiali, inclusiv acum aspirantul Robert F. Kennedy, Jr., un om cu conștiință în multe probleme importante pe care l-am susținut în căutarea lui pentru președinție, ci un om a cărui conștiință l-a abandonat când vine vorba de palestinieni, așa cum a relatat recent SWcott Ritter”[2].
L-am îndemnat în privat pe Kennedy să-și reconsidere sprijinul „neclintit, hotărât și practic” pentru guvernul israelian după erupția din Gaza din 7 octombrie, dar fără rezultat. De fapt, am încercat să-l fac să-și retragă sprijinul necondiționat pentru Israel din vara când și-a retras sprijinul pentru Roger Waters, a mărșăluit cu rabinul Shmuley Boteach la parada Israelului din New York și i-a permis lui Boteach să spună că Sirhan Sirah și-a ucis tatăl fără să-l corecteze, deoarece știa că este o minciună flagrantă. Eșecul meu în acest sens mă întristează profund.
M-am simțit din nou trădat – poate mă veți numi naiv – ca atunci când eram tânăr și mi-am pus ultima oară încredere în votul pentru un candidat la președinția SUA în 1972. Am crezut că am învățat să înțeleg radical natura coruptă sistematică a statului războinic american. Acum au trecut mai bine de trei săptămâni și Bobby Kennedy a rămas tăcut, doar pentru a ne cere rugăciunile pentru victimele în masă din Maine. Pentru palestinieni, nici un cuvânt. Deși consideră situația israeliano-palestiniană complicată, nu este nimic complicat în ceea ce privește genocidul; nu necesită analize lungi și discuții cu consilierii. Faptele sacrificării palestinienilor de către Israel în Gaza sunt evidente pentru toți să le vadă, dacă doresc. Bobby Kennedy s-a întors. Și acum m-am întors cu tristețe de la el.
Mi-am adus aminte de cuvintele Evangheliei pe care le-am auzit cu mult timp în urmă despre împlinirea cuvintelor profetului Ieremia: „Un glas s-a auzit în Rama, plângând și plângând tare: era Rahela care plângea copiii ei, refuzând să se mângâie pentru că nu mai erau”. Dar de data aceasta nu este Rahela evreică, pentru că Irod și-a asumat numele Netanyahu și aliații săi din S.U.A., iar cei care plâng sunt mame și tați palestinieni.
Nimic nu poate justifica un asemenea măcel, nici uciderile teribile ale israelienilor nevinovați pe 7 octombrie pe care le denunț; nu teama că nașterea solilor păcii ar putea lovi inima lui Irod/Netanyahu – nimic! Șaptezeci și cinci de ani de curățare etnică a palestinienilor continuă cu pas. Copilul evreu Isus, predicatorul radical al iubirii și păcii pentru toți oamenii, nu a murit pe o cruce privată, nici palestinienii. Așa merge.
M-am gândit la minunata minune de nedescris de a-ți ține copilul în brațe în timp ce îmi dau seama câți părinți palestinieni și-au ținut copiii morți în brațele lor. Furia a năvălit în mine la oribilitatea celor care susțin acest lucru și a celor care închid ochii și a celor care rămân tăcuți. Mi-am dat seama că, ca creștin, sunt botezat în familia umană, nu într-un grup special, ceea ce este opusul mesajului lui Isus. Fiecare copil este sfânt și nevinovat și a-i masacra este rău. Și să taci așa cum se întâmplă înseamnă să fii complice la rău.
Mi-am amintit cum au început aceste multe săptămâni de teroare în curs de desfășurare și m-am gândit la o poezie care este succint adecvată: „Harlem” de Langston Hughes: „Ce se întâmplă cu un vis amânat?/ Se usucă ca o stafide la soare?/ Sau puroiază ca o rană și apoi fugi?/ Pute a carne putredă?„ Sau crustă și zahăr peste – ca un dulce siropos?„ Poate că doar ca o sarcină grea. Sau explodează?/ Și m-am gândit că ar fi putut omite acel semn final de întrebare pentru că avem răspunsul nostru, atunci și acum./ Apoi muzica s-a oprit și am ajuns la destinație să mă întâlnesc cu prietenul meu”.
Da, a fi radical înseamnă a fi înrădăcinat în pământ și a realiza că toți oamenii fac parte din familia umană, fiecare dintre noi fiind făcut din carne și oase și, prin urmare, surori și frați meritori de dreptate, pace și demnitate. Dar acesta este doar un prim pas în înțelegerea întregii dimensiuni a viziunii radicale. Se poate termina cu puf dacă nu se face un al doilea pas: să ne folosim libertatea pentru a ne dezrădăcina de propaganda convențională a guvernului, a mass-media și a controlului minții care ne întunecă înțelegerea modului în care funcționează lumea. Acest lucru necesită studiu și muncă și o înțelegere a rădăcinilor istorice și sistemice ale tuturor presupuselor violențe „neprovocate” care devastează lumea noastră.
Astfel, existența și socio-istoric se contopesc în viziunea radicală care ne permite să înțelegem structurile răului și responsabilitatea noastră personală. Astăzi, această obligație este clară: să ne opunem genocidului israelian al palestinienilor. Altfel suntem niște trecători vinovați[2].
Autor: Edward Curtin, Sociolog
Aranjament grafic – I.M.
Sursa: art-emis.ro
Notă
Edward Curtin este un autor proeminent, cercetător asociat și sociolog al Centrului de Cercetare a Globalizării cu sediul în vestul Massachusetts, S.U.A.
[1] https://edwardcurtin.com/the-roots-of-radicalism-and-the-structure-of-evil/ – 29 octombrie 2023
[2] https://informationclearinghouse.blog/2023/10/25/bobby-kennedy-israel-and-the-hypocrisy-of-peace-and-diplomacy/ –
[3] https://www.globalresearch.ca/lost-souls-nukes/5819551 – mai 2023.
