Cred si eu ca este prea fericit. Sa ai tu leafa cat presedintele tarii si limuzina la scara e ceva. Sa ai tu trei resedinte, la munte, la mare si in buricul Capitalei, e ceva. Sa mananci de la popota Patriarhiei sau de pe unde te plimbi tot ce este mai bun fara sa dai decat binecuvantari gratuite, e ceva. Sa te slujeasca direct vreo 60 de angajati de toate felurile, dintre care o seama nu pot fi platiti decat spre superlativ, e ceva. Sa ti se umple camarile cu daruri preaplecate de pe la manastiri reimproprietarite, fara sa dai si tu un leu pe un covrig cu sare, e ceva. Sa slujesti pe Domnul purtand mutra de baiat de cartier, iar habotnicii sa te mai si ridice in slavi, ei dandu-se cu fruntile de pamant si scormonindu-si ultimul banut ca sa-l doneze, e ceva.
Sunt si eu credincios, dar nu ma dau pe mana popilor. Experiente destul de amare mi-au dovedit ce le poate pielea. Daca nu credeti, recititi, va rog, paragraful de mai sus. Sunt date cat se poate de concrete. Asa ca prefer sa tin legatura directa cu Dumnezeu.
Oare cat de mare va fi nota de plata pentru raposatul Daniel, cand ii va veni vremea, la poarta Raiului ? Ca in orice restaurant de lux, si scobitoarea costa mai mult.
?
Dan Bota
