„Pontificatului perpetuu” la final?

Moartea Papei are un înțeles profund deoarece a reușit ruperea conspirației denumite „Pontificatului perpetuu”.
Practic, tot ceea ce s-a întâmplat de la „demisia” lui Ratzinger a fost un plan pus la cale de sforarii din spatele tronului Vaticanului.
În mod normal, Bergoglio ar fi trebuit înlocuit de un alt papă, el urmând să rămână, după modelul Ratzinger, Papă Emerit. Evoluția surprinzătoare a stării sale de sănătate i-a condus pe sforari de la agonie la extaz și înapoi. Culmea, nu cum mult timp în urmă, erau unii care credeau inclusiv că „schimbarea de gardă” se va face după o vizită simbolică în Liban pe care, sperau ei, Bergoglio o va putea efectua.
Ca idee, vă voi spune doar că vizita în Liban, urmată de schimbarea de putere, fusese plănuită pentru 2022. Ceva nu a funcționat atunci, vizita amânându-se din cauza diverșilor factori (geo)politici din zonă. Apoi, datele vizitei în Liban au tot fost amânate ca efect al înrăutățirii stării de sănătate a Papei.
Ce s-a întâmplat anul acesta este ceva extrem de greu de explicat întrucât totul s-a mișcat absolut haotic, dar sugerându-ne un tâlc extrem de interesant.
Forțele întunecate din spatele tronului Vaticanului au intrat în fibrilație la îmbolnăvirea neașteptată a Papei. Inițial s-a considerat că nu e ceva grav, însă evoluția din timpul spitalizării i-a făcut să intre în vrie.
Papa dădea semne clare că va muri în spital, asta în ciuda celor care știu semnele premergătoare și care spuneau clar că moartea nu avea cum să vină atunci.
Și au avut dreptate întrucât, într-un mod absolut inexplicabil, starea sa de sănătate a evoluat extrem de bine, aproape refăcându-se. Atunci a renăscut speranța sforarilor. Inclusiv determinarea sa de a rosti discursul în timpul slujbei a fost văzută ca o revigorare.
Însă, atunci când cei din spate erau în extaz, lumea s-a dărâmat realmente peste ei. Moartea Papei în ziua de Paști este un simbol în sine. Sub nicio formă nu-i un semn bun, așa cum se grăbesc să-l interpreteze repetenții într-ale credinței. Moartea „Pontificatului Negru” în ziua de Paști arată limpede moartea definitivă a unei epoci, dărâmarea unei conspirații care a ajuns să sufoce lumea.
Papa Bergoglio a fost singurul Papă din istorie care a vrut să dărâme familia tradițională, forțând instituționalizarea ideologiei LGBT, căutând s-o introducă adânc în dogma Bisericii.
Este, de asemenea, unul dintre artizanii războiului din Ucraina, Zelenskyi fiind un obișnuit de-al său. De altfel, interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene are legături care duc la Vatican.
Borys Gudziak, capul Bisericii Catolice din Ucraina este un personaj cel puțin ciudat, obișnuit să se plângă în Occident de „atrocitățile” comise de ruși împotriva Bisericii Catolice. Însă, în realitate, e un beneficiar net al agresiunii statului ucrainean împotriva Bisericii Ortodoxe. Astfel, prin intermediul ramurii „greco-catolice”, a reușit să-și sporească numărul de credincioși, de instituții de cult și, la modul general, influența în societatea ucraineană.
Întreg pontificatul care s-a încheiat azi brusc trebuie văzut ca unul negru.
Primul Papă, Ratzinger, a fost cel care s-a izolat de Biserica Estică, iar cel de-al doilea element al binomului a fost cel care a deraiat misiunea Bisericii Catolice, încheind perioada neagră care a început odată cu Conciliul Vatican II.
Din punct de vedere simbolic, nu a existat niciun papă care să fi murit în ziua de Paști. Există doar o bănuială că Papa Marcellus al II-lea ar fi murit în ziua de Paști(1 mai 1555), dar nu este foarte clar, Biserica spunând că ar fi murit într-una dintre zilele Octavei(cele opt zile care încep din duminica Paștilor). Este însă vorba despre un pontificat foarte scurt, de doar 22 de zile, al unui papă care deja era sleit când a luat tronul și care, coincidență?, dorea să reformeze din temelii Vaticanul și Biserica Catolică.
Revenind la prezent, întreaga întâmplare o văd ca pe un eveniment excepțional.
Nu există nicio îndoială că a muri atunci când se sărbătorește Învierea arată mai degrabă că e vorba de o pedeapsă.
Ceea ce urmează este, din punct de vedere al profețiilor, ultimul pontificat.
Și e normal să fie așa în condițiile în care un papă de-a dreptul demonic a reușit într-un mod atât de bulversant să ucidă Biserica din interior.
Totul se înscrie în seria excepțională de evenimente pe care le-am tot trăit în ultima vreme.
Părerea mea e că lumea lor se dărâmă, o alta urmând să-i ia locul.

P.S.
Tot azi Klaus Schwab a început procedurile de părăsire a conducerii WEF, organismul globalist care, până de curând, a fost trompeta ideologică a mișcării.
Lumea lor se dărâmă!

Autor: Dan Diaconu
Sursa: facebook.com/TrenduriEconomice

NOTA
„Profetia Papilor” este o listă de 112 fraze în limba latină, descoperită în 1595 şi atribuită sfântului Malachia.
Conform legendei, sfântul Malachia a fost convocat la Roma de către Papa Innocent II (aprox 1140) şi, pe când se afla în acest oras, a avut o viziune a viitorilor papi, pe care a redat-o în fraze eliptice. Profețiile lui Malachia ar arăta faptul că Papa Francisc este ultimul suveran pontif, iar în anul 2027 vom avea parte de sfârșitul papalității, precedat de o serie de conflicte extrem de puternice, care vor scinda Biserica.

Share on Facebook

Tweet

Follow us