Pentru o Românie unită în secolul XXI. Elementele unei posibile doctrine naționale...

Pentru o Românie unită în secolul XXI. Elementele unei posibile doctrine naționale – economie, securitate, tineri și Biserică

0 49

A apărut „Pentru o Românie unită însecolul XXI. Elementele unei posibile doctrine naționale. Economie, securitate, tinerișiBiserică”. Ed. Predania, București, 2022. Prin grija editorului și a Supergraph se află deja în mai multe librării „de dreapta” cu vânzare online.
Nu îmi stă în fire să discut pe marginea cărților mele, cele mai multe la liber, pe internet, mai mult sau mai puțin știute. De ce, însă, recomand această carte?
Pentru că se adresează unei „intrări” în antroposul nostru contemporan puțin populat: cartea de doctrină în limbaj accesibil. În același timp nu este un produs atât pe cât pare, nu este o propunere personală 100% cât un precipitat de care m-am ocupat. Singurul element personal este punerea la dispoziție într-o formă sintetică a unei cantități doctrinare semnificative și greu accesibile nouă, astăzi.
Lucrarea este eminesciană și manoilesciană, ca filon sociologic contemporan revendicându-se din teoria sociologică propusă de Ilie Bădescu, naeionesciană în maniera de a sonda realul fără ocolișuri, recunoscând realității o oglindire dinspre cer.

Originalitatea ei, dacă este vreuna, constă în „ocuparea” etajului „determinațiilor” lăsat gol, cum ar zice Noica, și de care avem atât de mare nevoie. Să mă explic, pe scurt (cum altfel, în lumea facebook-ului?). Cartea de autor, „clasica” lucrare, reprezintă un punct de vedere personal (sau așa crede autorul), este punctul AUTORULUI de vedere. Este cartea propriu-zisă. Urmează manualele, dominate de spiritul pedagogic, de arta inserării mesajului în conștiința tinerilor – carte pe cale de dispariție: nu mai avem manuale (studenții nu mai citesc, manualele de liceu sunt prea mult esențe toxice, nu manuale).

Apoi lucrările de „cum în 10 pași”, impropriu numite „lucrări”, de fapt însăilări ale unor experiențe personale, relativ nefiltrate prin vreo perspectivă teoretică substanțială, adresată unui public macdonaldizat, ca și autorii lor, care n-au auzit de Platon decât în expresia de „iubireplatonică”.

Mai sunt sintezele care se adresează unei probleme concrete, cu destulă lucrare în fundal, în orice caz mai multă decât numărul de pagini. Aici se încadrează cartea pe care v-o propun. Mi-au fost necesari aproape 20 de ani să ajung de la teza de doctorat „Sociologie economicășiTeoriaelitelor” (Univ Buc., 2004, la liber aici) la aceasta din urmă.

Ambele au aceeași esență din punctul de vedere al conținutului, ambele sunt conectate la frecvența uverturilor lui Beethoven sau a PoemeiRomâne, dar între ele este o diferență de „model ontologic”, cum ar spune Noica.

Prima se adresa direct, relativ autoritar (e o teză de doctorat) „generalului”, e o reafirmare a dreptului marilor concepții sociologice clasice și economice clasice universale, inclusiv românești în raport cu agresivul fenomen al globalizării, care atunci când a fost scrisă cartea, termina de nivelat tot ce mai însemna economie „românească”, pregătind-o pentru lumea de azi.

Aceasta de acum se adresează direct celor care vor să înceapă să se pună în lucrare, să reinițializeze naționalitatea ca element esențial al umanului în acest colț de lume, percepând urgențele locului, nu ale anti-locului. Se adresează nu „individualului”, pentru că nu este un manual despre „cum faci” ceva anume, ci despre „cum te puiîntensiune”, cum să te „trezești” și, mai ales, de ce, în raport cu o problematică descrisă doar satisfăcător la linia de contact dintre concret și importanța principiului (familia, neamul, țara, umanitatea, Dumnezeu).

Marele ei minus este că nu a fost scrisă cap coadă dintr-o dată. Aceasta pentru că nu am considerat-o necesară decât în momentul în care prietenii m-au obligat să văd aspectul (le mulțumesc!). Și atunci, ea este o agregare relativ organică de idei și teme pe o singură axă, adevărat, aceea enunțată cu atâta claritate de Petre Țuțea: „întreDumnezeu și neamul meu”.
La mintea cocoșului!”, ar spune inclusiv detractorii, între ce te poți mișca așa încât 
să rămâi un „pășunist”. Pășunistă, adică bovină, nu poate fi decât o conștiință care nu vede cerul și care-și refuză etajul mistic. Pentru că această lucrare, într-adevăr, spre deosebire de prima, vine și dinspre etajul misticii logice a lui Nae Ionescu, pe care încă nu-l cunoscusem ca atare decât în preambulul său eminescian, prin lucrarea lui Mihai Eminescu (Bădescu).

Cartea este despre utilitatea ordinii personale, nu doar despre ordinea din gândirea problemelor sociale. Și mai este, în fundal, despre jertfă, ceva despre care intelighentsia supraevaluată, tăvălită prea mult în pat cu politica prea-plinului personal, nu va putea povesti vreodată.

Lucrarea este pentru cine aspiră către cerul faptei concrete și are nevoie de trepte explicative, care are tăria sufletească să știe că interesul său personal este nesemnificativ chiar în raport cu propria lui bunăstare: atât timp cât gândește pe axa lui Țuțea va primi și ceea ce-și dorește, pentru că SERVEȘTE. Treptele urmând să le facă el însuși, ca elemente de politică aplicată în: cultură, agricultură, politică externă, securitate etc. Adevărat, nu este lăsat singur: domeniile esențiale ale ființării noastre colective pe aceste coordonate sunt deja schițate până la nivelul unor teorii aplicate, ba chiar până la nivel administrativ.

Să fie cu folos!

Prof. Radu Baltasiu

yogaesoteric

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.