Patrioți cu ghilimele și fără (2)

Patrioți cu ghilimele și fără (2)

0 387

În 1943, România se afla în Război, de partea Axei, tot cu un rege german la cârmă.   Carol al II-lea după ce „marii om de stat”  Brătienii și Maniu refuzaseră să formeze un guvern iar țara era cu un picior în groapă, îi oferise conducerea țării  lui Antonescu. În 1943, cu România aliată a Germaniei, Antonescu purta negocieri pentru o pace separată cu „Puterile Centrale” recte Anglia. Hitler află și îl cheamă pe Antonescu să dea socoteală.  Antonescu, întrebat ce poate spune despre asta, răspunde clar și răspicat: „Cunosc, mein Führer activitatea întreprinsă de ministerul meu de externe şi o aprob, deoarece găsesc că nu este inutil ca, în timp ce luptele se desfăşoară pe frontul militar, să fie întinse punţi de înţelegere către adversar în cazul în care situaţia generală ar cere-o !”.
Prin acest răspuns Antonescu a riscat pierderea capului, dar a preferat să îi cadă tăiat de sabie, decât să îl aplece.
Și a mai avut astfel de „ieșiri”.
Încă de la prima întâlnire cu Hitler, la intrarea în Război,  Antonescu îi spusese: „Merg alături de forţele Axei deoarece interesele vitale ale neamului românesc mi-o cer şi atâta vreme cât interesele vor coincide, rezervându-mi dreptul ca atunci când nu vor mai coincide, să-mi urmez propriul interes…”.
Și încă un exemplu de patriotism și spirit de sacrificiu. Când siguranţa îi raportează că în casele lui Brătianu şi Maniu se află staţii de radio, că aceștia țin legătura cu „dușmanul”,  Antonescu  pune rezoluţia: „să fie lăsaţi în pace. Politica unei ţări nu trebuie pusă pe o singură mână, deoarece aceasta poate greşi. O altă mână va trebui să fie gata de a prelua şi a aduce la bun sfârşit!”.
Antonescu s-a dovedit un bun cunoscător al înțelepciunii populare, aplicând proverbul care spune „să nu îți pui toate ouăle într-un coș”.

Ouăle lui Iohannis
Sper din toată inima ca cei care citesc să nu creadă că fac referire la cele la care făcea și Năstase, adică la ferma de la Cornu, în primul rând pentru că Iohannis nu are. Nu are fermă la Cornu, bineînțeles.
Ceea ce va urma se referă la ouăle din coșul prezidențial. Am dat exemplele de mai sus pentru a arăta că totuși România a avut și lideri, formali sau informali de valoare, care au știut să fie și diplomați  și mână de fier atunci când a trebuit, chiar dacă poziția României ca stat în lume, la vremea lor, a fost la fel ca și acuma, adică o remorcă la caleașca „imperială”.
Au fost și sunt țări mari cu oameni pe măsura lor la conducere,  țări mici cu oameni mari, țări mari cu oameni mici  dar și țări mici cu pitici la putere sau în creierul celor de la putere.
Nu știu cum se consideră cei aflați astăzi la conducerea României, dar în mod cert nu se ridică la valoarea exemplelor înaintașilor pomeniți mai sus sau alțora.
Situația României în ziua de azi este poate mai joasă decât era  nu pe vremea fanarioților ci pe vremea atacurilor succesive ale popoarelor migratoare, când venea cine voia, lua ce voia și cât voia și pleca când voia,  nu îi întreba nimeni nimic, nu avea cine să îi oprească, nici să le ceară socoteală, România, nu ca stat, că nu exista ca stat atunci,  ca teritoriu, ca populație locuitoare nu opunea nicio rezistență, nu exista o formă de organizare, nu exista o națiune, nu exista o armată, existau niște oameni, care nici un popor nu erau considerați, o aglomerare de ființe umane fără conștiință statală,  fără apartenență, fără identitate.
Trăia fiecare pe unde apuca, cum apuca, prin păduri, dealuri, câmpii, cu familia, în grupuri mici sau mai mari, care poate  se și băteau între ei (mă întreb cine i-o fi învățat, că pe vremea aia nu se inființaseră partidele politice, sau mă înșel eu) iar când veneau neamurile alea de peste Prut, „gohungeaslavbulgunpecumtătu”, își băgau capul între urechi și coada între picioare și se ascundeau prin păduri, peșteri, fântâni, minele de aur sau argint, sau bordeie, până trecea valul.
După câte văd eu acuma, dacă va veni cineva peste România, ca pretin sau dușman, cam tot atâta putem face și asta din cauza și nu datorită actualei conduceri și sentimentelor de patriotism care îi anima și cu care se împăunează scumpii conducători. 
Cam la fel vom face și acuma, numai că acuma dacă vrem să ne ascundem  în păduri trebuie să mergem în Austria că acolo au migrat ale noastre, dacă vrem să ne ascundem în mine trebuie să ne adresăm canadienilor sau americanilor, dacă vrem să ne ascundem în peșteri trebuie să cerem voie celor cărora le-au fost retrocedate odată cu munții, poate lui Paul, poate Buzeștilor, dacă vrem să ne ascundem în bordeie trebuie să le facem și nu mai are cine să le facă.
Oricum, cert este că dacă vine un eventual popor migrator, cazac, Khazar, cazarmar, afgan, sau mai știu eu din ce stepe sau munți, noi suntem fii ploii. Unii români, din neștiință, strigă să plece ungurii înapoi de unde au venit.
Sunteți nebuni?
Păi dacă pleacă de unde au venit toți ungurii, nu trebuie să treacă iară prin România?
Și dacă cumva se împiedică și cad de pe tancuri la noi, sau pur si simplu rămân impotmoliți pe „autostrăzi” și nu se mai pot „retrage”?
Cum îi mai suim noi la loc și cum mai pleacă că nu le mai putem asigura nici combustibilul și nici măcar fân să plece călare nu mai avem că am dat tot grâul, cu paie cu tot.  Iar la câtă armată și ce dotare are Ungaria în comparație cu noi, ne bat cu levierele.

În aceste condiții, în conjunctura asta extrem de periculoasă,  toate  ouăle românilor au fost puse în „coșul cu numarul 5”, iar  dacă se rupe cosul sau îl fură cineva, sau pur și simplu nu se ține cont de el,  ne trezim fără ouă. Eu să fiu sincer nici nu cred că mai avem vre-un ou măcar în coșul ăla,  cred că am rămas  toți românii fără ouă, că prea stăm așa fără să vedem ce mai e pe acolo, prin lume, prin țară.
Mă uit la polonezi. Băi frate, strâng ăia la ouă de te doare capul. Au și ei un coș numărul 5, că a devenit un număr de poveste, ca „Mambo nr.5”, dar pe ei nu îi interesează coșul ăla, ei își pregătesc ouăle în diferite coșuri, ale lor, numai ale lor, nou nouțe, proaspete, nu din alea trăzvite, care put când le spargi, și nu știu de unde le iau dar sunt toate mari ca de pterodactil și tari parcă ar fi de bibilică. Eu nu știu ce i-a apucat, parcă se termină găinile.
Noi de ce nu facem așa? Nouă nu ne trebuie? Noi nu avem nevoie de nimic? Avem coșul nr 5 și gata? Se sperie cineva de noi numai când aude sau ne vede? Nu, noi avem cocosi cât munții cu creier cât bibilica.
Recent cocoșul șef al cuibarelor din România a fost în vizită în Țara Soarelui Răsare. Nici Napoleon de la Austerlitz nu s-a întors atât de mândru și cu pieptul atât de umflat, deși câștigase „bătălia celor trei imperii”. Ce vorbești domnule, citiți jurnalul de călătorie al plimbărețului și veți ajunge la concluzia că în România curge lapte și miere, că vizita asta este exact bomboana pe coliva prezidențială, la crème de la crème, că asta îi mai lipsea României pentru a fi proclamată buricul Pământului, că nici extratereștri dacă ne atacă nu ne pot mișca din loc. Doamne Dumnezeule, nici lemn pentru cozi la furci nu mai avem. Cu ce ne luptăm?
Plimbărețul se dă mare cocoș și consideră că fiecare plimbare a sa,  mai ales cele făcute când se cerea prezența, decizia sau măcar opinia sa în țară, sunt dovezi de mare patriotism, pentru că ”a reprezentat țara”. Nu vreau să știu ce impresie o fi lăsat pe unde a fost, dar se cam cunoaște, după cum suntem tratați ca nație, o țară ocupată, suptă, mulsă și … și… nu mai spun. România, dacă va intra în război, va intra târâtă de „patrioții” actuali, nu pentru apărarea idealurilor neamului, nu pentru apărarea teritoriului ci pentru apărarea intereselor celor care le-au asigurat lor ascensiunea accederea la putere și averile.
Despre ce vorbeam ?
A începusem cu patriotismul, cu Cocuța Vogoride, cu Vasile Boerescu, cu Regina Maria, cu Mareșalul, cu România. Astăzi copii întreabă care Cocuța, care Boerescu, care Maria?
Mâine vor întreba, care România?
Prima parte aici: Patrioți cu ghilimele și fără (1)

Autor: Col. (r) Marin Neacsu
Sursa: art-emis.ro

Bibliografie web:
http://in-cuiul-catarii.info/2018/01/24/unirea-si-cocuta-vogoride-conachi-13502
http://in-cuiul-catarii.info/2015/01/23/unirea-si-vasile-boerescu-8536
https://historia.ro/sectiune/general/regina-maria-fata-in-fata-cu-clemenceau-leoaica-569218.html
http://in-cuiul-catarii.info/2013/01/05/nascut-pentru-a-fi-tradat-2489

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.