Nu Klaus Iohannis e principalul vinovat…

Nu-l poţi acuza pe unul ţinut pe somnifere că moţăie tot timpul. Responsabil de moţăiala lui este cel care îi administrează somniferele. Iar acesta, în cazul lui Klaus Iohannis, este Eduard Hellvig.
Cu fiecare ieşire în decor a preşedintelui, mă conving tot mai tare că omul nu-şi aparţine în întregime.
Dacă citim comentariile din presă după fiecare declaraţie a sa, observăm aproape o unanimitate de evaluări ironice, critice, demolatoare. Cu excepţia câtorva lustruitori de serviciu ai puterii actuale, şi aceştia extrem de neconvingători când vine vorba de tămâierea lui Klaus Iohannis, toate vocile serioase îl fac praf pe înscăunatul de la Cotroceni pentru lipsa lui de idei, pentru limbajul de lemn şi intonaţia de vorbitor de altă limbă, dar, mai ales, pentru perseverenţa sa în greşeli.
S-a râs copios de construcţia „sau eşti preCAut sau eşti prost” cu acel accent pus aiurea. Ei bine, şi în ieşirile publice ulterioare domnul Iohannis a pronunţat „precaut” la fel, de parcă nu i-ar fi spus nimeni rostirea corectă.

Aici doream să ajung! Cred că chiar nu i-a spus nimeni! Şi mă folosesc de acest mic exemplu, unul dintre zecile care ar putea să mă susţină, pentru a afirma că preşedintele Iohannis este dus de nas.
Se profită de comoditatea lui soră cu indolenţa, de fuga sa autodeclarată de aprofundare („când primesc informări le citesc  şi mă consider informat”) şi i se dă doar ce doreşte domnul Hellvig să-i dea şi ce nu-l enervează pe preşedinte.  Este astfel manipulat la greu prin informaţii selectate, tendenţioase şi incomplete, pentru a sluji interesele adevăraţilor decidenţi pentru România şi români.

Mai apelez la un exemplu sugestiv: prima declaraţie a lui Iohannis despre coronavirus (27.02.2020): „Nu există niciun motiv real de panică / Provoacă în marea majoritate a cazurilor doar simptome ușoare, dureri în gât, tuse și febră, ca în orice răceală”. De unde această „oişte–n gard” a preşedintelui dacă nu din rapoartele de fiecare dimineaţă ale  lui Hellvig? Şi atunci ne întrebăm: să nu fi ştiut SRI-ul, la acel moment, despre gravitatea SARS COV 2? Evident că ştia!
Doar că, la acea vreme, preşedintele Iohannis nu era de nimic altceva interesat decât de organizarea de alegeri anticipate, iar domnul Hellvig, ca să nu-l indispună, a preferat să ascundă sub preş pericolul pandemiei care, desigur, făcea imposibile aceste anticipate.

Cine deţine informaţia deţine puterea. Este un adevăr vechi, devenit truism, pe care nici nu mai ştim cine l-a rostit pentru prima oară. Un adevăr fundamental uitat adesea, de la care ar trebui să pornească toate analizele serioase.
În România deţinătorul celor mai multe şi importante informaţii / secrete este SRI. Iar principalul beneficiar al acestora este (ar trebui să fie) preşedintele ţării. Doar că există un intermediar esenţial între instituţie şi preşedinte, iar acesta este directorul SRI, Eduard Hellvig. Toate informaţiile şi analizele seviciului ajung întâi la domnul Hellvig care le filtrează şi decide ce să pună, a doua zi, în mapa preşedintelui.

„Iohannis (…) nu ştie să comunice”?!
Din obedienţă, dar şi dintr-o beţie a puterii spre care împinge, inevitabil, poziţia de director al SRI, domnul Eduard Hellvig este dominat în relaţia sa cu preşedintele Iohannis de două priorităţi: să nu-l supere pe acesta cu veşti neconvenabile şi să-l ţină strict pe direcţia dorită de unele instanţe suprastatale care, prin serviciile lor secrete, alimentează SRI cu muniţie informaţională de cea mai convingătoare forţă distructivă.
Noi îl criticăm toţi pe Iohannis că nu ştie să comunice, că nu ştie să negocieze, că se complace în poziţia de ţuţăr al Angelei Merkel şi al lui Donald Trump. Dar, oare, nu cumva e cineva extrem de influent care chiar aşa îl vrea? Care ar putea să-l schimbe în bine dar nu are niciun interes?
Eu ced că da, că este cineva care deţine forţa şi instrumentele să facă asta, şi anume Eduard Hellvig.

Eu cred că Eduard Hellvig
e principalul vinovat de prestaţia lamentabilă
pentru România a lui Klaus Iohannis.

Klaus Iohannis nu este nici un personaj curajos, nici un personaj spontan, nici vreun fanatic patriot care să aibă convingeri mai puternice decât propriul instinct de conservare. Nefiind toate acestea, devine automat o potenţială marionetă visată de orice serviciu secret.
SRI-ul deja l-a valorificat şi îl valorifică în acest sens. Şi, intenţionat, îl ţine la nivelul de mediocritate pe care îl semnalează toate lumea, ca să fie mai uşor de manevrat.
Măcar dacă l-ar manevra într-o direcţie bună pentru ţară. Dar nici vorbă de o asa ambiţie. Vreţi încă un exemplu şi pentru asta?
Iată-l!
Preştaţia lui Klaus Iohannis la ultimul Consiliu European. S-a dus acolo singur, evident doar pentru a vota fără crâcnire ce-i cereau mai marii lui europeni. Nu a plecat cu un mandat asumat, anunţat dinainte, nu şi-a luat cu el consilieri, negociatori, oameni cu viziune. Rezultatul?
România a primit mai puţin cu cca. 8 miliarde de euro faţă de previziunile publice anterioare (pentru că nu s-a luptat nimeni pentru a-i apăra interesele) iar domnul Iohannis s-a întors la Bucureşti plin de emfază şi ridicol în a se lăuda la persoana I-a singular pentru contra-performanţa sa.
A încercat domnul Hellvig, prin metodele specifice instituţiei sale, să-i explice (documenteze) preşedintelui, înainte ca acesta să mai bifeze un voiaj inutil pentru ţară, ce ar însemna o abordare patriotică a unui Consiliu European de o asa importanţă?

O să mi se spună că SRI nu are atribuţii în acest sens. Ba, pardon, are! Iată Misiunea SRI:

“Protejarea valorilor democratice şi promovarea intereselor naţionale ale României şi ale aliaţilor săi pentru realizarea securităţii naţionale, asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor şi apărarea statului de drept”.

Prima VALOARE declaraţă pe situl SRI este PATRIOTISMUL.
Vă asigur că, dacă ar fi vrut să acţioneze pentru promovarea intereselor naţionale ale României, şi în mod patriotic faţă de acest eveniment cu efecte majore asupra României, SRI şi Eduard Hellvig ar fi avut pârghiile necesare măcar să-l informeze (dacă nu să-l convingă) pe Klaus Iohannis de necesitatea unui mandat asumat şi a unei echipe puternice cu care să se deplaseze la Bruxelles.
Se pare însă că SRI, altfel extrem de competent în a aduna informaţii, se îngrijeşte mai mult să nu-l supere pe preşedintele Iohannis cu rapoarte obiective care nu ar fi pe placul acestuia decât să-i facă zilnic o revistă a presei completă (nu doar cu ce se comentează la DIGI24 şi Realitatea TV) şi să-l informeze despre tunurile date de PNL în perioada de pandemie ori despre rapoartele Curţii de Conturi privitoare la hoţiile aceluiaşi PNL.

Nu bagatelizaţi forţa şi capacitatea persuasivă a SRI de a impune ceva (când vrea) conducerii ţării, chiar şi atunci când, formal, nu are atribuţii. L-au „făcut” ei, marii generali ai serviciului, până şi pe diabolicul Traian Băsescu. Nu pot să-l „facă”, dacă şi când vor,  pe molcomul Klaus Iohannis?

Domnule Hellvig:
SRI = Patriotism, Onoare, Profesionalism?

Dar-ar Dumnezeu! Doar că, de la noi amărăştenii, din chicinetă, se vede altceva: preşedintele Iohannis, pe care l-aţi luat în custodie necondiţionat, practică dezbinarea naţională, cauţionează un guvern de corupţi şi incompetenţi şi periferizează România punând-o în conflict cu evreii, cu ungurii, cu ruşii…
Bine-o fi? Patiotic o fi? Întreb şi eu!

Contele de Saint Germain

Share on Facebook

Tweet

Follow us