Fotbalul nostru e capabil de orice…De la rezultate, la…bărbi…Bărbi de tot felul, de la propriu, la figurat, de la elementul fiziologic decorativ, la metafora, care se înscrie în zicala ,,Uite-aşa o barb-avea şi aşa o pieptăna…” În ultima vreme, fotbaliştii îşi lasă barbi, care mai de care mai interesante (pentru ei), de toate formele şi…densităţile. De la tânărul, care părăseşte banca junioratului, la fotbaliştii trecuţi de mult de prima tinereţe, toată lumea poartă bărbi…Tinerii vor şă-i imite pe consacraţii din fotbalul internaţional, care au centrul de greutate în barba lor, cea care-i ţine sus, în vârful ierarhiei fotbalistice…Tinerii noştri îşi lasă barbă aşa, din dorinţa de a fi moderni, de a se încadra în modelul internaţional, de a-i imita pe fotbaliştii cu greutate (Cojocarule, din poarta Stelei, pe tine, cine te-a inspirat?). Fie că le creşte sau nu (barba şi…cota), fotbaliştii din campionatul nostru evită acum să se mai radă…Maftei, fundaşul cu atâta experienţă are de ceva timp barbă macroscopică, dar ştie de ce o poartă…La fel şi Vojnovic, dinamovistul, dar el parcă vine dintr-o altă lume…Există şi un alt fel de barbă, în fotbalul românesc sau in alte domenii, tot româneşti. Barba sau chifla, sau, dacă vreţi, şmecheria sau driblingul…Patroni din fotbal sau de aiurea, uită să-şi plătească anjajaţii, uită de eforturile acestora şi îşi lasă barbă, pe care o scot la înaintare, cu vorbele lor, care ocolesc esenţa şi ameţesc…,,Uite-aşa o barb-avea şi aşa o pieptăna”…Nu-i aşa că e moda bărbilor?
Dorin Duşa
