Moartea este intotdeauna un eveniment tragic. Pentru un numar mai mic sau mai mare de persoane, depinde cine o zbugheste spre rai. Dar moartea mai are si o gramada de fete. Poti muri de bunavoie, pentru ca ti s-a terminat ata. Sau poti muri in pat, cu amanta. Te poate calca masina, tramvaiul, trenul, sau da peste tine vreun avion cazator, vreun taifun ratacit, mania nevestei, si mai sunt o gramada de cauze naturale. Vine lumea la priveghi, te lauda si te plange pana dupa al treile sau al patrulea paharel, dupa care incepe septicul pe cosciugul tau. Este frumos, chiar placut si este sistemul dacic modernizat. Dumnezeu te iarta sit e odihneste in pace, la cererea familiei, a vecinilor si a altor cunoscuti.
Dar sa mori neghiobeste pentru altii, departe de casa, asta este o tampenie. Cica ai murit pentru un ideal si esti vitejeste inaintat in grad. Ete scart ! Si Ernesto “ Che “ Guevara a murit pentru un ideal. Unul mult mai aproape de sufletul omului oropsit. A vrut mai multa echitate pentru cel ce nu stie ce va pune maine pe masa copiilor si cu ce-l va imbraca poimaine si cu ce-si va cumpara medicamentele, caci mai are si alte gramezi de biruri impuse de o societate tot mai stramba. Dar sa mori pentru doi licurici care-si lumineaza reciproc fundurile nu pot pricepe. Si in ce scop te duci sa mori prin strainataturi? Ca sa spulberi din radacini terorismul, este versiunea oficiala. Dar tu te duci acolo impins de prostia unui presedinte orgolios si care se baga cam mult in seama, semanand in sufleteasca-i micime cu vacarul texan ce vrea sa duca de rapa o natiune inca in fruntea omenirii. Dar apusul ei a inceput.” Divide et impera “ se intelege din actiunile americane prin lume. Si asta in primul rand in goana dupa petrol cat mai ieftin. Apoi dupa rangul cel mai inaltin lume, cu toate ca dulaul a ragusit? si abia isi mai ridica piciorul din spate la copac.
Si nu in ultimul rand – acest lucru este legat de starea sociala si starea societatii actuale romanesti, plesnita tot mai mult spre subsolul suportabilitatii – tanarul frate, vecin sau concetatean pleaca sa lupte pentru ceva ce nu-i apartine, dar pentru care lupta este bine platit, astfel ajungand mercenar cu sufletul vandut. Dupa care moare strivit de explozia spre libertate a celui peste care s-a dus. Si familia se umple de bani si laude nefolositoare. Iar daca scapa viu se cheama ca este un om realizat, caci, varsand sange de obicei “ colateral “, pune mana pe sume pe care in tara nu le-ar fi strans nici in cincizeci de ani.
Oare ce cautam noi in Irak, in Afganistan, in Kosovo si pe unde o mai fi dus mutu iapa ? Ca avem atata treaba si acasa ! ??
?
?
Dan Bota
?
?
