Mişcarea Legionară – suflet din sufletul neamului

Mişcarea Legionară – suflet din sufletul neamului

0 160

Doctrina legionară, expusă în forma ei cea mai concisă în “Cărticica Şefului de Cuib”, este prin cele şase legi şi cele două griji legionare, un cod etic şi moral de o infinită valoare.
S-au putut interzice însemnul legionar „Gardul” sau „Garda” şi salutul legionar, salut care nu are nimic de-a face cu salutul nazist, pentru că a fost folosit de românii transilvăneni cu mult înainte, ca să arate veneticilor că românii sunt cel mai vechi neam care trăieşte dintotdeauna pe melagurile transilvane. O fotografie din anul 1909 cu un pui de român încins la brâu cu tricolorul, reprodusă într-un ziar din Arad, este dovada grăitoare a acestui adevăr.
Dar bolşevicii şi trădătorii de ţară n-au nevoie de argumente, atunci când primesc ordine de la Ocultă ca să interzică o mişcare de care se teme cumplit, pentru că este singura din lume pe care n-a putut-o corupe şi nici cumpăra. Iar doctrina legionară n-o poate interzice nimeni.
Iată mai jos legile şi grijile pe care trebuia să le respecte cu sfinţenie legionarul:

Cele şase legi legionare
1) Legea disciplinei: fii disciplinat legionar, cãci numai aşa vei învinge. Urmeazã-ti şeful şi la bine şi la greu.
2) Legea muncii: munceşte. Munceşte în fiecare zi. Munceşte cu drag. Rãsplata muncii sã-ţi fie nu câştigul, ci mulţumirea cã ai pus o cãrãmidã la înãlţarea Legiunii şi la înflorirea României.
3) Legea tãcerii: vorbeşte puţin. Vorbeşte ce trebuie. Vorbeşte cât trebuie. Oratoria ta este oratoria faptei. Tu fãptuieşte; lasã pe alţii sã vorbeascã.
4) Legea educatiei: trebuie sã devii altul. Un erou. In cuib fã-ţi toatã şcoala. Cunoaşte bine legiunea.
5) Legea ajutorului: ajutã-ţi fratele cãzut în nenorocire. Nu-l lãsa.
6) Legea onoarei: mergi numai pe cãile indicate de oanoare. Luptã, nu fii niciodatã mişel. Lasã pentru alţii cãile infamiei. Decât sã învingi printr-o infamie, mai bine sã cazi luptând pe drumul onoarei.

Cele două griji:
Prima grijã: PUNCTUALITATEA.
Dacã şeful cuibului fixeazã şedinta la ora 9, apoi toţi trebuie sã-şi chibzuiascã treburile în aşa fel ca sã nu vinã nici prea devreme, nici prea târziu.
Nimeni sã nu facã pe altul sã aştepte. Legionarul trebuie sã fie om de cuvânt. Când a spus o vorbã sã se ţinã întocmai de dânsa.
Tara e plinã de aceia care spun multe vorbe, dar nu se ţin niciodatã de ele. Când promiţi ceva, gândeşte-te bine. Dacã tu crezi cã nu poţi, spune verde, cãci e mai frumos.
A doua grijã: INIMA BUNÃ.
Legionarul când vine la cuib trebuie sã fie cu inimã bunã. Sã nu porneascã cu gând de sfadã, de rãutate, cãci în cuib n-are voie sã se certe nimeni.
Când legionarul va avea poftã de sfadã, sã se bage între duşmani.
Lucrurile mari şi bune se fac cu inimã bunã, pentru cã unde e inimã bunã acolo e Dumnezeu, iar unde inima e rea, acolo s-a bãgat diavolul.
De aceea unde este inima rea nici un lucru n-are spor. Toate merg pe dos.
despre omul care prãşeşte cu inimã rea se zice cã nici pãpuşoii nu-i cresc pe ogor.

Deci, nu există nimic subversiv, criminal sau antistatal în aceste legi simple, cu valoare universală.
Genialitatea lui Codreanu nu a constat în impunerea unor legi noi şi originale, ci a sintetizat cele mai înalte repere morale ale românului autentic, aşa cum este el de la natură, încă nepervertit de adversităţile istoriei.

Cu alte cuvinte, doctrina legionară este cea mai pură şi mai curată
expresie a sufletului românesc.

Mişcarea Legionară - suflet din sufletul neamului

Asta înseamnă că această doctrină nu aparţine exclusiv legiunii, ea trebuind să fie prezentă şi în alte lucrări ale unor reprezentanţi autentici ai literaturii române, cu drag de neam şi de ţară. Nu mă îndoiesc că această doctrină se regăseşte în operele lui Eminescu. Aici ar putea interveni cei care studiază de o viaţă opera eminesciană. Eu însă m-am oprit la o lucrare faimoasă, considerată o operă educativă şi morală, care se preda pe vremea mea la şcoală.
Este vorba de “Învăţăturile lui Neagoe Basarab, către fiul său Teodosie”, scrisă înainte de 1521, anul morţii voievodului muntean, cel care a lăsat moştenire neamului şi capodopera arhitectonică de la Curtea de Argeş. În această lucrare, se regăsesc toate legile şi grijile legionare.
Iată comparativ, legile din Cărticica lui Codreanu, (notate pe scurt CSC) şi „învăţăturile” corespondente din lucrarea lui Neagoe, (notate INB), puse faţă în faţă:

Despre Legea Muncii:
(CSC) Munceşte. Munceşte în fiecare zi. Munceşte cu drag. Răsplata muncii să-ţi fie nu câştigul, ci mulţumirea că ai pus o cărămidă la înălţarea Legiunii şi la înflorirea României.
(INB) Lucrează cu mâinile tale, că şăderea făr` de lucru face moarte sufletului. Iar care se leneveşte cât de puţintel, acela se face lăcaş dracilor.

Despre Legea Educaţiei:
(CSC) Trebuie să devii altul. Un erou. În cuib fă-ţi toată şcoala. Cunoaşte bine legiunea.
(INB) Când şăzi în chilia ta, de aceste trei lucruri te grijaşte: de rugă, de învăţătură şi de rucodelie (munca manuală). Dreptu aceia, şi eu mă nevoiu iarăşi cătră dragostea domniilor voastre, să vă aduc aminte şi să ne înnoim omul cel dinnăuntru. (Corespondenţă cu “Omul Nou” educat de Legiune).

Despre Legea Tăcerii:
(CSC) Vorbeşte puţin. Vorbeşte ce trebuie. Vorbeşte cât trebuie. Oratoria ta este oratoria faptei. Tu făptuieşte; lasă pe alţii să vorbească.

(INB) Şi limba cea neînvăţată numai ce umblă tocând, că n-are bunătăţi dinlăuntru. Cela ce-şi păzeşte gura, acela-şi rădică mintea sus la Dumnezeu. Vorbele cele multe aţâţă mânie şi urgie. Că mai întâi de toate iaste tăcerea. Deci tăcerea face oprire, oprirea face umilinţă şi plângere, iar plângerea face frică şi frica face smerenie.
Cuvântul iaste ca vântul. Dacă iase den gură, nici într-un chip nu-l mai poţi opri. Cel ce se laudă înaintea a mulţi, acela să arată că nu iaste frica lui Dumnezeu într-însul. Într-alt chip mai bun iaste somnul cu tăcere, decât priveghearea cu cuvinte deşarte. Iar pre slujitori şi pre oamenii cei de oaste îi învaţă aşa: când vor fi în oaste, iar ei să iasă la un câmpu curat şi să tacă toţi, şi să să roage lui Dumnezeu încitişor, iar cu toată inima. Şi când se vor ruga, să-şi rădice mâinile cătră ceriu ( corespondenţă cu salutul legionar).

Despre Legea Onoarei:
(CSC) Mergi numai pe căile indicate de onoare.
Luptă, nu fi niciodată mişel. Lasă pentru alţii căile infamiei. Decât să învingi printr-o infamie, mai bine să cazi luptând pe drumul onoarei.
(INB) Domnul carele va judeca pe dreptu, acela-i domn adevărat şi unsul lui Dumnezeu.
Cu ce dreptate veţi judeca săracii într-această lume, cu aceea vor fi judecate şi faptele voastre.
Să faci judecată dreaptă şi bogaţilor, şi săracilor. Să împărţim săracilor de-a pururea dreptatea.

Despre Legea Disciplinei:
(CSC) Fii disciplinat legionar, căci numai aşa vei învinge. Urmează-ţi şeful şi la bine şi la greu.
(INB) Pune, Doamne preste noi dătător de lege. Iar tu, deacă eşti harnic, îţi rânduiaşte turma şi o întocmeşte bine, să nu unii să să îngraşă, iar alţii să moară de foame. Daţi-vă în lături de la mine toţi cei care faceţi fărdelege.

Despre Legea Ajutorului:
(CSC) Ajută-ţi fratele căzut în nenorocire. Nu-l lăsa.
(INB) Iar voi, feţii mei, faceţi milostenie şi săracilor şi lipsiţilor, ca să aflaţi şi voi avuţia voastră în cer. Cade-să domnului să miluiască pe săraci, dar nici pe slugile sale să nu le uite. Fătul mieu, nu-ţi fie lene a face bine, nici cugeta să nu faci bine.

Despre Grija Inimii Bune:
(CSC) Legionarul când vine la cuib trebuie să fie cu inima bună. Să nu pornească cu gând de sfadă, de răutate, căci în cuib n-are voie să se certe nimeni. Când legionarul va avea poftă de sfadă, să se bage între duşmani.
Lucrurile mari şi bune se fac cu inima bună, pentru că unde e inimă bună acolo e Dumnezeu, iar unde inima e rea, acolo s-a băgat diavolul. De aceea unde este inima rea nici un lucru n-are spor. Toate merg pe dos. Despre omul care păşeşte cu inimă rea se zice că nici păpuşoii nu-i cresc pe ogor.
(INB) Bunătatea face curăţie, iara mânia cea iute face patime. Inima cea împietrită face mânie, iar oprirea face linişte. Şi cum mănâncă carii copacii şi gândacii îi fac fără de frunză, aşa şi pizma-i piarde sufletul călugărului. Nu avea vrajbă cu nimini, că de vei avea, deacii neprimită va fi ruga ta.
Ai pace cu toţi, ca să fii îndrăzneţ în rugăciunile tale. Apoi pizmă să n-aibi în inima ta, iar altuia să nu faci rău pentru rău. Că iată că-ţi aduc aminte, fătul mieu, dă-ţi va da Dumnezeu şi te va dărui să stăpâneşti şi să domneşti tu ţara aceasta în urma mea, să te nevoeşti şi să te sileşti să fii tuturor blând şi bun. În loc de rău, tu să sileşti să faci tuturor bine. Omul mânios aţâţă vrajbă şi între cei împăcaţi pune mozavirie, şi dintr-aceasta să aţâţă pizma ca focul în trestie. De vei afla boul vrăjmaşului tău rătăcit sau fieştece dobitoc, tu îl întoarce şi-l du la stăpână-său; iar de vei vedea asinul vrăjmaşului tău căzut, tu să nu treci şi să-l laşi, ci să-i ajuţi.

Despre băutură şi beţie:
(CSC) Legionarul trebuie să fie cumpătat la toate. De exemplu: nu se poate concepe nici un şef şi nici un legionar beat. Legionarul poate petrece, dar nu se îmbată.
(INB) Şi aceasta, fraţilor, încă socotiţi şi luaţi aminte: că tot omul carele bea şi mănâncâ preste măsură şi se amestecă în trebile lumii aceştiia, acela nu va veni în măsura lucurilor acestora. Iată că rog pre tot omul, care va să dea pocăinţă cătră Dumnezeu, să să ferască de băutura cea multă a vinului, că beţia multă cursă are. Că omul, dacă se îmbată, de are şi minte multă, el o piarde. De are mâini viteze, nici de un folos nu-i suntu. De i-ar fi picioarele repede, nimic nu-i sporescu şi de are şi limbă dulce şi vorbitoare frumos, nici cu aceea nu poate grăi. Încă şi-ată răutate izvoraşte şi iaste de la beţie, că omul beţiv întâi trupul şi-l bolnăveşte şi-şi sărăceşte casa şi-şi piarde mintea. Cel ce iubeşte băutura multă, va fi chemat ca un dobitoc. Căci băutura cea multă mari răutăţi face.

Cu alte cuvinte, doctrina legionară este scrisă în codul nostru genetic şi de acolo nu poate fi ştearsă.
A fost nevoie de un învăţător ca Zelea Codreanu, ca să iasă la iveală acest cod genetic în conştiinţa a un milion de români. Ce-au realizat ei, este, după spusa unui mare om, cea mai mare ispravă a poporului român din secolul XX.
Dacă vom reuşi să readucem acest spirit în cât mai mulţi români, vom deveni atât de puternici încât nimic de pe lume nu ne va mai putea abate de la marea operă care ne stă în faţă, aceea de a face din România o ţară frumoasă ca soarele sfânt de pe cer, puternică şi iubitoare de Dumnezeu.

Autor: Călin Kasper
Sursa: incorectpolitic.com

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.