Militarizarea guvernului României, dorită de Iohannis și salutată de SUA, prin șeful Pentagonului

Ca un făcut, când era vortexul crizei politice mai abisal, s-a nimerit și secretarul de stat american al Apărării, generalul Lloyd J. Austin III, să-și dea cu părerea despre interoperatibilitatea și despre consolidarea flancului sud-estic al NATO. Nu a venit numai aici ci s-a dus și în Ucraina și în Georgia.
Evident tot pentru consolidare, în fața amenințărilor crescute ale Rusiei.
Ceea ce nu s-a văzut a fost cuvântul de ordine hotărâtor care i s-a transmis președintelui Iohannis că este momentul ca România să se disciplineze prin numirea unui general premier, decorat sau nu. Iar Iohannis s-a executat exemplar și l-a impus liberalilor imperativ pe Nicolae Ciucă, generalul ,,erou (sic!),, la Kandahar, la Nassiria, etc, unde a purtat bătălii pe care istoria le-a consemnat ca simple schimburi de focuri între militarii români și insurgenții irakieni sau afgani. Pe care, apropo, le-a pierdut. Asta nu l-a împiedicat să se autozugrăvească la intrarea în Cercul Militar cu ,,Victoria în Bătălia de la Nassiria,, o bătălie care n-a avut loc niciodată, pentru că un schimb de focuri nu este o bătălie. Mai lipsește puțin și Ciucă devine voievodul Ciucă, cu înfăptuiri mărețe pe câmpurile de bătălie, din țară sau aiurea. Asta, pentru că este vrând nevrând urmașul generalului ,,izmană” Oprea, infectul personaj care a icontaminat și Armata, și Internele, și politica.

Un general american, venit să bage mințile în cap despre guvernare militară loazelor românești
Dar să vedem cum de a fost posibilul indescriptibilul, adică micționarea Statelor Unite pe micul și insignifiantul aliat România, fără a avea curtoazia măcar de a o informa că este doar o ploaie de toamnă.
Adicătelea vine ditamai generalul noii administrații Biden exact în ziua când PNL s-a decis să meargă tot cu Cîțu ca propunere de premier, cu decizia unanimă a Biroului Permanent Național, cu hotărârea de nestrămutat al Consiliului Național al PNL de a-și susține neabătut și ineluctabil președintele partidului pentru a fi desemnat premier.
Decizii ale forurilor de conducere liberale declarate imuabile și inatacabile. Iar după întrevederea lui Lloyd Austin cu președintele Iohannis și cu Ciucă, în două minute același birou național liberal îl susține unanim pe generalul Ciucă, exact înaintea consultării de la Cotroceni?!
Adevărul este mult mai simplu și mai dezgustător. Secretarul de stat american a venit și a înmânat firmanul pașal președintelui unei țări suverane, cu serioase aplecări înspre o republică bananieră, indicându-i să ia decizia militară în raport cu guvernul. Iar președintele împreună cu militărosul Ciucă au manifestat sindromul macaroanei fierte în loc de coloană vertebrală și s-au conformat ordinelor Înaltei Porți de la Washington, ordonându-i nevertebratei de Cîțu să dispară cât mai repede cu numele său din mascarada consultărilor partinice pentru nominalizarea unui premier.

Un popor sărăcit, furat de politicieni și decimat de migrația în afară a forței sale de muncă, obligat să cumpere vechiturile americane, mai rău decât inutile
Iar poporul român, obișnuit să se frângă de mijloc în fața tuturor mărimilor acestei lumi, a fost considerat un fel de Umpa-Lumpa a coloniei din flancul sud-estic al NATO, și deci numai bun de a fi târnoșit de Unchiul Sam.
Prin contracte nemăsurate de armament, și nu din cel mai modern ci din cel mai vechi și mai uzat moral, contracte pe care România trebuie să le acorde imediat Statelor Unite, care are depozitele pline de vechituri și trebuie să scape de ele. Căci de-aia se perindă generalul american pe la statele aflate în apropierea Rusiei, să-și mai vândă armamentul, pentru că deficitul bugetar al SUA a depășit de mult două zeci de trilioane de dolari. Asta în numele interoperabilității, adecvării operative și omogenizării forțelor aliate intervenționiste, sintagme bombastice și golite de conținut, de care numai Cristian Diaconescu poate fi entuziasmat până la umezire.
Niciunde parcă, reprezentanții Americii nu întâlnesc mai multă slugărnicie și dezgustătoare supușenie precum în România. Asta le place la noi, că nu trebuie să facă presiuni și uz de autoritate precum în alte părți, bunăoară Ungaria. Aici loazele politice li se aruncă la picioare fără ca ei să le-o ceară. Nu grăia limpede fostul președinte securist infracțional Traian Băsescu, și anume că preferă să stea în genunchi să o sugă Licuriciului Mare decât mai multora mici? De aceste metehne n-am scăpat și nu vom scăpa nicicând. Poate după vreo nouă revoluție peste alți treizeci de ani.

Americanii nu mai păstrează, ca stăpân de sclavi, nici măcar aparența diplomatică a frazeologiei sterile față de România
Dar din partea americană ne-am fi așteptat mai mult, să inducă iluzia coloniei că nu este chiar o colonie, iar sclavilor care o populează că nu sunt chiar sclavi ci liberți, adică tot un fl de sclavi, mai vanitoși. Pentru că SUA nu au nevoie de sclavi când vor merge la război, cum au făcut în Vietnam și Afganistan, unde au pierdut lamentabil, ci de oameni și aliați verticali, mândri de spița lor.
Erau vremurile diplomației americane de pe vremea lui Kisinger, când mai dădeau atenție și frazelor întortocheate de aburit inerlocutorii, dar atunci măcar se mai străduiau. Acum, de când cu președinții rebutați de la George W. Bush încoace, SUA nu se mai ostenesc ci doar latră ordine, vezi perioada Trump. Iar acum ne-au pus un general prim-ministru, și acela în rezervă și politrucizat până la minciuna sfruntată lansată acum câțiva ani în spațiul public, cum că nu va accepta niciodată o funcție politică, după care le-a acceptat pe toate. Gata să le dea toți banii țării pe armament de rahat, de la casări. Care în niciun caz nu va opri rachetele hipersonice rusești, denumite Sarmat.

PSD redus la nivelul de proptea benevolă a unei guvernări catastrofale, militarizată de acum înainte
Consternant este însă că PSD a achiesat la această militarizare forțată a guvernării în vreme de pace, prin vocea lui Ciolacu Zăbavnicul (în lat. Cunctator n.n.) de unde până mai ieri susțineau imperativ declanșarea alegerilor anticipate.
Dar Marcel Ciolacu este de fiecare dată dispus să accepte ordine, doar doar i se mai dă vreo sinecură, de exemplu șefia Camerei Deputaților în locul lui Orban. Iar noi, poporul vegetal, adăstăm precum piticii de grădină în fața nesfârșitelor încălcări ale demnității noastre, ale drepturilor noastre, ale traiului decent, ale istoriei și credinței noastre. Fără a le mai recupera vreodată.

Libiu Mateescu    

Share on Facebook

Tweet

Follow us