Meserii pe veci si groparii lor
Dintr-un studiu intocmit de oameni care se ocupa indeobste cu asa ceva, aflam lucruri uimitoare in legatura cu meseriile practicate de cetateni. Daca nu cele mai cautate, cel putin cele care sustin schelaria sociala? a lumii asteia. Din ziarul in care am citit rezultatele cercetarii cu pricina nu am inteles in ruptul capului daca studiul s-a facut pe piata muncii romanesti sau este reflectarea unei situatii la nivel planetar.
Datele sunt, insa, atat de importante incat aproape nu mai conteaza daca se refera doar la Romania sau sunt universal valabile. Studiul ne uimeste inca de la primele randuri de date, din care aflam ca cele mai cautate meserii, cele care nu vor pieri niciodata, sunt legate de corpul omenesc. Si o adaugire, ca o bomboana pe coliva, „inainte si dupa moarte”.
Nu intamplator, pentru ca topul meseriilor este deschis de profesia de medic. Este primul detaliu care ma face sa cred ca cercetarea nu s-a efectuat in Romania. Dupa statistica jalnica a inscrierilor la Medicina, facultate la care, in vremuri ceausiste si nu numai, concurenta obisnuia sa fie dintre cele mai stranse din tara, nu pare deloc ca tinerilor le mai da ghes gandul unei cariere la capataiul bolnavului. Desi tentatiile practicarii acestei profesii n-au disparut deloc. Ba chiar s-au indexat binisor cu rata inflatiei si cu toate ratele posibile: o operatie pe creier efectuata la Bucuresti de catre un anume neurochirurg face fix cat un apartament – 50.000 de euro. daca nici asta nu mai un stimulent pentru a depune juramantul acela benign de care majoritatea purtatorilor de halate uita de cum incep sa practice in sistemul sanitar romanesc, nu stiu ce i-ar mai putea atrage pe tineri catre aceasta indeletnicire, altminteri cat se poate de respectabila.
Potrivit aceluiasi clasament, profesorii le succed medicilor in ordinea profesorilor de perspectiva. Singura chestie perena pe care o vad in zona asta este protestul vesnic reluat al dascalilor fata de procentul mizer alocat invatamantului.
Autopsierii se gasesc pe un onorant loc trei in topul ocupatiilor ce vor fi mereu atractive. Si socante in acelasi timp; daca tot i-au trecut pe cioclii in clasament, la sectiunea de prim stilisti ai vietii de dincolo, nu era rau daca facatorii lui i-ar fi inclus si pe gropari. Care obisnuiesc la noi sa fie adevaratii stapani ai cimitirelor. Daca nu i-ai tratat cumsecade pe cetatenii astia aflati in contact direct cu lumea de sub picioarele noastre, risti sa ramai cu defunctul neingropat sau asezat neglijent si pentru vesnicie intr-o pozitie incomoda.
Citind statistica publicata publicata de ziaristi, am fost muscat de banuiala neagra ca am ales meseria care nu trebuie. Cand sa m-apuce definitiv regretele, ma consolez insa cu detaliul deloc de neglijat ca si indeletnicirea de jurnalist e oarecum inrudita cu cele de mai sus. Cel putin cu cele ale autopsierilor si preotilor. Vad in fiecare zi la televizor si in jur cazuri de gazetari specializati in spalarea de cadavre, politice sau nu. Dar si pe altii care au pus cruce deontologiei.
Vifor Rotar
