Mania naturii (XVI )
Ottac ii opri pe ceilalti sa se atinga de apa.
“ Stati putin. Intai trebuie sa vedem daca nu are nimeni ceva cu noi in caz ca vrem sa bem putina apa.”
“ Nu cumva exageram putin ? “ se mira Atlan, in timp ce Topmugg privea lacom oglinda clara a apei. Se putea vedea pana la fund. Cativa pestisori se zbenguiau incolo si incoace. Deci macar in apa se gaseau reprezentanti ai faunei !
“ Ce ne poate face paraiasul acesta ? “
“ Uiti simbioza “, ii aminti Ottac.
Dupa care o porni prudent pana la limita malului. In dreapta si in stanga sa cresteau cateva tufe mici, cu crengi zvelte si lipsite de
Ottac se apleca incet si atinse apa cu mana. O trase repede inapoi, dar nu se intampla nimic. Apoi repeat gestul. Dupa care facu
Topmugg nu mai rezista. Cu un carait entuziast sari de langa Ottac si se arunca in apa racoroasa. Nici Atlan, nici Ottac nu reactionara indeajuns de repede pentru a-l impiedica. Amandoi se agitau pe mal, cautandu-l pe Topmugg, care disparuse in apa. Stiau ei ca acesta rezista mult timp sub apa, dar asta nu era o consolare. Existau atatea si atatea alte moduri de a muri inafara de inec, incat te puteai astepta la orice.
“ Unde o fi ? Chiar asa de adanca nu pare a fi apa pe aici” , spuse Atlan.
Calurianul se apleca inainte. Da, acolo, vartejul – e Topmugg. Apa il tine si nu-i da drumul.
“ Nu se poate, imposibil ! “ ii scapa lui Atlan.
“ Ar cam trebui sa-ti scoti din cap expresia asta “, il sfatui Ottac, fara sa scape din ochi vartejul. “ Mai putem astepta. Asa de repede nu se ineaca kresalianul. “
Topmugg arata ca un bolovan mare pe fundul apei si provocand vartejuri. Se vedea bine cum dadea din maini si din picioare, fara sa se poata misca nici macar cat o id?e din loc sau sa poata iesi la suprafata. Era imposibil sa-ti dai seama ce il tine in apa.
Dupa vreo zece minute Topmugg fu aruncat la suprafata, cu burta in sus. Fata sa cu pielea aspra parea cam botita, ca si cum ar fi fost stransa de frig.
“ Lasa-te dus de apa ! “ ii striga Ottac. “ Vei veni de la sine la mal. Sa nu faci nici o miscare brusca – prefa-te mort ! “
In aceeasi clipa Ottac si Atlan fura aproape doborati de o pala de vant, starnita din senin. Atlan se prinse instinctive de crengile celui mai apropiat tufis. Ca raspuns incasa o lovitura ca de bici, care il tranti pe spate, in iarba..
“ La naiba ! “ gemu el.
Intre timp Ottac se deplasa de-a lungul malului, la acelasi nivel la care era manta de ape Topmugg, pana ce raul facu un cot. Kresalianul fu impins la mal, sari repede in picioare si o lua la fuga spre Ottac, care-l astepta cu bratele deschise.
“ Serpi sau radacini m-au tinut. N-am putut face nimic. “
“ Si apa a crezut, dupa zece minute, ca te-ai inecat. “
Topmugg spuse ceva in limba sa ce nu fu inteles nici macar de Ottac. Apoi intreba:
“ Unde este Atlan ? “
“ Uite-l ca vine. “
Se aflau din nou pe mal, nestiind cum sa treaca apa fara a intra din nou in conflict cu natura. In orice caz, apa nu se opusese ca Ottac sa bea din ea.
?Sa punem un bustean peste rau “, propuse Topmugg.
“ Bineinteles ca asta ar fi o solutie, dar mai intai ar trebui sa gasim unul uscat si cazut. Altfel o patim iar. “
Asta asa era. In circumstantele date era exclus ca un copac inca in viata sa fie doborat, chiar daca ar fi avut uneltele necesare.
( va urma )
( traducere si adaptare dupa “ Das Tefroderproblem “ )
Dan Bota
