Mania naturii (V)
Nava lui Ottac mai parcurse, din inertie si fara ajutorul motoarelor, inca cinci sute de ani-lumina cu viteza
Ottac trecu pe pilot automat comanda si se intinse aproape la orizontala. In spate Atlan parea ca doarme.
O mica usita ducea spre partea centrala a navei, spre ecluza si spre iesirea din nava. Intr-o incapere micuta aflata langa culoar se gasea cambuza si o chicineta improvizata.
Ottac apela, mai mult in soapta pentru a nu-l trezi pe Atlan:
??????????? “ Topmugg, adu-mi ceva de mancare. Si mi-e si sete.”
O vreme nu urma nicio reactie, apoi Ottac auzi ceva asemanator cu “ Krrhkaluntor moditsch vauvauvau “ si un scormonit si fasait. Cineva rupsese un pachet cu alimente concentrate. Putin mai tarziu Topmugg isi facu aparitia cu un castron aburind, pe care i-l intinse lui Ottac.
?“ Multumesc, aseaza-te langa mine “, spuse acesta si incepu sa manance.
Topmugg se lasa in al treilea fotoliu aflat in incapere si se puse pe zgait printr-un hublou de parca n-ar mai fi vazut niciodata stele.
Topmuggera un kresalian, kresalienii fiind finite despre care se spunea ca in toata galaxia ar mai fi traind doar vreo cateva sute.Cu toate ca limba sa maternal aducea mai mult cu un latrat si cu un grohait si cu un horcait, in intercosmos se putea intelege oricine cu el.
Nu atingea mai mult de un metro inaltime si aducea a salamandra mergand pe picioarele din spate. Pielea neagra ca taciunele era aspra, iar capul ca o bila, sustinut de un segment mobil al gatului, putea fi rotit in toate directiile. Se sprijinea pe doua picioare, fara a avea insa coada.
Pe spate avea un fel de rucsac din piele care se deschidea in caz de ploaie sau frig, dand la iveala un soi de cort dintr-un material chitinos foarte subtire, care il apara pe kresalian de intemperii.
Ca toti kresalienii avea si Topmugg capacitatea de a prelua de la vremelnicii stapani senzatiile neplacute, ca depresiile sau alte stari suparatoare, un motiv ca, odinioara, sa fie agreati de arconizi drept insotitori. Insa el mai poseda si alte avantaje, dintre care aici vor fi prezentate doar cateva.
Topmugg, prin natura sa, nu putea minti, dar stia sa evite adevarul atunci cand nu dorea sa-l faca cunoscut. In anumite imprejurari nu spunea adevarul, dar nici nu mintea. Stia sa inoate ca un peste si putea san u respire ore intregi sub apa. Iar cand avea chef putea sa cada intr-un somn asemanator uneihibernari, care putea sa dureze si ani in sir. Nu i se cunostea longevitatea, dar se presupunea ca rasa lui putea sa o duca pana la o mie de ani.
?Ottac era stapanul lui, ei fiind aproape nedespartiti. Dar, din nefericire, Topmugg mai poseda o insusire care ii crea necazuri lui Ottac, complicandu-le amandurora destul de des existentaTopmugg era nespusde lacom si tot ce ii cadea in mana si era cat de cat comestibil, disparea in burta sa. In schimb, daca situatia o cerea,putea sta flamand zile in sir.
?“ Hm, mi-a placut “,il lauda Ottac sip use castronasul de plastic pe ingusta masa de control. “ Esti un bucatar excelent. “
?“ Mumph ! “ latra Topmugg, ceea ce putea sa insemne ‘ multumesc ‘ sau ‘ bine ‘. “ Sunt obligat sa stau cu tine, altfel as muri de foame. “
?( va urma )
??????????????????
?( traducere si adaptare dupa “ Das Tefroderproblem “ )
Dan Bota
