La peste cincizeci de ani nu mai suporți constrângerile
„La peste cincizeci de ani nu mai suporți constrângerile. Nu suporți sutienul prea strâmt, cinele forțate cu cumnata care îți verifică praful din colțuri, tocuri înalte și zâmbete circumcizante…
La peste cincizeci de ani nu (mai) ai nicio dorință de a mai dovedi ceva, cuiva. Ești ceea ce ești: lucrurile pe care le-ai făcut și lucrurile pe care încă vrei să le faci. Dacă altora le place, bine; daca nu, nu.
La peste cincizeci de ani nu contează dacă ai avut copii sau nu. Mamă vei fi oricum: a mamei tale, a tatălui tău, a unei mătuși rămasă singură, a câinelui tău sau a unei pisici maidaneze pe care ai cules-o de pe stradă.
Și dacă una din toate acestea nu este acolo, vei fi o mamă a ta. Pentru că de-a lungul anilor vei fi învățat să ai grijă de un corp pe care, în sfârșit, îl iubești așa cum este, devenind din ce în ce mai imperfect doar în ochii celorlalți.
Cui îi pasă dacă jumătate din dulap este mărimea greșită?
Important este că spatele tău nu scârțâie prea mult atunci când te ridici.
La peste cincizeci de ani vrei libertate.
Liberă să spui nu, liberă să stai în pijamale toată ziua, liberă să te simți frumoasă pentru tine și nu pentru ceilalți.
Liberă să mergi singură: cei care te iubesc vor rămâne în ritmul tău iar cei cărora nu le pasă, în ritmul lor.
Ești liberă să cânți cu voce tare în mașină chiar dacă lumea se uită urât la tine la semafor.
Și acum, tocmai când ai „mâncat” jumătate din viață în agitație și mare grabă, vei găsi dorința de a gusta încet, încetișor, încetinel din zahărul și sarea zilelor ce te așteaptă.
Spre deosebire de prostie, frumusețea e trecătoare…”
Irene Renei
