Kastelul
Luate la bani marunti de evaluatori de profesie, care nu s-au prea sinchisit de mituri istorice pe la scolile economice prin care si-au tocit coatele, ceturile draculesti care invaluie crenelurile Branului se vor destrama ca fumul. Smogul de origine irlandeza care apasa pe foisoarele Castelului Bran n-are cum sa reziste la o analiza rece, facuta de contopisti cu diplome si licente. E suficient ca oamenii sa aplice o grila fiscala clasica pe mitul Dracula de la Bran si sa-l treaca putin prin filtrul contabilicesc, ca negurile vampirice se vor muta in cautarea unui alt castel.
Ar putea incerca in Muntii Bargaului,? unde comunistii locali au ridicat prin anii ’70 un castel-hotel, respectand descrierea facuta de Bram Stoker in romanul despre contele insetat, pe care il introducea narativ in Transilvania prin pasul Tihuta. Numai necunoasterea geografiei mioritice de catre Bram Stoker (n-o cunoastem noi care, vorba aia, suntem conjudeteni cu Dracula) l-a facut sa plaseze gresit actiunea celebrului sau best-seller, care lui i-a adus gloria iar noua un brand extrem de scump pentru posibilitatile noastre de intretinere.
Nu stiu daca hotelierilor-castelani din Tihuta le-ar conveni sa adopte ceturile mitice migrate de la Bran: daca n-au devenit deja proprietarii locatiei, s-ar putea sa se trezeasca cu un pret umflat la ofertare de cel putin trei ori, prin simpla aureolare cu negura draceasca. Asa cum s-a intamplat cu valoarea Branului, care a sarit de la 20 de milioane de euro, cat pretindea proprietarul Dominic de Strasbourg prin 2001, in schimbul eventualei neretrocedari in natura, la mizilicul de 60 milioane, cat cere astazi pe acelasi bun.
Expertii real estate (imobiliari, adica) si bancherii asteptati sa soseasca saptamana viitoare din Austria sa discute cu „Comisia Dracula” a CJ, aduc in valize nu doar amanuntele montajului financiar dezvaluit de presedintele Aristotel Cancescu la ultima sedinta de plen. Printre hartiile cu antetul bancii se gasesc, cu siguranta, fise de lectura si conspecte din opera literara a lui Franz Kafka. Genialul scriitor ceh, nascut in Praga, pe atunci capitala Regatului Boemei, apartinand la vremea aceea Imperiului Austro-Ungar, autorul straniului si negurosului roman „Castelul”. Parintele livresc al sarmanului Josef K., pe scurt K., arpentorul strivit de necrutatoarele rotite ale uriasului mecanism birocratic interpus intre el si intangibilul castel, ce-l striveste cu silueta lui si la care nu poate sa ajunga in ruptul capului.
Cred ca in bagajele austriecilor se gaseste tot atata suprarealism cat a strecurat Kafka in romanul sau. Pretul cerut de Habsburgi este chiar lejer hiperreal, si nu doar pentru pusculita impuscata a CJ Brasov. Ce-l inrudeste, insa, statornic cu atmosfera kafkiana este senzatia de labirint feroce al montajului financiar propus de la Viena, fratele contemporan al hatisului birocratic prin care ratacea nefericitul K.
Tot Viena imperiala inventase sinuozitatile letale ale hartogariei care l-au inspirat pe Kafka. Austriecii ne vor inlocui ceturile lui Dracula cu tenebrele lui Kafka, prin care sa ratacim in timpul celor zece-doisprezece ani in care ar trebui returnat creditul eventual acordat de 60 de milioane de euro, cu riscul de a nu mai ajunge niciodata la Castel (hai sa-i spunem Kastel, de dragul lui Kafka si al odraslei sale K.)
Pentru ca drumul la Kastel nu e sigur. A recunoscut-o si Aristotel Kancescu, de dragul montajului kafkian: „Este, intr-adevar, o «necunoscuta» daca suma va putea fi returnata in 12 ani sau daca se va intra sau nu pe profit! Daca nu merge, vom pierde castelul! Oricum, nu-l aveam!”.
Arpentorul K., in romanul lui Kafka, atat de potrivit atmosferei negocierilor ce se vor purta saptamana viitoare, era un soi de topometru, un masurator de terenuri, chiar si cu piciorul. Arpenter, daca e sa fortam un frantuzism in terminologia exclusiv austriaca a tranzactiei, inseamna si a umbla in sus si-n jos, eventual cu nervozitate. Cam cum face acum arpentorul Kancescu, muncit de dorin?a de convinge Komisia ad-hoc de necesitatea achizitionarii Kastelului. Dar si de barfele scornite de dusmani cum ca s-ar afla la doar un pas de imbogatirea deplina. Sa fie pasul Bran-Rucar?
Avem, carevasazica, Kastelul, Komisia si pe arpentorul K. Nici Kafka nu le-ar fi brodit asa de bine pentru o tranzactie financiara incetosata.
Sper sa nu urmeze Procesul.
