Jean Maurer: „Suspiciunea plauzibilă” nu este Știință, este o labă tristă!
Dragii mei, vă rog eu din suflet nu vă lăsați entuziasmați de tot felul de teorii SF precum Portaluri între diferite Universuri, Sfere Dayson, corp uman și spirit cuantic, naniți, roboți moleculari, chipuri implantați în creier, reptilieni, civilizații din interiorul Pământului, etc., nu pentru că ar fi total utopice, ci pentru că sunt niște ipoteze atât de sofisticate încât îți trebuie studii serioase de specialitate că să înțelegi ce este plauzibil și unde începe fabulația!
Știința a evoluat atât de mult încât ea nu mai poate fi explicată pe înțelesul tuturor. Nu mai există „Știință pentru toți”!
Pe deasupra mai vin și o serie întreagă de speculanți semidocți, care elaborează tot felul de teorii fantasmagorice, aparent plauzibile, dar care nu au nicio legătură cu realitate.
Vă voi spune un secret în calitate de PhD în fizică, care m-am ocupat o bună perioadă de timp cu astfel de subiecte: nu tot ce este logic și plauzibil este și real, și nu tot ce este în afara logicii umane este fals. Tot ceea ce se poate afirma este că în astfel de situații habar nu avem despre ce este vorba.
„Suspiciunea plauzibilă” nu este Știință, este o labă tristă.
Unul din atributele fundamentale ale științei este că ea trebuie să fie predictivă, adică să poată să anticipeze un rezultat, un fenomen, un eveniment, atunci când anumite premize sunt îndeplinite sau după caz schimbate, rezultate care să poată fi măsurate și care să fie repetitive când premizele sunt identice.
Și așa suntem supuși unui tsunami de informații care ne fac creierii varză. Chiar vreți să înnebuniți definitiv?
Lumea a încetat să mai fie captivantă, a devenit de-a dreptul toxică…! Inclusiv gagicile cu țâțe, carci și cururi bune…, împreună cu ale lor mame cu vocație de soacre cu șapte capete, aterizate direct de pe Andromeda, unde atmosfera a devenit de nerespirat din prea multe vânturi trase de dânsele.
Dar înapoi la subiect.
Astăzi mai mult ca oricând, un om care nu este chiar subinterjecțional, adică retard total, este obligat să-și construiască niște valori și niște filtre care să-l protejeze de agresiunea mediului înconjurător, atât fizic cât și spiritual. Pericolul este că dacă blochezi tot, intervine o anumită alienare sau înstrăinare, ceea ce iarăși nu este o situație prea fericită.
Vorba marelui filosof albanez Enver Hoxha: „Viața este greu” dar cu mult umor merită să fie trăită. Oricum după ce dăm colțul ne așteaptă milenii de tăcere și măcar acum să ne scoatem pârleala.
Să vă culcați liniștiți și să vă treziți mâine “viu”.
El Comandante.
Autor: Jean Maurer
