Instituţiile militare din România – entităţi bugetofage anchilozate, nevertebrate și decerebrate

Am lucrat în trei instituţii militare: în M.Ap.N., la cabinetul şefului Statului Major General, în S.P.P., la cabinetul directorului şi în S.T.S. la biroul de relaţii publice. Am interacţionat în variate forme cu celelalte structuri militare ale statului. Cu acestă experienţă în poală scriu acum. Şi cu multă amărăciune.
Nu, oameni buni, civili şi naivi, instituţiile militare din ţara asta sînt departe de a fi ceea ce credeţi voi că sînt sau ceea ce ar trebui să fie. Instituţiile militare din ţara asta nu sînt nici disciplinate, nici eficiente, nici patriote, nici inteligente, nici demne…
Sînt nişte organizaţii anchilozate, îmbîcsite, birocratizate la maximum, saturate de nepotisme şi sinecuri, burduşite cu incompetenţi şi complet aservite politic.
Am văzut prea multe spinări de colonei şi generali înclinîndu-se pînă la pămînt în faţa unor derbedei politici, am văzut prea multă laşitate de jos în sus şi de sus în jos, am văzut prea mulţi şefi şi şefuleţi minţindu-şi superiorii în chestiuni de serviciu importante sau tratîndu-şi subalternii ca pe sclavi, am văzut prea multă lene şi prea multă lehamite pitite sub munţi de birocraţie inutilă, am văzut prea multe intenţii bune făcute praf de incompetenţi cu poziţie de decizie, am văzut prea mulţi profesionişti ieşind din sistem cu sila-n gît, am văzut prea multe achiziţii dubioase, am văzut prea multă fugă de responsabilitate şi prea multă brambureală.
Iar faptul că instituţiile militare au stat mereu ascunse sub lacăt în ţarcul activităţii clasificate, acest lucru a contribuit din plin la transformarea lor în ceea sînt azi: nişte entităţi bugetofage, nevertebrate, decerebrate, cu cîteva excepţii punctuale cu misiuni clare în teren, gen pompierii, jandarmii, ofiţerii de protecţie persoană, brigada 2 infanterie, unele structuri de prin serviciile de informaţii şi alte cîteva.
În loc de concluzie, în instituţiile militare româneşti nu există avansari pînă la eşaloanele superioare pe criterii de experienţă sau competenţă, ci strict pe criterii de slugărnicie, turnătorie şi cîrlige politice.
Au existat şi militari competenţi care au reuşit să răzbată cît de cît în ierarhie, dar drumul lor n-a ajuns prea departe. E suficient să vedeţi ciurda de tovarăşi şi tovarăşe cărora li s-au înstelat epoleţii la 40 de ani sau chiar mai devreme, puşi în funcţii înalte în sistem după ce au fost plimbaţi prin fabricile de diplome tot ale sistemului ca să pară că ştiu limba română, dar care n-au intrat un minut într-un poligon de pregătire.
Şi da, există şi cîţiva generali, puţini, care şi-au meritat stelele, însă simplul fapt că au tăcut, în timp ce în jurul lor instituţiile militare se năruiau, se deprofesionalizau, se cangrenau de la an la an, nu îi face cu nimic mai breji ca ceilalţi de carton.
Cît priveşte patriotismul, demnitatea, curajul, onoarea, cinstea, toate acestea în sistem sînt doar vorbe. Vorbe goale.
Doar civilii necunoscători ai sistemului mai pot crede azi că vreunul dintre înstelații fără merite militare ar fi vreo soluţie la dezastrul care poate distruge România. Aceștia sunt doar scule obediente, cu cariere fardate şi cu caractere puse la îndoială chiar de către cei cu care au lucrat, scule culese din sistem pentru a executa ordine fără a pune întrebări. Atît.

Autor: Col. (r) Daniela Iuliana Tobă
Sursa: art-emis.ro

Share on Facebook

Tweet

Follow us