IAR si caderea in picaj a industriei brasovene
Ieri, pe la pranzisor, s-a consumat la Brasov un alt episod din serialul ambientat in halele industriei brasovene. Cel care povesteste despre industria locala, spulberata astazi in cele patru zari, ca si cand nici n-ar fi existat vreodata.
Nu pe aripile figurate ale vantului ci purtata pe unele mult mai palpabile, desprinse din niste fuselaje cat se poate de reale. Tot asa cum faimoasa industrie brasoveana de candva a crescut din trupul unei singure uzine – IAR.
Fabrica de Avioane Brasov si-a sarbatorit ieri cel de-al optzecilea an de viata; octogenara intreprindere este strabunica tuturor fabricilor cu care se mandrea Brasovul in anii sai de glorie industriala. Cea de tractoare, cea de autocamioane – pana si cea de rulmenti. Toate sunt nepoatele primei fabricante de avioane din tara, si una din putine din Europa acelor vremuri. In 1927, anul in care se puneau bazele venerabilei sarbatorite de astazi, nici o fabrica din imprejurimi nu se putea lauda ca produce intregul avionul intr-o singura hala.
Ironia face ca evenimentul de ieri sa fi fost gazduit pe platforma Tractorul, prima locatie a fabricii de avioane, cea din anul infiintarii. IAR-ul, ce ocupa astazi, jumatatea intunecoasa a unei hale imense pe care o imparte cu francezii de la Eurocopter, este la a treia incercare esuata de privatizare. Eforturile de a-i negocia o dota si de a o face mai vandabila se lovesc de dezinteresul investitorilor pentru o fabrica in ruina, strivita sub povara propriei glorii trecute.
Ca locatie festiva pentru aniversarea celor 8 decenii de viata, platforma Tractorul este o idee de-un umor macabru. Potentul investitor Flavus a reusit sa reangajeze abia o duzina-doua dintre salariatii pusi pe liberi, si aia personal TESA. In ritmul asta, va avea nevoie de cativa ani buni doar sa ajunga – nu sa produca precum in vremurile bune, dar macar sa simuleze prin curte forfota de altadata.
Faptul ca pentru Tractorul, eventual Rulmentul, se contureaza tot mai mult un viitor imobiliar s-a vazut cel mai bine ieri. Nu in vreo reprezentare topo a terenului pe care sta uzina. Ci in privirile naucite ale veteranilor piloti sau constructori de avioane, veniti ieri sa-si sarbatoreasca fostul loc de munca, de care erau foarte mandri acum 50-60 de ani. In ochii stransi in paianjenul ridurilor, care au scrutat in razboi terenuri de lupta s-au citit ieri parcele delimitate precis, cu iesire la strada, posibilitati de conectare la utilitati, vecinatati, granituiri si servituti.
Vifor Rotar
