Gaza – Soluția Finală!

Gaza – Soluția Finală!

1 57

Atunci când statele recurg la măsuri radicale, de obicei treaba asta se întâmplă pentru că sunt cu spatele la zid. Nu sunt în pericol iminent, dar li se închide fereastra de oportunitate de a mai acționa util în lumina unor evoluții viitoare care le vor fi defavorabile.
De ce a ales Israelul să curețe acum restul Palestinei, ocupată de ei, de rămășițele populației băștinașe? Sigur nu din prea multă putere. Și-au dat seama că li se închide perspectiva de a mai funcționa ca stat, așa că trebuia acționat acum, pentru a pune lumea în fața faptului împlinit.
Complicii lor occidentali se prefac că protestează față de uzul disproporționat al forței, în vreme ce media corporativă umple paginile cu fenta ostaticilor, pentru ca segmentul de omenire care nu știe pe ce lume trăiește, generic denumit „publicul vestic educat și informat”, să fie în continuare anesteziat și să nu remarce genocidul deliberat care are loc. Cum, în logica Războiului Rece, publicul occidental din Lumea Liberă a fost spălat pe creier că proiectul colonial anglo-sionist cunoscut ca „Israel” este un stat legitim, e greu ca lumea să priceapă ceva fără să înceapă cu istoria.
Încă de la bun început, după Primul Război Mondial, demersul britanic de colonizare a Palestinei Mandatare cu evrei europeni s-a împiedicat de opoziția populației băștinașe, descendenții arabizați de toate religiile ai celor care au trăit acolo de mii de ani.
Răscoalele arabilor au fost însă înăbușite de Imperiul Britanic, iar viitorii israelieni au creat grupări paramilitare (Irgun, Haganah, Lehi) care au terorizat atât populația locală prin raiduri asupra satelor, cât și administrația colonială prin atentate cu bombă, astfel încât finalmente britanicii s-au retras iar majoritatea populației băștinașe a fost omorâtă sau expulzată, putându-se proclama Statul Israel, o entitate politică fără granițe certe.
Desigur că țările arabe din jur au încercat să înfrângă outpost-ul colonial de fanatici rasiști care îi genocidau pe localnici și le-ar fi făcut la fel și lor.
Entitatea israeliană însă, bucurându-se de sprijin american în contextul Războiului Rece, a rezistat cu succes de mai multe ori și a reușit să înfrângă precarele state arabe din jur, asupra cărora acționau periodic și anglo-americanii direct, cu lovituri de stat și terorism economic.
O dată încheiat Războiul Rece, deja fragilul sprijin pe care rezistența palestiniană și statele arabe îl primeau de la Uniunea Sovietică a dispărut, așa că Israelul a început să spere la mai mult.
Au intensificat colonizarea în Cisiordania, astfel încât fiecare oraș palestinian are câte un „dublu” de extremiști religioși israelieni care îi terorizează pe localnici și le fură tot ce au, sub protecția armatei.
Au ținut sub blocadă și bombardat periodic Gaza, cea mai mare închisoare în aer liber.
Au bombardat periodic Libanul și Siria, al căror teritoriu îl ocupă parțial și care știu că ele sunt la rând după ce îi extermină pe palestinieni.
Problema s-a ivit însă cu ascensiunea lumii multipolare. Deși planul american de distrugere a Siriei era în plin avânt, intervenția rusă a salvat statul și a distrus gruparea teroristă ISIS, creată și întreținută, după toate indiciile, fix de CIA.
O dată cu detenta iraniano-saudită sub mijlocire chineză, cu intrarea Egiptului în BRICS și cu menținerea la putere a lui Erdogan care duce o politică autonomă de Washington, Israelul a văzut scrisul pe zidul istoriei și a înțeles că Orientul Mijlociu este în curs de a se uni, și nu sub patronul său, SUA.
Asta l-a determinat să recurgă la Soluția Finală pentru populația indigenă pe care o are captivă pe teritoriul pe care îl controlează, înțelegând foarte bine că, în câțiva ani, vecinii din regiune vor fi în postura de a îi impune condiții sub amenințarea forței.
Astfel, genocidând palestinienii, vrea să pună omenirea în fața faptului împlinit că nu mai există niciun popor cu care să împartă teritoriul pe care a debarcat în secolul trecut.
Asta, totuși, nu garantează că Proiectul Israel va mai avea viață lungă. Condițiile interne ale societății israeliene – extremismul rasial și religios, discursul genocidar la adresa popoarelor din regiune, aventurismul militar pe teritoriile vecinilor – fac ca el să nu poată conviețui pașnic cu vecinii chiar și în absența „problemei palestiniene”, în granițele fostei țări a poporului pe care l-a uzurpat.
Un război al spațiului islamic unit împotriva Israelului nu va putea fi câștigat indiferent de ajutorul Unchiului Sam sau al regimurilor sale client din Europa.
De aceea, probabil Israelul se orientează spre continuarea proiectului de debarcare și cucerire în alte locuri, și nu ar fi deloc surprinzător ca, în deceniile care vor urma, să vedem statul israelian în pampasul argentinianului proaspăt convertit la iudaism Milei.
Sau, de ce nu, chiar prin Europa de Est, prietenii știu de ce!

Autor: Laur Tirca

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.