După umilirea lui Ciolacu, dreapta are o nouă vedetă: Andrei Muraru

După umilirea lui Ciolacu, dreapta are o nouă vedetă: Andrei Muraru

2 115



Ambasadorul României la Washington, Andrei Muraru, tocmai a făcut un salt mare pe scara parvenirii în politică, după ce a reușit performanța îngropării vizitei oficiale a lui Marcel Ciolacu în SUA. Muraru a plesnit peste bot ”ciuma roșie” devenind, astfel, noua vedetă a dreptei și e de presupus că va fi folosit corespunzător de către PNL în anul electoral viitor, într-o formă sau alta.
Nici în cele mai negre coșmaruri nu și-ar fi imaginat premierul Marcel Ciolacu că vizita lui și așa scremută în SUA va ajunge să fie pulverizată în halul ăsta, în plan mediatic, precum s-a întîmplat din cauza conflictului cu ambasadorul Muraru.
Ciolacu și-a aranjat o vizită prin lobby plătit doar pentru că așa e obiceiul pămîntului și toți premierii musai să treacă pe la Washington pe durata mandatelor. Măcar o dată, pentru CV. Istoria a demonstrat că respectivele vizite nu ajută la nimic în plan politico-electoral, premierul Năstase, bunăoară, fiind primit de însuși președintele SUA, cu urări directe de cîștigare a alegerilor. Le-a pierdut. Nici Ponta nu a cîștigat după ce Biden i s-a adresat în 2014 cu formula ”dle. președinte”.
Ciolacu nici măcar la nivel de vicepreședinte nu a ajuns.
Mersul la Washington e un soi de must have, la fel cum toate vizitele acolo trebuie dublate de mersul la Muzeul Holocaustului din New York, în fapt doar un pretext pentru shopping și relaxare.
În consecință, Ciolacu nu trebuie criticat că a respectat tradiția. Doar că niciun alt premier nu a pățit rușinea lui, de a fi umilit de ambasadorul nostru în fața oficialilor americani și a românilor diasporeni.
Ori de a se afla în postura inimaginabilă de a nu fi promovat absolut deloc pe paginile oficiale și de Facebook ale ambasadei, ori pe cea a ambasadorului.

Andrei Muraru l-a călcat în picioare cu grație pe premier, preferînd să onoreze generos corul Madrigal și pe colega Raluca Turcan, aflată și ea la Washington în aceeași perioadă.
Din momentul înțepării publice a lui Ciolacu, vizita a dispărut de pe radarele presei românești, fiind înlocuită cu scandal, circ, contre, bășcălii etc. În loc de mesaje legate de întîlniri cu americanii, premierul s-a luat la trîntă cu ambasadorul printr-o avalanșă de declarații, iar taberele liberale și pesediste i-au ținut isonul și s-au încăierat verbal.
Din păcate pentru premier, el a dovedit din nou lipsa unei minime bărbății politice, preferînd miorlăieli jenante unei atitudini ferme, prin care să anunțe că la revenirea în țară va înainta președintelui propunerea scrisă de revocare de la post a lui Muraru. Asta pentru că, în pofida legendelor autohtone lansate și întreținute în epoca Băsescu, politica externă a României o face guvernul, prin programul de guvernare votat de Parlament și nu președintele. Și tot guvernul propunere numirile și revocările de ambasadori, pe care președintele le contrasemnează.
Desigur, Iohannis ar putea refuza solicitarea premierului, ceea ce ar trăda, însă, poziționarea lui clară de partea lui Muraru în acest scandal.
Atît timp, însă, cît Ciolacu scîncește că dacă el ar fi președinte l-ar revoca și nu face demersul oficial permis de Constituție, Iohannis are posibilitatea să se facă că plouă.
În ochii votanților PSD și ai multor alți români, comportarea lui Muraru a fost reprobabilă. Pentru simpatizanții dreptei, însă, el a devenit erou peste noapte, pentru că a umilit marele lider al PSD.
Iar PNL, se știe, e un partid lipsit de doctrină, cu excepția conceptului tradițional ”Jos PSD”.
În absența acestui strigăt de luptă, PNL nu are resurse electorale, iar guvernarea alături de PSD diminuează la extrem credibilitatea poziționării anti-PSD.
Pînă la punctul la care liberalilor le-ar putea fi fatală opțiunea, în alegeri.
Prin sfidarea lui Ciolacu, ambasadorul liberal de la Washington a deschis, însă, un front de luptă nou anti-PSD, iar atacurile dezlănțuite ale multor mass-media la adresa lui nu au făcut decît să-i ridice și mai mult cota. Un front care se va lărgi curînd și mai mult, în opinia noastră, pentru că președintele Iohannis nu va da curs ”recomandărilor” premierului de revocare a rebelului.
O nouă umilință îi așteaptă pe Ciolacu și pe al său partid. Iar Iohannis nu va recurge la revocare pentru că am paria că Muraru a făcut ce a făcut cu binecuvîntarea Cotrocenilor.
Și s-a lansat, astfel, pe un culoar politic excelent în perspectiva anului care urmează. Nu spunem neapărat că el ar fi candidatul PNL la prezidențiale, cum s-a mai speculat, dar în mod cert va fi una dintre locomotivele partidului.

Autor: Bogdan Tiberiu Iacob
Sursa: inpolitics.ro

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.