Dr.Sorin Oprescu – Hirsh sau Oprescu – Schmeyer?

Mircea Oprescu, (tatal lui Sorin Oprescu) a fost general de Securitate, devenind un motiv de atacuri politice pentru contracandidaţii fiului său în lupta politică. Revoluţia din 1989 a pus capăt carierei lui Mircea Oprescu, devenit ofiter de securitate la numai 24 de ani… El a fost  unul dintre şefii Serviciului D – Dezinformare, direcţie specială în cadrul Departamentului Securităţii Statului din cadrul Ministerului de Interne comunist. Tatăl lui Sorin Oprescu a fost primit în Brigada Mobilă, condusă de funebrul colonel NKVD Alexandru Nicolski (Boris Grünberg), în 1945, la numai 24 de ani, iar în 1951 era deja locotenent-colonel, încadrat în Serviciul de Informaţii din cadrul Direcţiei Generale a Securităţii Statului. Având “origini sănătoase” şi protecţie din Est (URSS), Mircea Oprescu a contribuit activ, sub comanda lui Alexandru Drăghici, la epurarea “duşmanilor” din interiorul partidului, supravieţuind şi epurărilor din Securitate din perioada 1960-1965, transmitea Realitatea TV în 2010.

Potrivit veteranilor din Securitate, şi mama lui Sorin Oprescu a fost cadru NKVD, pe linie Externă, constituind un cuplu informativ, ca şi părinţii lui Daniel Daianu, de exemplu, fost şef de cabinet al altui agent NKVD, Ion Mihai Pacepa. Cei doi Oprescu, care stateau în “Cartierul Roşu”, pe strada Maxim Gorki, la doi paşi de rezidenţa din Primăverii a cuplului Ceauşescu  aveau însă şi origini alogene, potrivit aceloraşi surse. De altfel, din gura lui Oprescu, într-o încercare de apărare privind posibilul său trecut de informator, avea să scape o informaţie rară: „Tata a fost ofiţer de informaţii. Mama a lucrat în Ministerul de Externe din 1959 (…). Copiii de ofiţeri din securitate, în special de informaţii sau de contrainformaţii, niciunul, printr-o lege a lor internă, nu erau ‘’ciupiţi’’, nici măcar întrebaţi”.

Dar cum îi chema, de fapt, pe „românizaţii” Oprescu? Potrivit unei informaţii vehiculate intens pe forumuri, numele real al tatălui lui Sorin Oprescu ar fi fost Hirsch. Însă, conform unui interviu publicat de cunoscutul doctor Florin Mătrescu, autorul volumului impresionant “Holocaustul Roşu”, care a interacţionat cu familia lui Oprescu înainte de 1989, numele real al acestora ar fi Schmeyer. Să fie vorba de numele mamei? “Securiștii din familia lui Oprescu m-au determinat sa plec din România”, afirma doctorul Mătrescu tranşant, pentru o publicaţie românească din Germania, citată şi de Ziarul.ro, care se întreabă: Oprescu sau Schmeyer?Iată un crâmpei de dialog cu doctorul Florin Mătrescu din Germania, răspunzând la întrebarea de ce a emigrat: „Răspunsul e foarte simplu. Momentul decisiv l-a reprezentat amplificarea conflictului meu cu Vasile Fica, socrul lui Sorin Oprescu. Fica era director general al Spitalului Municipal şi… general de securitate. Sigur, fiica lui, Simona Fica, a divorţat până la urmă de Sorin Oprescu, dar şi Oprescu e fiu de general de Securitate. De altfel vorbim de tovarăşul Schmayer, adevarătul nume al lui Oprescu. Aşadar, extindem întrebarea, cu speranţa că DNA nu va fi acuzată de antisemitism sau antikaghebism de Institutul “Elie Wiesel”, mai ales şi după “ridicarea” în trecutul apropiat a consilierului personal al Primarului Sorin Oprescu, Solomon Wigler, a cărui avere oficială era estimată la mai multe milioane de euro. Ca atare: Sorin Oprescu – Hirsh sau Schmeyer? Sursa: Ziaristi Online

Scriam, cu ceva timp în urmă că subordonaţii lui Sorin Oprescu sunt degrabă ciorditori de mobilier, fie el de birou, fie al unor personalităţi. Întâi facem o cuvenită rectificare şi precizăm că fostul jilţ al primarului Băsescu nu este lustruit de turul pantalonilor agentului de Poliţie Locală Gabriel Trică, ci se află în cabinetul unuia dintre viceprimari. Trică, deşi cu un ochi de sticlă, s-a pricopsit doar cu o pereche de ochelari de soare „de firmă” care au aparţinut actualului preşedinte al ţării. Între timp ne-a ajuns la urechi că la schimbarea de sediu nu s-au evaporat numai piese unicat din mobilierul de birou, ci şi unele piese demne de orice muzeu, care au aparţinut marelui Titu Maiorescu. Este vorba despre o masă de 24 de persoane, jilţurile aferente, un birou şi o bibliotecă, toate executate din lemn masiv. Acestea ar fi zăcut în birourile din clădirea care a adăpostit aparatul Primăriei Capitalei încă de pe vremea comuniştilor. Au fost recondiţionate din ordinul şi la iniţiativa secretarului general al primăriei, Tudor Toma Tudor Toma a fost însă „spoliat” de către consilierul de suflet al lui Sorinache, Moni Wigler, care a dat pieselor de muzeu o destinaţie necunoscută.

Share on Facebook

Tweet

Follow us