De la drama unui om la … drama unui popor !

De la drama unui om la … drama unui popor !

0 150

Un eveniment petrecut in urma cu 71 de ani a trecut fara sa fie tratat cum se cuvine de catre autoritatile statului roman. In 1940 Nord-Vestul Ardealului a hoardele hortiste au insengerat viata linistitat a unor romani pasnici. Dictatul de la Viena, semnat la 30 august 1940 a creat cadrul pentru ca autoritatile horthyste sa comita atrocitati inimaginabile in rindul romanilor. Sute de persoane au fost omorite pentru simplul fapt ca vorbeau limba romana. Ranile de atunci inca nevidecate continua sa singereze si azi.

Am avut candva, o clasa politica cu liberali, democrati si conservatori, peste care Hitler n-a putut sa treaca. Iar atunci cand deciziile cumplite ale istoriei, cadeau asupra Romaniei, responsabilitatea morala ii coplesea. Un asemenea moment a fost “negocierea” solicitata de Hitler cu reprezentantii guvernului Romaniei, la 30.08.1940. Transcriem si noi din memoriile ministrului de externe al Romaniei, Mihail Manoilescu, Dictatul de la Viena. Memorii iulie-august 1940, Bucuresti, Editura Enciclopedica, 1991, p. 212
“Am observat intai ca este o harta romaneasca. Am desfacut-o cu nordul in jos, ceea ce m-a facut sa nu inteleg nimic. Mi-a intors-o Schmidt. Ochii mei cautau taietura de la granita de vest pe care cu totii o asteptam. Mi-am dat seama insa ca este altceva. Am urmarit cu ochii granita care pornea de la Oradea catre rasarit, alunecand sub linia ferata si am inteles ca cuprindea si Clujul … Am inceput sa nu mai vad. Cand mi-am dat seama ca granita coboara in jos ca sa cuprinda secuimea am mai avut, in disperarea mea, un singur gand: Brasovul! O mica usurare: Brasovul ramane la noi. Cand am privit in toata grozavia impartirea Transilvaniei, am inteles ca puterile care imi erau mult slabite, ma parasesc cu totul. Tabloul dinaintea ochilor s-a facut neclar, ca un nor galben cenusiu, din cenusiu, negru …
In clipa aceea, mi-am pierdut cunostinta. Nu mai traisem o asemenea senzatie fizica decat cu 22 de ani in urma, cand o injectie cu novocaina la o operatie ma facuse sa trec pentru o clipa pe lumea cealalta, de unde mi-am revenit cu ajutoare medicale date in extremis.Acum aveam pentru a doua oara impresia neta ca am trecut dincolo. Cineva a cerut pentru mine un pahar cu apa. Dornberg a deschis usa alergand prin multimea care umplea salile strigand: “un pahar cu apa, un pahar cu apa…Peste un minut mi l-au adus. Valer Pop mi l-a dat in sila, sa-l beau. Am inceput sa vad din nou si am avut puterea sa duc mai departe calvarul. Mi s-au prezentat actele spre semnare… Am scos tocul meu cu cerneala verde, cu care scrisesem atatea lucruri frumoase si atatea ganduri bune pentru tara mea. Am iscalit tot fara sa mai citesc. Valer Pop citea pentru mine. De altfel, nu mai era nimic de verificat: actele erau cunoscute, harta tot asa…” Prin comparatie va supunem atentiei faptul ca in 1990 au trecut 50 de ani, de la uriasa umilinta a clasei politice de atunci . Dar un popor intreg retraieste din 1990 incoace, calvarul lui Manoilescu. Nu ne-a luat nimeni Ardealul, nici Cadrilaterul, nici Banatul. Romania e intreaga. Umilita in schimb, cate putin in fiecare zi, sperand ca timpul va sterge rusinea faptelor lor din memoriile noastre…
Doar atunci…

Cand cineva va putea si va avea puterea politica, dar mai ales morala sa ne dea raspunsul la intrebari simple (inca retorice) :
1. Lista marilor castigatori de la Caritas (primii 500) ;
2. Lista celor care au retras (cumulat) peste 100.000 euro in lunile premergatoare (sa zicem 3) prabusirii unor fonduri – F.N.I., S.A.F.I., etc.
3. Lista actionarilor de la societatile cu capital privat, care au beneficiat de credite (peste 100.000 euro) care, nerambursate au fost trecute la datoria publica.
4. Lista actionarilor de la societatile cu capital privat care au beneficiat de credite peste 500.000 euro. cu garantii guvernamentale si a caror achitare totala sau partiala a fost preluata de catre statul roman (adica tot de contribuabil) ;
5. Lista actionarilor de la societatile cu capital privat care au beneficiat de scutiri de taxe, reesalonari, transformarea datoriilor in actiuni de stat (in cuantum de peste 300.000 euro)
Cat de moral, (ca de productiv nici nu poate fi vorba) poate fi pentru societatea romaneasca ca cei ce sunt inclusi in listele de mai sus :
a. sa ocupe cu nerusinare functii publice sau sa ne gestioneze banii publici ;
b. sa se erijeze in diverse calitati : lideri de partid, parlamentari, inalti functionari de stat, pentru ca astfel, sa gestioneze marile averi ale tarii si sa dea lectii de moralitate (strict necesare) poporului roman ;
c. sa sfideze din TOP-urile saracirii nationale si sa se erijeze in «personalitati marcante» cu succes economic.In Romania exista milioane de oameni, care daca ar fi putut fi beneficiarii acestor resurse financiare, s-ar fi dovedit cu siguranta capabili sa dezvolte afaceri corecte si mai ales rentabile, asigurand astfel rambursarea sumelor enorme cu care au fost creditati.
Ce ar fi insemnat aceste rambursari ?
Ce implicatii pozitive uriase ar fi avut pentru economia Romaniei ?
Ce ar fi insemnat sa avem azi doar cele 28 de vapoare a cateva zeci de milioane de euro bucata?
Ce ar fi insemnat sa nu fim obligati sa ne rascumparam atat de scump ceea ce am oferit cu comisioane grase, gratuit ? Banci, uzine, fabrici, combinate, rafinarii, castele etc.
Ce ar fi insemnat sa castigam respectul si nu pomana unei Europe mandre si orgolioase ?
Ce ar fi insemnat sa fim reprezentati de echipe politice unite, cu strategii profund documentate, responsabil prezentate?
Ar fi insemnat exact opusul la ceea ce ni se serveste azi, maine si cine stie inca pentru cata vreme !
Avem nu numai uriase resurse materiale dar si multe si valoroase resurse umane.

Ce nu avem ?
Un Presedinte si un Parlament responsabil, care sa genereze firesc, responsabilitate politica, economica, legislativa etc.
Un Parlament care sa vrea, sa poata fi descalcite nodurile gordiene, suprapuse, ale guvernarilor postdecembriste.

Ce ne-a mai ramas ?
Iluzia firava a unei potentiale « societati civile, nepolitizate» care sa preia acest APEL.
Deoarece nu numai in Parlamentul Romaniei a devenit irespirabila mizeria morala.
Avem nevoie in mod necesar, adica obligatoriu, de curatenie, printr-o analiza obiectiva a sistemului, a strategiei, a planurilor atent elaborate, care au permis aparitia si desfasurarea acestor «fenomene», care in ultima instanta nu sunt decat MARI ESCROCHERII……
Din analiza cauzelor lor, s-ar naste probabil cea mai profunda democratie, cea mai completa legislatie, cea mai puternica economie.
Dar cercul se inchide din nou, producand aceleasi noduri, daca veriga lipsa ramane responsabilitatea morala !

I.G.Cumpana

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.