De ce „investițiile străine” nu sunt investiții
AvtoVAZ, producătorul iconic de automobile al Rusiei, a fost „beneficiarul” unei investiții a Renault, salutate la acel moment chiar și de Putin. Pentru cei care nu cunosc speța, o povestesc pe scurt: Putin a avut tentativa de a cumpăra Opel, doar că în ultimul moment s-au opus americanii, astfel încât tranzacția a picat.
Rusul era disperat să îmbunătățească parcul auto al Rusiei, astfel încât a acceptat cumpărarea AvtoVAZ de către Renault. O perioadă totul a mers OK, doar că, după începerea Operațiunii Speciale, Renault s-a retras. De-aici începe povestea.
Aparent, dacă un producător investește în tine, ar trebui ca după ce el pleacă să poți să-ți continui activitatea. Asta ar însemna o investiție în adevăratul sens al cuvântului. Prostii! În realitate, după retragerea Renault, au început problemele reale pentru AvtoVAZ.
În primul rând, în procesul de fabricație se foloseau componente Renault la care nu au mai avut acces din cauza sancțiunilor. Astfel, pentru a putea produce, au trebuit să facă un pas tehnologic înapoi revenind la standardele EURO 3. Mă rog, asta n-ar fi o problemă, mai ales în condițiile în care prostia cu „schimbarea climatică” deja și-a pierdut din strălucire. Cea mai mare problemă a venit însă de-acolo de unde se așteptau cel mai puțin: de la infrastructura IT.
În momentul în care Renault a aterizat în Rusia, absolut toate sistemele AvtoVAZ au fost abandonate, în locul lor introducând-se peste 200 de produse software proprietare sau cu licență Renault. Mai mult, o groază din aceste sisteme lucrau în cloud, astfel încât rușii nu aveau absolut niciun control asupra lor.
După plecarea francezilor, sistemele au continuat să funcționeze, dar rușii au înțeles că asta nu se va întâmpla la infinit. De altfel, în noiembrie 2022 francezii i-au notificat pe ruși că „pun scaunele pe masă” începând cu 1 ianuarie 2023. De aceea rușii, în disperare de cauză, au început să revină la produsele anterioare pe care compania le avea arhivate sau trecute pe linie moartă.
Problema e că acele sisteme, chiar dacă sunt funcționale, necesită actualizări, iar la penuria de personal de pe piață este extrem de greu de realizat update-urile. De asemenea, sunt software-uri de inginerie(gen cele de proiectare asistată) care, chiar dacă există pe piața rusă, trebuie adaptate specificului activității.
Ca idee, până în prezent cele 200 de subsisteme occidentale au fost înlocuite cu 50 de sisteme integrate rusești, cea mai importantă trecere fiind cea la ERP-ul 1C(software rusesc 100%, care oferă funcționalități similare ERP-urilor avansate SAP sau Oracle). A necesitat un efort foarte mare, dar se pare că a reușit întrucât producția a fost restaurată.
Cu toate că infrastructura IT poate părea în ochii novicilor o chestiune secundară, realitatea lumii de azi e că, uneori, în IT stă totul. Degeaba ai echipamente de ultimă generație, capabile de operațiuni de precizie, dacă întregul sistem de comandă a acestora stă în cloud.
La deconectare te trezești în fața unor echipamente „mute” care nu-s bune de nimic.
Este lecția pe care trebuie să o înțelegem și noi atunci când ne plecăm ca proștii în fața investițiilor străine. Dacă acea investiție te leagă ombilical de firma-mamă, atunci ea nu e investiție, ci doar o facilitate inutilă pentru societate.
Chestiunea în sine este și o lecție de organizare pentru antreprenorii locali care se extind peste hotare și, din rațiuni de securitate, vor să țină cheile afacerii în mână.
Treaba e simplă: faceți investiția dependentă de zona în care vă simțiți în siguranță, astfel încât, în cazul unui eventual blocaj, cel puțin să nu se poată face nimic fără zona pe care o controlați. E simplu de implementat acum. E nevoie doar ca „inima afacerii” să stea într-un sistem pe care-l controlați 100%.
Pun punct aici deoarece fiecare înțelege ce are de înțeles din experiența prin care a trecut AvtoVAZ. Ca societate trebuie însă să fim din ce în ce mai circumspecți în ceea ce privește așa-zisele „investiții străine” care nu-s nimic altceva decât vehicule de stors banii din teritoriul în care sunt implantate.
Autor: Dan Diaconu
Sursa: trenduri.blogspot.com
Bine spus. Prostimea nu realizează că acest „cloud” este extrem de toxic pentru „beneficiari”. Da, da, după cum bine subliniază acest iubitor de obiele ciolovece, în „cloud” nu mai ești tu stăpânul datelor tale ci altcineva. Nu știi dacă ceea ce consideri a fi al tău este chiar al tău. Nu știi dacă sunt exact ceea ce ai introdus tu. Că le știi doar tu și nu și alții, alții care pot fi concurența sau chiar dușmanii tăi. Unde mai pui că acum vor să implementeze și procesarea în „cloud”, adică prostul final să aibe „decât” o tastatură, un șoricel și un monitor.
PLUS CĂ ORICÂND ÎȚI POATE FI BLOCAT ACCESUL LA CEEA CE CONSIDERI CA FIIND AL TĂU. SAU, ÎN TIMP, LA NIȘTE UMFLĂRI DE PREȚURI BABANE.
Ba de seama ca se poate și altfel din partea unui comentator care ne-a obisnuit cu un limbaj cel mai adesea suburban. Felicitari! Si multumiri pentru elementele punctate…