Criza din țară are un nume – analfabetismul funcțional și științific din administrație publică
Scăderea calității serviciilor o consecință directă a creșterii ponderii analfabetismului funcțional și științific printre angajații!
Scăderea calității serviciilor, ale tuturor activităților din România (mai ales cele care sunt și de la buget … sănătate, educație, transport , locuințe etc…) este o consecință directă a creșterii ponderii analfabetismului funcțional și științific printre angajații/personalul activ : noii angajați sunt recrutați dintre noii veniți pe piața muncii, mulți dintre cei competenți preferând să emigreze.
Bref, avem trei Românii:
* cea de afară,
* cea a celor competenți care câștigă bine și fac treabă bine (din ce în ce mai mică) și
* cea a lucrului de mântuială și cu impostori (din ce in ce mai mare).
Astfel se adeverește afirmația că lipsa educației și corupția sunt garantul falimentului social al unei nații.
Probabil, în următorii 10-20 de ani numărul de cazuri de malpraxis, de accidente de muncă, al construcțiilor prăbușite, al sentințelor strâmbe, de directori/șefi/decidenți imbecili vor crește vertiginos și, simultan, prețul serviciilor de calitate va crește semnificativ.
Mai mult, există numeroase studii și abordări care demonstrează efectele negative ale neglijării sau corupției sistemului educațional asupra calității vieții, integrității societății și bunăstării generale a cetățenilor. Iată câteva puncte cheie și constatări ale cercetărilor în acest domeniu:
– Educație și calitatea vieții: Un sistem educațional care funcționează bine este crucial pentru îmbunătățirea calității vieții indivizilor și societăților. Accesul la educație de calitate oferă indivizilor cunoștințe, abilități și oportunități de creștere personală, angajare și mobilitate socială. Contribuie la dezvoltarea economică, reduce sărăcia și sporește bunăstarea generală.
– Impostura și corupția: Când sistemul de învățământ este compromis, cu standarde scăzute, corupție rampantă și devalorizarea cunoștințelor și calificărilor, aceasta duce la o cultură a imposturii și corupției. Cumpărarea de note, examene și licențe subminează meritocrația și erodează încrederea în sistemul educațional. Acest lucru, la rândul său, are consecințe grave asupra coeziunii sociale, creșterii economice și guvernării.
– Falimentul social: neglijarea sau coruperea sistemului de învățământ poate duce la faliment social, în care structura societății este slăbită și legăturile sociale se sparg. Acest lucru se manifestă adesea prin lipsa de încredere în instituții, reducerea mobilității sociale, creșterea inegalității veniturilor și oportunități limitate de dezvoltare personală. Poate duce la tulburări sociale, instabilitate politică și o scădere a bunăstării generale a societății.
– Impactul economic: Un sistem educațional care funcționează prost împiedică creșterea și dezvoltarea economică. Limitează formarea capitalului uman, limitează inovația și productivitatea și reduce competitivitatea unei națiuni pe piața globală. Lipsa forței de muncă calificate, ineficiența și prevalența corupției în instituțiile de învățământ împiedică progresul economic durabil.
– Corupție și guvernare: practicile corupte din cadrul sistemului educațional pot avea consecințe de amploare dincolo de domeniul educației în sine. Poate eroda încrederea în instituțiile publice, poate contribui la corupția sistemică și poate submina guvernanța eficientă. Acest lucru poate perpetua un ciclu de corupție în întreaga societate, împiedicând dezvoltarea și exacerbând inegalitățile sociale.
Autor: Dan Ioan Popp
Sursa: faceboo.com
