Comunismul din democrație sau dictatura anului 2023. Ultima oară când am fost...

Comunismul din democrație sau dictatura anului 2023. Ultima oară când am fost la Auchan!

2 104

Dacă tot a fost o zi importantă pentru mine, zic hai să cumpăr ceva pentru colegii mei. Intru în Auchan, pun produsele în coș și mă îndrept spre casa de marcat. Străbat zona caselor de marcat de la un capăt la altul.
Nicio casă cu casier. Mai fac un drum și încă un drum și tot nimic.
Doar case self scan. Întâlnesc o angajată și o întreb: „Bună dimineața. Unde sunt casele cu casier?”. Se uită la mine și de aici începe totul:
‒ Noi nu mai avem casieri. Acum avem consilieri clienți.
‒ Nu doamnă, eu vreau un casier.
‒ Nu avem casieri.
‒ Deloc?
‒ Deloc.
‒ Bine, vreau să vorbesc cu un șef de magazin.

Până vine șeful de magazin sau responsabilul de magazin, trec vreo 5 minute și continui dialogul cu doamna respectivă. Câtă vreme am așteptat ne-au întrerupt vreo 5-6 clienți.
‒ Aici plătesc doar cu cardul?
‒ Aici se poate plăti și cash?
‒ Dacă vreau să plătesc cu bani unde mă așez?
‒ Dacă plătesc cu cardul unde este necesar să scanez?

Și îi spun doamnei:
‒ Vedeți? Despre asta este vorba.

Între timp vine domnul responsabil.
Mă prezint și îi spun că doresc o casă cu casier.
‒ Nu avem casieri.
‒ Asta am aflat. Dar eu doresc să mă așez la o casă cu casier.
‒ Dacă nu vă descurcați, vă ajută colegele mele.
‒ Mulțumesc. Ajută să le scaneze?
‒ Nu. Vă ajută dacă nu vă descurcați.
‒ Am înțeles. Adică dacă nu știu să fiu casier mă învață ele. Bun. Deci să înțeleg că mă obligați să fiu angajatul dumneavoastră.
‒ Nu vă oblig eu. Dar nu avem casier.
‒ Să zicem că acest coș valorează 200 de lei. Dacă tot scanez eu, reduceți coșul pentru că fac și pe casierul?
‒ Îmi pare rău dar nu vă pot face eu reducere.
‒ Nu am nimic împotriva caselor self scan, dar de ce nu faceți jumătate-jumătate? Până la urmă pe dumneavoastră v-a obligat cineva să vă angajați aici?
‒ Nu.
‒ Păi vedeți, este vorba de a alege. Așa dacă eu scanez produsele, ce mai urmează? Păi poate pun și marfa la raft dacă tot învăț să scanez. Vedeți? De asta a fost scandal prin presă, că mai citesc presa, vreau nu vreau. Dacă tot sunt jurnalist.
‒ Păi dacă sunteți jurnalist, atunci eu nu vă pot răspunde la întrebări și vă ajută colegii de la marketing.
‒ Până îmi răspund colegii de la marketing, este necesar să rezolvăm situația de acum. Găsesc o casă cu casier sau las coșul aici?
‒ V-am zis, nu avem casă cu casier dar vă ajută colege dacă nu vă descurcați.
‒ Ok. Atunci las coșul și plec, că mai sunt alți retaileri care poate ei vor banii mei.
‒ Bine, vă ajută colega mea.

Moment în care îi face semn unei doamne și îi spune să îmi scaneze produsele. Interesant este că în tot acest timp cât am vorbit și cu salariata, și cu responsabilul, acei consilieri vestiți stăteau și se uitau. Pur și simplu. Mai ajutau câte un client din când în când, dar în rest stăteau de vorbă între ei.
De ce vă spun toate astea?
Pentru că se pare că ușor ușor ne îndreptăm spre dictatură. Nu bani cash, nu case cu casier, nu aia, nu aia.
Dialogul de mai sus s-a desfășurat cu calm și în bune condiții. Știu că angajații cu care am avut aceste discuții nu au vreo vină.
Ideea este că nu vine un retailer străin să mă învețe să scanez produsele. Slavă Domnului, știu să scanez și produsele. Am fost casier. Nu este o rușine. Dar știți care este bucuria mea? Bucuria mea este aceea că mi-am făcut clienții să zâmbească. I-am servit mereu cu drag și cu voie bună.
Unii mai supărați, alții mai voioși. Dar ajunsesem să ne obișnuim unii cu ceilalți. Da, nu îmi este rușine că am fost casier și știu că asta era treaba mea.
Dar cred că ceea ce încearcă unii deja este o strategie dusă la extrem.
Ce o să mai facem? O să mergem în restaurante să ne gătim singuri preparatele pentru că patronii nu mai vor să plătească ospătarii?
Dacă vrem să se transforme ceva, noi suntem cei care putem transforma ceva. Mă obligi? Aleg alt comerciant. Și altul și altul. Mă obligi să plătesc cu cardul, plătesc doar cash. Dacă nu luăm atitudine, atunci ne merităm soarta. Dar apoi să nu ne plângem.
Ceva știu sigur: ultima oară când mai trec pragul acestui magazin.
Dacă eu este necesar să îmi scanez singur produsele, atunci și directorii companiei să își plătească singuri salariile din cumpărăturile lor.

Autor: Cornelius Florin Stoica
Sursa: yogaesoteric.net

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.