Cine este mai rău decât coruptul?
Anticoruptul corupt!
Și cine este mai rău decât anticoruptul corupt?
Anticoruptul intransigent, incoruptibil, pe sistemul „fiat justitia, pereat mundus.”
Singurul (cred) conducător de rang înalt care a avut supranumele de Incoruptibil a fost Robespierre, figura reprezentativă pentru inaugurarea Terorii ca mod de guvernare.
Puterea corupe, puterea neîngrădită corupe neîngrădit, puterea absolută corupe absolut.
Acestea sunt niște lucruri banale, ți-e și jenă, parcă, să le reiei…
Dar cam asta a fost viața noastră, mai ales în epoca anticorupției binomice: manevre grosiere, în disprețul unor adevăruri evidente și a ideii de stat de drept, conduse de niște sociopați, slujite de niște șobolani cu numele de „presă”. Și tolerate sau acceptate de „lumea bună.”
„Da’ fură, corupții și penalii fură!
Da’ am citit io că domnu Liiceanu a făcut calculelele, calculitele, ăh, calculotele, alea, și i-a dat că treij de miliarde e furate de corupți, ngă!”
Domnu Liiceanu nu a ajuns încă la partea din filosofie unde scrie că se fură în două feluri: legal și ilegal.
Se fură mărunt și se fură grandios, cu papion și avocați, pe bază de „consultanță fiscală”.
Sunt sigur că în ce a calculat domnu’ Liiceanu nu se regăsesc pierderile cauzate din privatizările anapoda din anii 90, împroprietăririle abuzive, dar și pierderile prin optimizări fiscale folosite de multinaționale.
Sunt sigur că domnu’ Liiceanu nu vede corupția grandioasă, a marilor decidenți și marilor jucători, contractele oneroase, raporturile și contractele asimetrice, pierderile pe care le suferim pentru că, uite nah, niște retaileri își permit să scoată de pe raft producători locali care nu vor să-și vândă marfa pe 1 leu ca să fie dată de 10 ori mai scump.
Retaileri care, în schimb, pun frumos pe rafturi cărțile de la Humanitas, căci în corupția grandioasă întotdeauna o mână invizibilă spală o mână ceva mai vizibilă.
Csf, ncsf, atâta s-a putut, etc, samd.
Autor: Buturuga Anghel
Sursa: facebook.com
