Cei Aleși și Păcatele Lor – Povara Recidivistului Sacru (2)
Cei Aleși și Păcatele Lor – Povara Recidivistului Sacru.
A doua natura. Cu cine stai de fapt la masa in a doua lor natura.
Prefață: Când puterea e o pedeapsă
Într-o lume în care conducerea pare să fie un privilegiu, puțini înțeleg că, uneori, ea este doar o formă a datoriei karmice. Cei care ajung în vârful unei națiuni nu sunt întotdeauna cei mai buni. Uneori, sunt cei care trebuie să plătească.
Acești opt oameni – cinci care au fost, trei care pot fi – nu au ajuns la putere întâmplător. Ei poartă în suflet o vină profundă, comisă conștient într-o viață anterioară. Nu din ignoranță, ci din alegere.
Și acum, fiecare își trăiește examenul.
Unii îl trec. Alții îl repetă. Iar recidiviștii… nu scapă ușor.
Pentru că greșeala conștientă te însoțește. Se lipește de tine. Îți devine a doua natură. Și doar prin răscumpărare smerită, omul poate redeveni întreg.
- Nicolae Ceaușescu – Păcatul Puterii Nemiloase
Viața anterioară: un tiran rece, un aristocrat care a trăit pe spatele altora, un lider fără suflet. A poruncit moartea din confortul tronului.
Manifestarea actuală: obsesie pentru control, muncă impusă altora, refuzul colaborării. Un popor transformat în instrument.
Vocea lui interioară spunea: „Eu sunt România.” Dar sufletul lui striga: „Muncește! Spală-ți mâinile de sânge!”
Răscumpărarea cerută: să devină stâlp prin muncă personală, să hrănească, să asigure.
Ce s-a întâmplat: a refuzat. A recidivat.
Pedeapsa: sfârșit violent, execuție publică. Când refuzi munca smerită, puterea ți se întoarce ca glonț. - Ion Iliescu – Păcatul Vieții Nerefuzate
Viața anterioară: a ales conștient să nu dea viață. Refuzul de a avea copii. A facut in fel si chip sa evite aparitia copiilor, mostenitorilor. A refuzat paternitatea, generozitatea, creația.
Poate a fost artistul care n-a pictat, femeia care n-a născut, înțeleptul care n-a lăsat discipoli.
Manifestarea actuală: un președinte între epoci. Nu a creat nimic viu. Nicio generație care să-l urmeze.
Purtător de tranziție, dar nu de viață.
Răscumpărarea cerută: să fie tată, să iubească un copil străin, să ghideze tineri.
Ce s-a întâmplat: a rămas în zona gri.
Pedeapsa: sterilitate simbolică – un nume cunoscut, dar fără moștenire afectivă. O epocă uitată în viață. - Emil Constantinescu – Păcatul Abuzului Elegant
Viața anterioară: funcție înaltă, corupție rafinată. A folosit știința, prestigiul, autoritatea pentru sine. Trădare morală cu zâmbet blând.
Manifestarea actuală: frică de putere, tăcere când trebuia să strige. Prea bun ca să abuzeze, dar prea slab ca să îndrepte.
Răscumpărarea cerută: să conducă drept, clar, asumat. Să repare.
Ce s-a întâmplat: a ezitat. A refuzat să-și activeze puterea de frica răului din el.
Pedeapsa: expunere publică ca om slab, dezamăgire colectivă. Când nu repari abuzul, devii simbolul neputinței. - Traian Băsescu – Păcatul Exploatatorului Carismatic
Viața anterioară: lider, marinar de flotă, negustor de oameni. A profitat de slăbiciunile altora ca să urce. Cu zâmbetul pe buze, a călcat demnitate.
Manifestarea actuală: decizie rapidă, umor dur, manipulare subtilă. Puterea nu l-a schimbat – l-a confirmat.
Răscumpărarea cerută: să muncească real, să construiască durabil, să devină protector.
Ce s-a întâmplat: a fost eficient, dar nu vindecător.
Pedeapsa: izolare afectivă, înstrăinare de familie, abandon politic. Forța netransformată în grijă se întoarce ca ruină personală. - Klaus Iohannis – Păcatul Tăcerii Care Ucide
Viața anterioară: a provocat moarte cu luciditate. In termenii actuali se numeste – crima, criminal. A fost general, călău, judecător rece. A ucis planificat, fără regret dintr-un interes personal, poate razbunare.
Manifestarea actuală: tăcere permanentă, lipsă de reacție. Președinte prezent fizic, absent energetic.
Pare că nu face nimic – și exact asta e crima.
Răscumpărarea cerută: să vorbească, să simtă, să se implice, sa nu omoare nici macar o speranta a cuiva.
Ce s-a întâmplat: a tăcut. A observat. A închis ochii.
Pedeapsa: vid istoric. Nicio emoție legată de el. Un lider care n-a schimbat nimic.
E uitat înainte de a pleca. - George Simion – Păcatul Trădării de Patrie
Viața anterioară: a trădat Patria. Spion, sabotor, dezerteu. Din cauza lui puteau sa moara ai lui. Și a știut dar s-a speriat. Nu a vrut sa lupte sub drapelul Patriei sale. Dezertare. Parasirea campului de lupta. Spionaj, in interesul taberei adverse.
Manifestarea actuală: patriotism exploziv, idealism dur, vocea națiunii. Dar uneori, e prea mult. Rascumpararea acestui pacat – Slujirea in numele si pentru Patrie.
Luptă nu doar pentru țară – ci împotriva vechii sale rușini.
Răscumpărarea cerută: pace, cultură, reconciliere. Să adune, nu să divizeze. Sa lucreze in slujba Patriei, sa aduca ceva din afara in interiorul Patriei pentru a intari, imbogati tara. A intoarce prejudiciu facut in alta viata.
Ce se poate întâmpla dacă recidivează: transformă iubirea de țară în fanatism.
Poate distruge exact ce vrea să salveze. Din nou. - Nicușor Dan – Păcatul Dezrădăcinării, Tradare de Neam.
Viața anterioară: a părăsit tradiția, a trădat valorile locului. A dus știința și sângele lui în alt neam, a slujit altor culturi si traditii uitand de valorile traditiei in care s-a nascut. A avut copii si nu i-a invatat limba si traditiile din care venea el ca tata.
Manifestarea actuală: tehnocrat rece, fără suflet cultural. Vrea binele, dar nu-l simte românește.
Corect, dar gol de duh.
Răscumpărarea cerută: sprijin pentru rădăcini, tradiție, neam.
Dacă recidivează: va deveni liderul pe care nimeni nu-l simte. Va vorbi, dar nu va fi urmat.
Va fi orb la sufletul locului. - Călin Georgescu – Păcatul Trădării Mamei
Viața anterioară: a provocat suferință propriei mame – femeii care l-a purtat, hrănit, apărat.
A știut. A ales alt drum. A părăsit-o. Tradare de mama cu consecinte deosebit de grave pentru aceasta.
Manifestarea actuală: devotament față de Mamă – fie ea mama biologică, țara, planeta. Luptă cu demnitate tăcută. Refuză spectacolul. Slujeste poporul, lumea, traditia.
Răscumpărarea cerută: să suporte greul, să stea lângă rădăcină, chiar dacă doare. Să fie ultimul care pleacă. Sa aiba grija de Patria Mama si de mama la propriu.
Dacă recidivează: i se va rupe rădăcina. Va fi respins de cei pe care iubește. Vocea lui va fi oprită. Nu prin ură, ci prin uitare.
Cuvânt final: Nu toți conducătorii sunt aleși. Unii sunt trimiși.
Puterea este adesea pedeapsă.
Ea vine să expună. Să zdrobească masca. Să arate ce-ai fost, ce ești și ce n-ai învățat.
Cei opt de mai sus nu sunt doar politicieni. Sunt suflete în examen.
Unul a fost trimis să tacă – și a urlat.
Altul a fost trimis să vorbească – și a tăcut.
Unii au fost aleși să repare – și au rupt iar.
Dar toți… au știut, în adâncul ființei lor, de ce au venit.
Pentru că nimeni nu ajunge la conducere întâmplător.
Prima parte aici: Cele Două Căderi – Greșeala Neștiută și Păcatul Asumat (1)
Autor: Anatol Basarab
Sursa: facebook.com
