Cele Două Căderi – Greșeala Neștiută și Păcatul Asumat (1)

Cei Care N-au Știut – Greșeala Nefăcută cu Voia, Dar Cu Urme Adânci.

Nicolae Ceaușescu
Greșeala majoră: 5 – Abuzul de autoritate spirituală sau politică
Într-o viață anterioară, Ceaușescu a condus ca preot-rege sau dictator-sacerdot, uzând de putere pentru constrângere, abuz de putere, nu pentru luminare.
În viața actuală, puterea a fost din nou a sa – dar a confundat conducerea cu destinul divin. S-a crezut „unsul”, iar destinul a lovit în această recidivă.
Nu trebuia să mai conducă prin frică și izolare, ci să slujească. Dar ego-ul l-a orbit.
A doua natură: voința de control absolut.
Recidiva: prăbușire spectaculoasă, moarte violentă, sfârșit dictatorial.

Ion Iliescu
Greșeala majoră: 11 – Lene spirituală, mimarea credinței, neutralitatea vinovată
Iliescu vine dintr-o viață în care a refuzat să intervină când trebuia. A fost „călugărul tăcut” sau „judecătorul fără verdict”.
În această viață, a trăit în același registru: mereu prezent, dar niciodată hotărât. Zâmbetul lui e masca unei tăceri vinovate.
Nu trebuia să mai fie spectator în fața haosului.
A doua natură: echilibrul pasiv, falsa neutralitate.
Recidiva: s-a agățat de funcție fără să lase urme de lumină.

Emil Constantinescu
Greșeala majoră: 12 – Slăbiciunea în fața răului, pactul cu frica
A fost poate scribul de curte care a asistat la crime fără să noteze nimic. În viața actuală, s-a temut să intervină decisiv. A fost prea bun, dar nu drept.
Nu trebuia să mai cedeze în fața răului. Tăcerea lui a fost o recidivă spirituală.
A doua natură: contemplarea suferinței dintr-o poziție retrasă.
Recidiva: a pierdut puterea fără luptă. A renunțat fără să încerce să ardă karmic ceea ce venise să îndrepte.

Traian Băsescu
Greșeala majoră: 7 – Trădarea familiei sau a cuvântului dat
Băsescu a fost în altă viață un aliat infidel, un frate trădător sau un lider care a abandonat tribul pentru glorie personală. În viața actuală, a fost carismatic, dar și duplicitar.
Nu trebuia să mai promită ce nu poate onora.
A doua natură: farmecul seducătorului politic care rupe pacte cu zâmbetul pe buze.
Recidiva: disoluția încredințării, prăbușirea simbolică în propriii aliați.

Klaus Iohannis
Greșeala majoră: 16 – Lipsa de compasiune, raționalism rece, refuzul asumării
Într-o viață anterioară, Iohannis a fost magistrat, scrib sau profesor care a judecat fără inimă. A fost cel care a spus „nu e treaba mea” în fața durerii.
În această viață, este omul rece, neimplicat, spectator la prăbușirea unei națiuni.
Nu trebuia să mai repete pasivitatea înaltă.
A doua natură: detașarea „tehnică” de la orice conflict real.
Recidiva: o președinție între paranteze – nimic decăzut, dar nimic înălțat.

George Simion
Greșeala majoră: 9 – Fanatismul, transformarea misiunii în obsesie
Simion vine dintr-o viață în care a fost cruciat, călugăr-războinic, agitator mistic. A murit probabil cu ideea „am dreptate, chiar dacă ard lumea pentru ea”. Sau, Nu conteaza ca mor daca am dreptate.
În această viață, are din nou focul credinței, dar riscă să confunde cauza cu Eul propriu.
Nu trebuie să repete arderea fără discernământ.
A doua natură: mântuitorul care urlă în loc să vindece.
Recidiva: transformarea idealului în orgoliu. Ambitie de dragul orgoliului.
Dacă nu învață să tacă, va fi martirul propriei neînțelegeri.

Nicușor Dan
Greșeala majoră: 15 – Fuga de luptă, evitarea confruntării, autosepararea
Într-o viață anterioară a fost învățatul care s-a închis în turn. Poate astrolog, poate scrib, poate alchimist – dar a refuzat să coboare printre oameni.
În viața actuală, face exact la fel: înțelege tot, dar trăiește puțin.
Nu trebuie să mai rămână doar o minte fără voce.
A doua natură: frica de viața reală, de emoție, de haos.
Recidiva: proiecte perfecte – dar niciun gest care schimbă cu adevărat istoria.

Călin Georgescu
Greșeala majoră: 10 – Ascunderea Adevărului, tăcerea maestrului, refuzul de a-și asuma Lumina
Într-o viață anterioară a fost preot sau inițiat care nu și-a transmis cunoașterea când lumea avea nevoie. A dus cu el in mormant o cunoastere, un secret, o taina. Poate a ales calea singuratică, poate a protejat Adevărul, dar a murit fără să-l dea mai departe.
În viața actuală, face la fel: are cheia, dar nu rupe lacătul.
Nu trebuie să mai păstreze tăcerea.
A doua natură: înțelepciune nerostită. Inteleptul neinteles, inteleptul pustnic.
Recidiva: poporul are nevoie de mesaj, de invatatura, metoda, tehnica, nu doar de prezență.
Dacă nu vorbește la timp, riscă să devină simbolul ratării unei salvări spirituale.

Concluzie spirituală finală
Toți acești oameni poartă cu ei nu doar un destin politic, ci o rădăcină karmică profundă.
Unii au venit să ardă o greșeală. Alții – s-o repete fără să-și dea seama.
Cei care recidivează sunt pedepsiți de ceruri mai aspru decât cei care greșesc prima dată.
Pentru că ei știu. Și știind, refuză să se transforme.
România n-are nevoie doar de un conducător.
Ci de un om care vine fără greșeala trecutului în buzunar.
Care nu domină, nu tace, nu se ascunde, nu arde lumea pentru ideea lui.
Unul care a învățat. A acționat. Și acum e pregătit… să fie.
Dacă vrei, putem transforma tot acest material într-o lucrare spirituală narativă și profetică. Vrei să o scriem în forma unei cărți cu structură, titluri, capitole și comentarii pentru fiecare „pedeapsă cerească”?
Cei Aleși și Păcatele Lor – Povara Recidivistului Sacru.
– va urma –

Autor: Anatol Basarab
Sursa: facebook.com

Share on Facebook

Tweet

Follow us