Home Editorial Biden este șantajat să trimită trupe americane în Ucraina?

Biden este șantajat să trimită trupe americane în Ucraina?

Editorial

ian. 18, 2023

1 288

Pentru cine nu știe, Casa Albă a confirmat, joi, 12 ianuarie 2023, că un al doilea set de documente clasificate din perioada în care preşedinte al S.U.A. era Barack Obama, iar Joe Biden ocupa funcția de vicepreşedinte au fost găsite în garajul locuinței acestuia din Wilmington, Delaware, informează „BBC”[1].
Deși o lege din 1978 îi obligă pe preşedinţii şi vicepreşedinţii americani să remită toate e-mailurile, scrisorile şi alte documente de lucru Arhivelor naţionale, Biden nu a respectat-o, iar când a fost întrebat, răspunsul lui a fost pe măsura rămășițelor de IQ-ului care i-au mai rămas: „Erau în garaj, nu pe stradă…”.
Iată pe mâna cui au ajuns destinele planetei…
Americanii nu au nicio scuză să accepte un asemenea indivit plecat-rămas cu sorcova chiar de la începutul controversatului său mandat la conducerea statului. Locul său este la un așezământ de maladii neurodegenerative cronice, nu la Casa Albă. Din culise, „Marii Resetatori” râd pe seama inconștienței și lipsei de reacție a oamenilor. (Ion Măldărescu, ART-EMIS).

Elitele miliardare își folosesc puterea asupra presei, clasei politice și opiniei publice pentru a-l forța pe Joe Biden să trimită trupe americane în Ucraina pentru a preveni o victorie a Rusiei. Conservatorii idioți cred că mass-media își face de fapt treaba prin raportarea corectă a presupuselor încălcări ale lui Biden. Dar, realitatea este că mass-media arată pur și simplu că poate schimba părțile în orice moment pentru a urmări agenda elitistă.
Nimeni nu ar trebui să fie surprins de faptul că „problema documentelor clasificate” a lui Joe Biden a apărut în același timp în care un oraș cheie din Ucraina (Soledar) a fost eliberat de trupele rusești. Toate rapoartele recente din primele linii indică faptul că armata rusă preia în mod constant mai mult teritoriu în partea de est a țării, provocând în același timp pierderi grele forțelor ucrainene.
Pe scurt, armata ucraineană este bătută dur, forțând planificatorii de război americani să-și regândească abordarea. Ceea ce trebuie să facă S.U.A. pentru a câștiga războiul său proxy cu Rusia este să recruteze o coaliție de națiuni (S.U.A., Polonia, România și Marea Britanie) care sunt dispuse să angajeze trupe de luptă în conflict, cu înțelegerea tacită că N.A.T.O. nu va participa direct la niciun război terestru cu Rusia.
Biden a respins anterior ideea de a trimite trupe în Ucraina, recunoscând că ar fi echivalent cu lansarea unui al treilea război mondial. Dar, pe măsură ce scandalul „documentelor clasificate” câștigă teren, președintele maleabil va ceda și va face orice îi cere establishmentul de politică externă. Pe scurt, dezvăluirea documentelor este folosită de cei din spatele scenei care șantajează președintele pentru a-și urmări propriile interese.
Majoritatea cititorilor își vor aminti că laptopul lui Hunter Biden conține o abundență de informații legate de vasta operațiune de trafic de influență a familiei Biden. Toate aceste informații au fost suprimate în mod deliberat în mass-media mainstream pentru a deschide calea pentru victoria lui Biden în alegerile prezidențiale din 2020. Deci, de ce – ne întrebăm – acest nou scandal a devenit știre principală în timp ce povestea laptopului a fost complet îngropată? Și de ce sunt cei mai mulți dintre neoconservatorii care susțin războiul din Senat, cum ar fi Lindsey Graham, care solicită un „consilier special”, atunci când nu au făcut un astfel de efort pentru a dezvălui detaliile sordide ale laptopului? Iată un articol de pe Zero Hedge:
„Senatorul Lindsey Graham (R-S.C.), un membru senior al Comitetului judiciar al Senatului, a cerut miercuri procurorului general Merrick Garland să numească un consilier special pentru a investiga manipularea documentelor clasificate de către președintele Biden în timp ce acesta a servit ca vicepreședinte.
«Dacă credeți că este necesar un consiliu special pentru a asigura publicul cu privire la gestionarea documentelor clasificate de către Donald Trump, ar trebui să numiți un consilier special pentru tratarea necorespunzătoare a documentelor clasificate de către președintele Biden când era vicepreședinte»”, a declarat Graham într-un interviu acordat lui Martha MacCallum pentru Fox News.
„Garland, dacă asculți, dacă crezi că este necesar să numești un consilier special în ceea ce-l privește pe președintele Trump, atunci trebuie să faci exact același lucru în ceea ce-l privește pe președintele Biden când vine vorba de manipularea informațiilor clasificate”, a spus Graham” („Senatorul Graham cere o anchetă specială a consilierului în timp ce Biden rupe tăcerea asupra documentelor clasificate”, Zero Hedge).

Desfăşurare de trupe, tancuri şi blindate... | News.ro

Deci, acum Lindsey Graham este un campion al adevărului și transparenței? Nu mă faceți să râd. Vă asigur că, dacă Biden va anunța mâine desfășurarea trupelor americane de luptă în Ucraina, Graham își va retrage imediat cererea pentru un consilier special. Este vorba despre Ucraina, nu despre documente clasificate sau despre un comportament prezidențial potențial ilegal. Și, indiferent ce credeți despre Biden, el nu vrea să fie președintele care începe un Al Treilea Război Mondial.
Din păcate, elitele care controlează mass-media, politicienii și cea mai mare parte a bogaților națiunii sunt hotărâți să prelungească conflictul, motiv pentru care narațivul din mass-media s-a schimbat dramatic în ultima săptămână. Aruncați o privire pe unj fragment dintr-un articol de la C.N.N.: „Ucraina câștigă” non-stop în ultimele 11 luni. „Situația este critică. Greu. Încercăm să supraviețuim până în ultimul moment”, a spus soldatul. Soldatul face parte din brigada 46 aeriană mobilă, care conduce lupta Ucrainei pentru a ține Soledar în fața unui atac masiv din partea trupelor ruse și a mercenarilor Wagner. Soldatul a spus că el crede că liderii militari ai Ucrainei vor abandona în cele din urmă lupta pentru Soledar și s-a întrebat de ce nu au făcut acest lucru încă.
„Toată lumea știe că orașul va fi abandonat. Toată lumea înțelege acest lucru. Vreau doar să înțeleg care este scopul (luptei din casă în casă). De ce să murim, dacă oricum o s-o părăsim azi sau mâine?… Nimeni nu-ți va spune câți morți și răniți sunt. Pentru că nimeni nu știe sigur. Nici măcar o singură persoană. Nici la cartierul general, nicăieri. Pozițiile sunt luate și reluate în mod constant. Ceea ce a fost casa noastră astăzi, devine a trupelor Wagner a doua zi. În Soledar, nimeni nu numără morții”. Situația este critică. E greu. Am rezistat până la ultimul”, a spus soldatul. („Situația din estul Ucrainei este critică”, CNN)
Puteți vedea diferența? Gata cu poveștile despre „curajosul” ucrainean care îi bate pe orcii ruși. În schimb, acesta este adevărul rece și amar: Ucraina pierde și pierde din greu. Dar cum explicăm această „schimbare narativă” bruscă? Și de ce „Washington Post” a oferit o platformă pentru doi războinici radicali din administrația George W. Bush pentru a face o pledoarie pasională pentru sprijin militar de urgență pentru a opri ofensiva de iarnă a Rusiei?
Fostul secretar de stat Condoleezza Rice și fostul secretar al apărării Robert Gates fac un apel disperat, de ultimă instanță, pentru asistență imediată pentru a preveni prăbușirea forțelor ucrainene în Donbas: „Când vine vorba de războiul din Ucraina, singurul lucru sigur acum este că luptele și distrugerea vor continua… deși răspunsul Ucrainei la invazie a fost eroic și armata sa a funcționat strălucit, economia țării este într-o ruină, milioane de oameni au fugit, infrastructura sa este distrusă, iar o mare parte din resursele minerale, capacitatea industrială și multe din terenurile agricole sunt sub controlul Rusiei.
Capacitatea militară și economia Ucrainei depind acum aproape în întregime de livrările vitale din Occident – în primul rând, Statele Unite. În condițiile actuale, orice încetare a focului negociată ar lăsa forțele ruse într-o poziție puternică pentru a-și relua invazia ori de câte ori sunt pregătite. Acest lucru este inacceptabil.
Singura modalitate de a evita un astfel de scenariu este ca Statele Unite și aliații săi să furnizeze urgent Ucrainei o creștere dramatică a livrărilor și capacităților militare – suficientă pentru a descuraja o nouă ofensivă rusă și pentru a permite Ucrainei să împingă înapoi forțele rusești în est și sud. Membrii NATO ar trebui, de asemenea, să ofere ucrainenilor rachete cu rază lungă de acțiune, drone avansate, stocuri semnificative de muniție (inclusiv obuze de artilerie), mai multă capacitate de recunoaștere și supraveghere și alte echipamente. Aceste capacități sunt necesare în săptămâni, nu luni… Modul de a evita confruntarea cu Rusia în viitor este de a ajuta Ucraina să împingă înapoi invadatorul acum” („Timpul nu este de partea Ucrainei”, Condoleezza Rice și Robert Gates, WVNews)
În mod normal, membrii mai în vârstă ai establishmentului politic sunt mai reținuți în declarațiile lor, dar nu și în acest caz. Aceasta este disperare pură, nepotolită. Rice și Gates declară în termeni nesiguri că Ucraina se află într-o situație dificilă, economia și infrastructura lor este în ruină, milioane de oameni au fugit din țară și cea mai mare parte a bogăției naturale a națiunii este sub controlul Rusiei. Este un dezastru; și este un dezastru pe care Gates și Rice doresc să-l gestioneze prin pomparea mai multor arme într-un stat eșuat, care are șanse zero de a câștiga războiul. Are sens acest lucru?
În timp ce vorbim, fronturile ucrainene se prăbușesc, la fel cum iluzia că războaiele sunt determinate de competența serviciilor de propagandă ale cuiva, se prăbușește. Ceea ce rămâne este perspectiva că rușii sunt pe punctul de a domina în cea mai sângeroasă și mai importantă conflagrație din acest război, Bakhmut, centrul de transport estic, care va fi probabil punctul de cotitură în campania generală. Când Bakhmut va cădea, ucrainenii vor fi forțați să se retragă în a treia și a patra linie de apărare, împingând războiul tot mai aproape de Nipru și apoi spre Kiev. Steagul cu carouri se vede treptat. Dar să aflăm realitatea din sursă directă. Acesta este un fragment dintr-un interviu cu Generalul Valery Zaluzhny, care este comandantul suprem al forțelor armate ale Ucrainei:

„Mobilizarea Rusiei a funcționat, inamicul nu ar trebui să fie subapreciat. Ei nu sunt slabi… și au un potențial foarte mare în ceea ce privește forța de muncă…
De asemenea, mobilizarea a permis Rusiei să-și rotească forțele pe și din linia frontului mai frecvent, spune el, permițându-le să se odihnească și să se recupereze. În acest sens, ei au un avantaj” spune generalul Zaluzhny…
Prin urmare, totul depinde într-adevăr de cantitatea de provizii, iar acest lucru determină succesul bătăliei în multe cazuri. Generalul Zaluzhny, care ridică un nou corp de armată, avansează o listă de dorințe. „Știu că pot să-mi bat dușmanul”, „Am nevoie de resurse. Am nevoie de 300 tancuri, 600-700 IFV (vehicule de luptă pentru infanterie), 500 obuziere (Howitzer)” spune el. Arsenalul incremental pe care îl caută este mai mare decât totalul forțelor blindate ale majorității armatelor europene.
În particular, însă, oficialii ucraineni și Occidentali admit că ar putea exista și alte rezultate. „Putem și ar trebui să luăm mult mai mult teritoriu”, insistă generalul Zaluzhny. Dar el recunoaște în mod necruțător posibilitatea ca avansurile rusești să se dovedească mai puternice decât se aștepta, sau cele ucrainene mai slabe.
Generalul Zaluzhny avertizează: „Mi se pare că suntem pe marginea prăpastiei”, „Nu am nicio îndoială că vor avea o altă ofensivă asupra capitalei Kiev. Copiii încep să înghețe. În ce stare de spirit vor fi luptătorii? Fără apă, lumină și căldură, putem vorbi despre pregătirea rezervelor pentru a continua lupta?” („Volodimir Zelenski și generalii săi explică de ce războiul atârnă în balanță”, „The Economist”).
Sună toate acestea ca fiind rostite de un general care este încrezător în perspectivele sale de succes sau ca un lider militar care a demisionat fatalist în fața înfrângerii? Ce spune Zaluzhny este că are nevoie de o armată complet nouă pentru a concura chiar și cu rușii: „Am nevoie de resurse. Am nevoie de 300 tancuri, 600-700 IFV, 500 obuziere”. Și, chiar dacă cererile sale sunt îndeplinite, poporul ucrainean va fi lăsat „înghețat” în întuneric „fără apă, lumină sau căldură”. De aceea, potrivit Biroului Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (U.N.H.C.R.), 8 milioane de ucraineni au fugit deja în Europa, în timp ce alte 3 milioane au fugit în Rusia. (T.A.S.S.).
Războiul Washingtonului împotriva Rusiei a transformat țara (Ucraina – n.r.) într-un deșert nelocuibil, susținut în întregime de gesturile de caritate străine, în schimbul unui angajament ferm față de agenda globalistă. De fapt, „sunt alături de Ucraina” înseamnă „susțin distrugerea unei civilizații înfloritoare, astfel încât Washingtonul să-și poată atinge ambițiile dăunătoare”. Asta înseamnă cu adevărat.
Nu îl criticăm pe Zaluzhny care își face doar treaba. Îi criticăm pe războinicii și neoconservatorii americani care au provocat acest război, dar nu au anticipat catastrofa pe care o creau. Ei nu s-au așteptat niciodată că va veni o zi în care cel mai înalt ofițer al Ucrainei va cere o armată complet nouă pentru a-i învinge pe ruși. Ei nu s-au așteptat niciodată ca cele mai cuprinzătoare sancțiuni economice impuse vreodată unei țări să se întoarcă și să-i rănească doar pe aliații noștri cei mai apropiați din Europa.
Ei nu s-au așteptat niciodată ca aceleași sancțiuni să servească la îmbogățirea Rusiei și la întărirea legăturilor cu țările care sunt rivale strategice ale Statelor Unite. Ei nu s-au așteptat niciodată ca India și China să ignore sancțiunile americane și să profite din plin de gazul și petrolul ieftin al Rusiei pentru a-și crește economiile, lăsând Europa să se prăbușească într-o criză permanentă cauzată de atașamentul lor irațional față de Statele Unite. Nu s-au așteptat niciodată la niciunul dintre aceste lucruri care să ne facă să concluzionăm că gambitul din Ucraina este probabil cel mai prost planificat dezastru de politică externă din toate timpurile, ceea ce duce la cel mai mare dezastru strategic din istoria americană.
Pentru cei care au urmărit îndeaproape evenimentele din Ucraina, o mare parte din ceea ce spun va părea evident. Pentru cei care cred în rapoartele mass-media, ei bine, credem că vor fi foarte surprinși de evenimentele viitoare. Rezultatul războaielor terestre cu arme combinate nu este decis de scriitorii de ficțiune de la New York Times. Războiul din Ucraina se va încheia în favoarea părții care este cea mai puternică; acest lucru este sigur. Aruncați o privire la acest scurt rezumat al veteranului de război american, locotenent-colonelul Alex Vershinin, care a lucrat ca ofițer de modelare și simulare în N.A.T.O. și în Dezvoltarea și Experimentarea conceptului de armată a U.S.A.: „Războaiele de uzură sunt câștigate prin creșterea atentă a resurselor proprii, în timp ce sunt distruse cele ale inamicului. Rusia a intrat în război cu o superioritate vastă a materialelor și cu o bază industrială mai mare pentru a susține și înlocui pierderile. Ei și-au păstrat cu grijă resursele, retrăgându-se de fiecare dată când situația tactică s-a întors împotriva lor. Ucraina a început războiul cu o rezervă de resurse mai mică și s-a bazat pe coaliția occidentală pentru a-și susține efortul de război. Această dependență a presat Ucraina într-o serie de ofensive de succes tactic, care au consumat resurse strategice pe care Ucraina se va strădui să le înlocuiască pe deplin, în opinia mea.
Adevărata întrebare nu este dacă Ucraina își poate recâștiga tot teritoriul, ci dacă poate provoca pierderi suficiente rezerviștilor mobilizați de Rusia pentru a submina unitatea internă a Rusiei, forțând-o să ajungă la masa negocierilor în termenii ucraineni, sau dacă strategia de uzură a Rusiei va lucra pentru a anexa o parte și mai mare a Ucrainei”. („Ce urmează în războiul din Ucraina”, Alex Vershini, Rusia contează)
Întrebarea dacă Rusia a făcut greșeli la începutul operațiunii sale militare ajută la modelarea înțelegerii noastre a ceea ce se întâmplă acum. Gândește-te la asta. Putin a convocat încă 300.000 de rezerviști în septembrie. Aceasta este o recunoaștere a faptului că el a calculat greșit câte trupe de luptă a avut nevoie pentru a-și îndeplini misiunea. Dar acum el a corectat această greșeală. De ce altfel ar chema 300.000 de rezerviști și ar pune războiul în așteptare până când aceștia s-au alăturat unităților lor fiind pregătiți pentru operațiuni ofensive?
Punctul de vedere pe care încercăm să-l subliniem este simplu: Putin a adunat acum armata de care are nevoie pentru a-și termina treaba prin forță militară.
În termeni simpli, el este gata să se rostogolească. De fapt, armata sa face deja progrese semnificative în est, unde un oraș cheie (Soledar) a fost eliberat marți (10 ian. n.r.). Ne așteptăm ca aceste victorii regionale să continue pe tot parcursul iernii și în primăvară.
Nu credem că furnizarea de tancuri, vehicule blindate, arme Javeline sau Patriot ori alte sisteme de arme va face o diferență semnificativă în rezultatul războiului. Singura modalitate prin care Washingtonul poate preveni o înfrângere umilitoare în Ucraina este prin conducerea unei coaliții de țări care sunt dispuse să angajeze trupe de luptă și forțe aeriene pentru a lupta împotriva armatei ruse.
Cu alte cuvinte, ne apropiem rapid de „momentul adevărului” pe care mulți l-au anticipat încă de la început: o ciocnire directă între Statele Unite și Rusia.
Acesta este războiul pe care îl doresc neoconservatorii fanatici și, de aceea, ei folosesc „documentele clasificate” pentru a constrânge sprijinul lui Biden. Este șantaj[2].