Avem și lucruri bune!

Avem și lucruri bune!

0 99

Nu-s mare amator, dar victoria de aseară e una care m-a bucurat. Motivul nu ține de rezultatul imediat, ci de câteva elemente care probabil au fost trecute cu vederea. 
Oamenii se uită în primul rând la rezultate, însă pentru a avea rezultate e nevoie de alte numeroase elemente secundare care, puse cap la cap, fac în așa fel încât rezultatul să fie o chestiune tranșată din start.
Un rezultat bun, de exemplu, a fost cel din meciul cu Elveția. Doar că acel rezultat a mascat o catastrofă, anume jocul absolut dezastruos al echipei. Acum am avut un rezultat excelent, dar și o echipă coerentă.
În primul rând am avut un moral excelent, fiind capabili de a continua coerent jocul după accidentul golului israelian. Asta a demonstrat ceva ce lipsește de multă vreme fotbalului nostru. De obicei, după ce primea gol, echipa României intra într-o letargie groaznică, care ne făcea să jucăm dezastruos. De dat aceasta nu a fost așa și a fost bine.
Al doilea element pozitiv a fost eliminarea „autobazei”, probabil cel mai penibil aspect al fotbalului românesc. Se știa că aveam nevoie doar de un egal pentru a merge mai departe. Ei bine, de data aceasta, după egalare, nu s-a mai mers pe principiul autobazei. Mă bucur că antrenorul – cel care m-a făcut să scot atâtea înjurături după meciul cu Elveția – de data aceasta nu a mai făcut schimbări care să declanșeze autobaza, echipa continuând să joace coerent. 
Sunt cele două chestiuni cât se poate de pozitive care ne fac să sperăm că se poate și nu doar în fotbal. Ne-am ridicat dintr-o mocirlă în care putrezeam de mai mult timp. Asta ne arată că românul are capacitatea de a se ridica fix în momentul în care dușmanul crede că a murit. Am arătat-o de mai multe ori în istorie, iar bucuria pe care o am este dată de faptul că exact acest element l-am văzut aseară în jocul naționalei de fotbal. 
Nu vreau să idealizez și nici să maschez dezastrul care e în fotbal. Distrugerea centrelor de juniori, a campionatului intern precum și multe alte chestiuni pe care cei din interior le știu, nu au făcut nimic altceva decât să scufunde naționala.
Ceea ce s-a petrecut aseară, spargerea miraculoasă a gheții și ieșirea din mocirlă, e de-a dreptul un miracol. 
De ce mă bucură evenimentul?
Nu pentru că aș spera la o performanță deosebită a naționalei la Euro, ci pentru că e o dovadă a unei calități pe care noi, ca popor, o avem adânc sădită în interiorul nostru: capacitatea de regenerare.
După ce într-un articol anterior v-am povestit despre cele două tare ale noastre, anume lepădarea cu ușurință de propria identitate și trădarea, e timpul să vedem acum și calitatea miraculoasă care ne-a făcut să supraviețuim în acest colț complicat de lume, anume  miraculoasa putere de a renaște a poporului.
Suntem precum Pasărea Phoenix.
Când intrăm într-un scenariu de renaștere, cele două tare ale noastre de diminuează până devin de-a dreptul imperceptibile. Nu-mi dau seama care-i mecanismul din spatele fenomenului, dar ceea ce înțeleg este că, în momentele critice se declanșează.
V-am spus de multe ori că anul care vine este unul crucial. Deja vedem cum se adună energiile uraganului care stă să vină. Vom avea o teribilă descărcare de irațional, ceva ce nu s-a mai văzut până acum. Și ceva îmi spune că tot războiul pe care-l vom vedea se va desfășura pe teritorii care până acum au fost puțin sau mai deloc explorate.
Ceea ce e cert este că lumea de după nebunia care urmează, cu siguranță că nu va mai arăta la fel. Vor fi națiuni care se vor dizolva cu desăvârșire în marea mâzgă a istoriei, la fel cum vor fi națiuni care se vor ridica.
Nu trebuie să ne iluzionăm: putem avea parte de oricare dintre cele două scenarii. Singurul element îmbucurător este faptul că încep să se întrevadă mugurii renașterii noastre ca popor, ca oameni.
Sper să nu fie un semn înșelător sau să nu fiu eu tributar unui idealism care m-ar face să gândesc subiectiv.
Desigur, avem nevoie de mai multe rezultate palpabile.
În primul rând de „trezirea” mai multor vectori care contează în societatea noastră. Pe moment văd asta în oamenii simpli și e un lucru îmbucurător.
Cine știe, poate vor veni vremuri mai bune pentru noi toți! Dacă nu, până la o urmă, cu o mare tăcere oricare dintre noi e dator.

Autor: Dan Diaconu
Sursa: trenduri.blogspot.com

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.