Am tinut cu Trump, dar nu regret ca a castigat Biden
Am ţinut cu Trump pentru că democraţii lui Biden şi-au bătut joc de România şi de români într-un mod inacceptabil.
Susţinerea pe care administraţia Obama i-a acordat-o lui Traian Băsescu nu numai la referendum, dar mai ales la referendum, ne-a demonstrat că democraţii americani sunt democraţi doar cu numele, căci, atunci când vine vorba de fapte, sunt la fel de abjecţi ca şi politicienii noştri: n-au nici lege nici morală.
Dacă atunci înaltul lor reprezentant a minţit cu neruşinare că s-au furat 1.5 milioane de voturi, minciună preluată la Bruxelles de marea varză (de Bruxelles?) a justiţiei române libere Monica Macovei, de ce n-am crede acum că aceşti jalnici colportori de cifre manipulatorii se pretează ei înşişi la hoţii la ei acasă pe care le teoretizează internaţional?
De ce n-ar avea dreptate Donald Trump când îi acuză de fraudă electorală când ei înşişi au acceptat la noi că un astfel de furtişag este posibil şi implementabil?
Şi aş mai avea cu democraţii americani un of pentru care nu-i pot ierta: experimentul şi monstruozitatea Laura Kovesi, cu care nu doar că ne-au pulverizat încrederea în justiţie, dar ne-au şi învrăjbit pe noi împotriva noastră.
Pe de altă parte, ni s-a oferit marea “bucurie” de a vedea cum e şi cu republicanii. Anti globalizare, anti Soros, anti ce-a fost înainte, dar, pentru noi, aceeaşi Mărie.
Ne-am procopsit cu pistruiatul Zuckerman, cu nimic mai drept şi mai bun (ba, parcă, dimpotrivă) decât predecesorul său la ambasadă.
Partitura a fost preluată de la Hans Klemm cu exact aceleaşi bemoluri şi diezuri cu care şi-au bătut joc de noi şi înainte. Iohannis şi liberalii perfecţi, decorabili, de pus în ramă, Ciolacu şi PSD blestem ancestral.
Preţul? Mareeee! 2% pentru NATO (cine din UE a mai acceptat asta?), achiziţii exorbitante de armament american fără licitaţie, pupături prezidenţiale pidosnice în schimbul unei sepci si a acestor vrăjeli propagandistice şi… preafericitul guvern Iohannis – Orban susţinut şi lăudat obscen pentru eficienţa sa în distrugerea fibrei noastre naţionale.
Am ţinut cu Trump sperând că vom vedea şi în România şarlataniile democrate demontate şi reparate. S-a dovedit că suntem mult prea neimportanţi pentru a fi băgaţi în seamă cu dreaptă măsură şi cu un minim respect.
Nu regret că a câştigat Biden. În fond, a câştigat împotriva cuiva care mi-a înşelat speranţele.
Nu va fi mai bine pentru noi (ba, dimpotrivă, deja văd frecându-şi labele jivine precum Kovesi, Macovei, Prună etc.), dar, cel puţin, pe noii veniţi îi voi putea detesta plenar. Nu ca pe figuranţii lui Trump, gen Zuckerman, de la care mă amăgeam să am, încă, aşteptări, şi de aceea îi judecam, totuşi, cu surdină.
În sinea mea cred, aproape că sunt convins, că democraţii pe mână cu Soros şi cu marea finanţă, l-au furat pe Trump, în aceste ultime alegeri, ca la drumul mare.
Iată cum hoţia făţisă (şi nepedepsită) de la Sectorul 1, Bucureşti, România, reverberează, se amplifica, puieşte şi în marea şi libera Americă. Am devenit un exemplu pentru ei sau am fost doar un mărunt experiment de laborator?
