Sezatorile de iarna – distractii tolerate in Postul Craciunului (II)
In sezatorile ce aveau loc inaintea Craciunului si a Anului Nou, se invatau si se repetau colindele si uraturile si se discuta in amanunt despre buna pregatire a acestor sarbatori.
In sezatori se dezvaluiau aspectele si intelesurile ritualice ale sarbatorilor populare si se invata comportamentul individual.
La un moment dat, lucrul inceta, participantele fiind servite cu diferite preparate de catre gazda, in functie de starea sa sociala sau de posibilitatile sale materiale.
De multe ori ei se organizau de cu seara, repartizandu-se pe case, in asa fel incat, catre sfarsitul sezatorii, ei sa apara cu muzica pentru a inveseli atmosfera.
Flacaii, buni cunoscatori ai obiceiurilor locale, isi ocupau locurile prestabilite si incepeau sa interpreteze melodii de joc.
Fetele si chiar femeile erau invitate la joc de catre flacai, unele dintre fete jucand acum pentru prima data, iar cele mai tinere dintre ele invatau pasii de joc. Atmosfera crestea in veselie si buna dispozitie.
Cu aceasta ocazie jucau chiar si batranii din vecini, invitati la sezatoare. Acestia, pentru a nu-i deranja pe cei tineri, se urcau si dansau pe lavitele late si masive ce inconjurau peretii.
Asa a aparut in Bucovina melodia de joc numita „Ca pe laita” sau „Baba grasa”. Jocul era alternat cu multa dibacie cu perioadele de pauza, cand cei prezenti erau serviti cu mancare si bautura, si cu cele de lucru, cand se spuneau glume si snoave Sezatorile, desfasurate in toata plenitudinea lor pana tarziu, prin anii ’60, se constituiau intr-o adevarata institutie sociala si erau o forma de intrajutorare comunitara dar si loc de petrecere placuta a timpului in noptile lungi de iarna, de derulare a unor obiceiuri si de invatare a deprinderilor de viata si de munca.
Chiar daca se desfasurau in perioada Postului Craciunului, aspectul distractiv era tolerat deoarece in cadrul lor erau invatate colindele si uraturile ce urmau sa fie rostite in timpul sarbatorilor de iarna.
