Creativitate si nebunie
Oamenii de stiinta au descoperit pentru prima oara dovezi clare ca geniul are o legatura foarte stransa cu nebunia.
Speculatii cu privire la legatura dintre cele doua, afectiunea bipolare si geniul, exista de mii de ani si pot fi gasite in scrierile lui Aristotel, Platon si Socrate. Aristotel chiar a spus odata ca „nu exista geniu fara un pic de nebunie”, dar dovezile stiintifice au fost foarte putine pana acum.
Potrivit independent.co.uk, un studiu pe un esantion de peste 700.000 de adulti a aratat ca cei care au avut note bune in scoala prezentau un risc de patru ori mai mare de a dezvolta o afectiune bipolara, decat cei cu note medii.
Legatura cea mai puternica a fost la cei care studiau muzica sau literatura, cele doua discipline in care geniul si nebunia au fost cel mai des intalnite in istorie. Studiu a fost realizat de doi cercetatori de la Institutul de Psihiatrie, King’s College London, cu ajutorul unor colegi de la Institutul Karolinska din Stockholm, Suedia.
Tulburarile bipolare afecteaza circa 1% din populatie si se manifesta prin modificari bruste de ale comportamentului, de la depresie la manie. In timpul episoadelor maniace, persoanele se simt increzatoare, egocentrice, au o stare constata de neliniste si sufera de insomnie.
Printre cei mai cunoscuti artisti care au fost afectati de aceasta boala mentala, in trecut dar si in prezent, se numara Vincent Van Gogh, Sylvia Plath, Stephen Fry, Sting si chiar Virginia Woolf.
Anul trecut, un alt studiu publicat de The Independent arata, prezentand teoriile mai multor experti in psihologie, ca in multe cazuri creativitatea este legata de anumite boli mintale.
„E greu pentru oameni sa accepte o astfel de idee. Daca pot intelege ca anxietatea are si beneficii, sunt mult mai ingrijorati cand vine vorba de schizofrenie si depresie”, explica atunci pentru The Independent profesorul Gordon Claridge, de la Oxford, care a editat o editie speciala “Personalitatea si diferentele individuale”. „Se crede ca aceste caracteristici au supravietuit din cauza valorii lor adaptive. Aduc o flexibilitate a gandirii, o deschidere a comportamentului”, spunea Claridge.
“O persoana schizoida este predispusa la un sentiment al detasarii de lume, eliberata de constrangerile sociale, capabila in a accepta alternative. Orientarea schizotipala a lui Newton si Einstein, de exemplu, i-a dus inspre revolutia stiintifica”, adauga si Emilie Glazer, psiholog experimental.
Unul dintre exemplele date de experti a fost Salvador Dali. El intrunea caracteristicile unui amestec de schizofrenie si depresie. Ar fi putut fi si paranoic, antisocial, histrionic, narcisist, mai arata articolul din “The Independent”. “Fara instabilitatea lui, Dali poate nu ar fi creat capodoperele pe care le-a creat”, spune si Caroline Murphy, cercetator la Oxford.
