Droguri usoare si cuvinte grele
pe care-l degaja initiativa, mai abitir ca smogul ce pluteste deasupra unor tineri adunati in jurul unui joint. Din spatele propunerii lor, membrii comisiei fac acum figura de competenti si stiutori ai unor secrete dureroase despre apucaturile tinerilor de la noi. Ideea legalizarii consumului pare ca vine in urma unei analize mature si subterane, ca ultima solutie pentru stoparea fenomenului dupa ce statul ultrainterventionist a epuizat orice alta metoda de control. Care control? Care stat? Asta de care isi rad infractorii dupa ce au inteles cat de liberi si nestingheriti se pot misca ei in peisaj? Sau cat de putin risca sa incaseze pedepse grele daca, din greseala, au fost prinsi?
Daca ditai comisia lectura si rapoarte facute de baieti mai mari si mai destepti inainte de a fata ea unul, s-ar mai fi gandit inainte inainte de a iesi cu el pe piata. Un raport ONU, de pilda, avertizeaza in termeni extrem de limpezi ca anularea controlului statului prin legalizarea consumului ar fi nu o greseala, ci o prostie monumentala. Si baietii astia au studia mult mai multe piete decat a noastra ca sa stie ce spun.
Singura parte buna a raportului intocmit la noi si asumarea lui de catre seful statului este recunoasterea plagii consumului si scoaterea ei la lumina. Consumatorii sunt, vasazica, infinit mai multi decat este dispusa societatea sa recunoasca. Daca tot a fost pus raportul pe tapet, urmatoarea miscare absolut logica si necesara ar fi ca politia sa renunte la paragraful radios si optimist cu care-si incheie comunicatele de capturi de droguri, anume ca Romania continua sa fie o tara de tranzit iar nu de desfacere pentru droguri. Faptul ca, in alte state, exista consumatori mai dispusi sa plateasca decat la noi, nu-i scuteste pe-ai nostri de patima fumatului, trasului pe nas si bagatului in vena.
Cert este ca, inainte chiar de a fi adoptata, masura legalizarii consumului a destins atmosfera in jurul subiectului. In Parlament, Crin Antonescu punea recent euforia nejustificata a Cabinetului Boc pe seama prizatului unor „prafuri usoare”.
Dezincriminarea precursorilor ar scapa-o si pe Elena Basescu de vina unor discuri de campanie cam libertine inainte de vreme. Fata presedintelui era ea insasi un precursor al lu’ tati cand, inainte de castigarea biletului pentru Bruxelles, ciripea nonsalant si iresponsabil prin parcuri despre legalizarea halucinogenelor usoare. E drept, pe de-alta parte, ca trebuie sa fii drogat bine sa crezi ca initiativa lui papa Basescu este inca o tentativa de a indrepta din scaparile micutei.
Ca sa ne faca sa intelegem mai bine diferenta intre drogurile usoare si grele, Traian Basescu ar fi putut sa faca analiza pe opiaceul usor pe care ni l-a servit in campania de acum 5 ani. In calitate de traficant de droguri usoare pentru popor, domnul presedinte se va putea scuza oricand ca dansul ne-a dat asa, pe la nas, cu „Sa traiti bine!”. De vina suntem noi, ahtiati dupa vorbe goale, ca ni l-am injectat in vena si am devenit dependenti.
Vifor Rotar
