Calendarul petrecerilor nu include prohodul crizei
In conditiile in care jumatate din posturile bugetarilor nu mai sunt sigure nici macar anul acesta, n-ar trebui sa mai fie nimeni care sa se indoiasca de gravitatea situatiei. N-ar trebui nu-nseamna insa ca nu se gasesc din cei carora sa nu le pese. Oricat de ciudat ar parea, nu e vorba insa de guvernanti. Taman sefii de administratii locale sunt cei care nu se sinchisesc. Dupa ce au jelit pe mai multe voci secatuirea bugetelor locale, edilii au intrat in luna august. Luna lasata de Dumnezeu si de voturile consilierilor pentru petreceri, chiar cand vremurile sunt mai potrivite pentru priveghiuri. In Romanica stramtorata, luna august inseamna nu mai putin de 367 de festivaluri si festivitati locale. In majoritatea lor zdrobitoare, prilejuri de benchetuire desantata, fara pic de respect pentru vreo traditie anume, si ocazie devenita deja traditie de a deturna buna parte din banii dupa care plang acum toti facatorii de bugete. La cat e de groasa treaba, s-ar fi cuvenit mai degraba cumpatare si strans de curea. Dar nu s-a ales inca primarul care sa-si permita, in an electoral, sa-si lase alegatorii necantati cu muzica de fanfara si neghiftuiti cu mici si bere. Despre care aflam post-festum de la televizor ca a curs rau si i-a facut pe oameni sa uite (pentru o zi, doua ori o saptamana incheiata) de grijile de zi cu zi.
E drept ca si calendarele bisericesti ori cele tiparite de administratii au omis sa marcheze cu negru sarbatoarea numita criza, inceputa pe la inceputul anului si dand semne ca se va intinde hat in 2010. Asa ca edilii si prelatii isi gestioneaza potopul de paranghelii din august ca si cum criza este un folclor depasit, despre care nu-si mai amintesc nici batranii parohiilor. Cheful de petrecere din teren ii atrage ca pe muste pe politicienii tocmai iesiti din ultima sedinta in care s-au dezvaluit cifrele negre ale crizei. Cu fetele cernite si cute adanci intre sprancene, alesii dau iama, de la seful statului pana la al mai neinsemnat membru de partid, sa se destinda la maialuri si chefuri imbracate de ochii lumii in straie populare, ascunzandu-si cu greu intrebarea care ii macina responsabil si ipocrit: „De unde dracu’ au astia bani in teritoriu, cand noi la Guvern si la organizatia de partid am taiat pana si hartia igienica de la cheltuieli?”
Vifor Rotar
